zgarie rau

Aveti masina zgariata zilnic? Va gasiti numarul de inmatriculare de pe fata, pe jos, pe undeva pe sub masina? Va gasiti oglinzile stricate? Nu? Atunci veniti si lasati’va masina acolo unde o las si io. Prin spatele facultatii de Constructii. Pe o straduta de vis, cu vile si curti mari. Curtile unor foste depozite, actualmente depozite de fiare vechi. Vilele ale unor tigani. Tocmai d’aia parfumul de pe strada e…ametitor. De cand inspiri prima oara iti doresti sa ajungi cat mai repede in masina, sa te descalti si sa’ti bagi o soseta de’a ta nespalata de vro 2-3 saptamani pe cap. Da’ nu poti. Ca porti sosete d’alea scurte si ti se opresc pe frunte. Si atunci iti blestemi zilele. Mai vezi ca nici odorizantu’ de masina nu face fata, asa ca inspiri cu sete, pornesti motorul, pleci cu scart, ajungi in capu’ strazii, deschizi geamu’, expiri si inspiri de cateva ori pana cand senzatia de plutire si vederea incetosata dispar.

Da’ nu despre asta e vorba. Ci despre locul de parcare. Ei bine…

Am un loc si io acolo. Nu unu’ anume, ci unu’ din cele multe care’s pe straduta. Si acolo imi las masina. Ferita, la adapost zic io. Da’ aproape in fiecare dimineata mai gasesc o zgarietura sau ceva defect. Ca urmare a contactului cu un obiect mai mult sau mai putin contondent. Primele zgarieturi au aparut prin iarna. Mi’am zis…sa vina primavara si le fac. A venit primavara, da’ au venit si alte zgarieturi. S’am zis, sa vina concediile si o fac. S’au venit si concediile. Si alte zgarieturi. Plus oglinda mea de pe dreapta care e defecta. Nu mai mere reglata din interior, ci ca la matiji, cu geamu’ deschis si impinsa cu mana. Oglinda.

Eh in fine. Vineri seara am ajuns si io acasa, fericit ca se mai termina o saptamana de munca si ca se micsora numarul lor pana la concediu. Parchez masina, incep sa strang ce aveam prin ea si aud zgomote. Un pusti iesise dintr’o vila, cu o minge de fotbal, incepuse sa dea in pereti. Din ce in ce mai tare. Si tot mai tare. Si bineinteles, avand vro 13 ani, nu are o precizie desavarsita. Nici marii fotbalisti nu au. Asa ca…imi fute o minge in parbriz. Tare! Ies din masina, ma uit la el. El bubuia mingea linistit de ziduri.

“Alo, pustiu’. Mai usor prietene cu mingea in masini. Du’te si tu mai incolo 3-4 metri ca nu e nici o masina parcata si bubui’o acolo.”

Se uita la mine c’o privire d’aia de zici ca nici nu vede. Si continua in acelasi loc. Mai imi da o minge in usa.

“Ba futu’ti gatii ma’tii de cioara! Mars mai incolo, n’auzi?”

Se uita iar la mine…se muta totusi. Plec. Pana in capu’ strazii am mers in marsarier ca sa nu’mi loveasca puradelu’ masina. In fine. N’a lovit’o cat am fost pe straduta. Ca pe urma…sambata cand am ajuns pe la masina am gasit numarul de inmatriculare pe parbriz, suportu’ de plastic spart pe jos…Mentionez ca suportu’ de plastic e al 5lea intr’un an pe care il schimb. Injur printre dinti. Puradelu’ nu era pe la poarta ca ii mulam fata pe bara si’mi infingeam numarul de inmatriculare in ea.

Iau masina, o duc in fata blocului si o parchez pe unde apuc, pe un loc nesemnalizat. Luni dimineata – cobor la masina sa plec la munca. Doua zgarieturi de ti’e mai mare dragu’ pe usa si aripa stanga spate. D’alea adanci, facute cu sete, cu pasiune. Ca si cand masina ar fi facut dragoste cu…nu stiu, chei? Si cheii i’ar fi placut sa simta teava de esapament atat de aproape incat a zgariat usa. Da’ de ce usa? De ce nu capota?

Acum astept concediu’…meu. Si duc masina la Porsche sau Avia. S’o las acolo 2 saptamani. S’o vopseasca baetii, o iau acasa. Imi cumpar pusca cu alice si incep sa trag in aia de’mi zgarie masina.

p.s.: tocmai m’a anuntat colegu’ Bogdan ca in parcarea de jos, de la firma, s’a proptit unu’ in nou’ meu suport de numar de inmatriculare. Ieri l’am cumparat.