invitaţie la pipi

Da, aţi citit bine. Este o invitaţie la pipi pe gardurile, pereţii casei în care locuiesc ţăranii ce’mi umplură maşina de boască, must şi alte mizerii azi noapte.

Maşina parcată frumos astfel încât să nu blocheze accesul oamenilor din casă la nici una din cele 2 porţi: pentru maşină şi ei, oameni – cică. Şi cum vă zisei…maşina plină de mizerie. Din gri cum e ea, azi dimineaţă era plină de o culoare mov. Lila ar zice romanticii, artiştii. Nu! Era un mov de tot căcatu’. Plin de seminţe de struguri, boabe stoarse şi chiar frunze de viţă-de-vie. Geamurile năclăite de abia răspundeau comenzilor, am stricat 2 cârpe ca să le curăţ cât de cât. Cât de cât să văd şi io prin ele.

După ce le’am şters în ploaie şi le făcui un inventar al fetişurilor mele cu ei şi neamurile lor, scuipai plin de scârbă spre casa lor, le’am mai urlat câte ceva de bine şi lor şi copilului lor, ăla cu probleme şi m’am urcat în maşină promiţându’le că diseară le umplu pereţii de pipi. Sau pişat, depinde cât de nervos voi fi. Iar dacă asta n’o să ţină, atunci trecem la mai mare. Treaba.

Aşadar, aştept sugestiile voastre despre lichide izvorâtoare de pipi, tehnici despre cum să ţin pipiu’ cât mai mult în mine fără să mă taie pişarea şi tehnici despre cum să le dărâm varu’, calciu’, tencuiala de pe pereţi – sau ce’or avea ei acolo – ca Fabiola să fie răzbunată!