Arhiva

Archive for aprilie 2009

Sangerica prin tara 3

29/04/2009 5 comentarii

In fine, strangem pungile de cipsi si peturile de cico si ne continuam drumul. Perioadele de sofat in viteza alternau cu cele de mers la relanti, nu pt ca drumul era frumos de’ti taia respiratia ci pt ca se lucra la carosabil. Astfel, am dat peste niste portiuni in care am crezut ca Gogu o sa’si dea obstescul sfarsit, da’ nu fuse asa si pe la ora 1 ajunseram teferi, nevatamati in oraselul Bistrita-Nasaud. Foarte aglomerat, probabil iesisera de la servici toti, dar foarte frumos. Il strabatem discutand despre frumusetile orasului: „oaaaa, baaaaa, iuuuu, pisi pisi, mamaaa, augh augh, iote ce buci are aia” si ne continuam drumul.

Soarele stralucea nevoie mare pe cer, asfaltul lucea de’ti lua ochii, coaee statea linistit pe net, satelitii ce dadeau coordonatele gps-ului se ciocneau pe cer, astfel incat ma chioream sa vad indicatoarele (v’am spus ca schimbul de priviri din Piatra Neamt imi fuse fatal). La un moment dat, dupa ce trecusem de bariera a 1200km, devenisem una cu masina, masina una cu mine. Mi se inchideau ochii, pe rand, si mergeam din reflex urmand umbra masinii din fata sau pe cea a copacilor daca nu ma depasea nimeni. Inca din Bistrita ii spusesem lu’ coaee:

„Uita’te si tu dupa o pizzerie, restaurant ceva…ca lesin de foame!”

„Da, man!” spunea el in timp ce’si clatea ochii pe net.

Ajunsesem ca un cuplu casatorit de prea mult timp: io vorbeam mult, ii ceream asijderea, iar el doar aproba. In apropiere de Reghin, umbra camionului din fata fu umbrita de ceva mai mare…o pensiune. Gandul imediat fu sa trag de volan dreapta si sa intru in parcarea pensiunii…deja simteam mirosul unei ciorbe de vacuta, unor mititei si auzeam deschizandu’se o sticla de Pepsi rece. Dar imi mai revin din amorteala si vad ca pensiunea respectiva era asezata exact intr’o curba extrem de ascutita si fara vizibilitate. Asa ca…trag de volan cu putere, accelerez si frana sa nu le daram garduletu’ de lemn putrezit celor din pensiune. Asta, in dreapta, mai mai sa’mi faca un sex oral geamului…noroc cu centura de siguranta, ce a jucat rolul unei centuri de castitate pentru buzele lui carnoase ce se intindeau tuguiate spre geam. Iesim din masina, comandam o ciorba de vacuta, o bem, bem si cate un pepsi…fumam o tigare si plecam mai departe…Nu mai tin minte mare lucru din drum, adormeam destul de des caci era o liniste in masina de nu se auzea nici musca. Coaee isi face de cap cu netu’, mailuri, iar io cu visele. Cred ca am avut si vro 2 erotice. In fine, pe seara, rupt de oboseala si avand forma scaunului intram in Targu Mures. Gasim o pensiune, faina, ne cazam si plecam la plimbare prin oras. Impropriu spus plecam, pt ca io ma taram. Impropriu spus taram, ca ma tara coaee dupa el. Tragem o raita prin centru (vro 30 de min de pensiune, ce fresh eram), intram in mall, iesim din mall si observam ca si unguroaicele is asemanatoare romancelor: la aparitia unui Porsche rosu pe strada femelele nu mai erau atente la parteneri ochii lor sorbindu’l „pah frumosul phosesor dah Porsh” desi aceasta avea in dreapta 2 airbaguri monumentale plantate pe o platinata. In fine, gasim un restaurant micut, cochet si ne comandam ceva specific zonei. O pizza (n’am vrut sa’mi puna bozgorii ceva in mancare si sa dau coltu’ pe la ei) cu un sos atat de picant ca pana si aluatul se scorojea cand era atins. Am dat apoi o raita prin parculetu’ central, vazuram statuia lu’ Avram Iancu, ne’am umflat piepturile de mandrie si am luat’o catre pensiune. Pe drum, prin multimea de oameni, am remarcat ca doar io si coaee eram singurii ce vorbeam romana. Mama mama, ce’mi venea sa smulg bordurile si sa le dau in cap alora din juru’ meu pt ca „Ardealul e al nostru!”. In fine, ajungem la pensiune, mai bem o bere, mai fumam si io o sterg la culcare. A fost prima seara in care n’am auzit sforaiturile…pfff si cat de bine am dormit.

Dis de dimineata o luam la pas in masina. Trebuia sa ajungem tocmai in Targu Jiu, din targ in targ mai ceva ca negustorii. Facem repede traseu’: Targu Mures -> Turda -> Alba Iulia -> Sebes…-> Targu Jiu. Ajungem in Sebes, tragem pe dreapta undeva in oras. Io gasesc rapid un parc, o banca si ma intind nitel, coaee dispare sa faca poze intr’o catedrala (asta ramasese cu pata pusa pe maicute). Dupa juma de ora apare, ma ia de pe banca, bem un cico si plecam catre masina. Ne uitam pe harta sa gasim un traseu cat mai scurt fiindca io nu mai eram in stare sa conduc foarte mult. Aveam varianta cu Sibiu’, da’ coaee are minunata idee:

„Man…de la Sebes o putem lua catre Petrosani si de acolo Targu Jiu…maxim 150km…ce zici? Uite ca e si drum!”

Io…accept. Intrebam in stanga si’n dreapta cum e drumu’, ni se spune ca e proaspat asfaltat si purcedem. Si mergem, mergem cale de vro 30km serpentine, padurici, muntisori, delusoare, asfaltut si gata! Se termina asfaltu’ si incepe forestieru’…si nu se mai termina. Mergem cam 1h, in fata noastra un E Klasse, ne tinem dupa ala pana la o rascruce…ala face stanga, iar noi…

„Coaee, pe unde zice gps-u’?”

„Man….stai sa se conecteze…da’ da’i inainte, nasu’ asa’mi zice!”

Si ma iau dupa nasul lui. Si mergem, incepem sa urcam in munti si ne oprim. Drumul era acum brazdat de 2 gropi pe directia noastra de mers si la vro 20m in fata erau niste mastodonti de camioane de la ocolul silvic. Intorc cu chiu cu vai, il injur pe coaee si pe gps-u’ lui de 2 lei, gasesc urma E-ului si ne lansam in urmarirea lui. Dupa vro 15 min, ne intalnim cu un aro. Dau flashuri, le fac semn sa se opreasca…aveam nevoie de informatii rutiere si in gps nu ma mai puteam increde:

„Sa traiti! Inspre Petrosani…e ok drumu’? Am nimerit bine?”

„Sa traiti…aaaaaaaa, nu stim unde e Petrosani!”

„Aaaa…barajul de la Vidra?”

„Aaaa, e bine!”

„Mai e mult? Ca deja mergem de 2h…”

„Apai mai e…cat tot atata.”

„Drumu’ e bun?”

„Aaaa…sigur vrei sa mergi la Vidra?”

„Nu, nu la Vidra. Io vreau la Petrosani.”

„Apai nu stim, ca nu stim unde e Petrosaniu’.”

„Ok. Multam. Zi buna!”

Si plecam…bai si mergem si mergem, intram prin paduri, iesim din paduri, defilee…pustietate…si incepe urcusul spre crestele Carpatilor. Si nu se mai termina…drumul in schimb era terminat. Io la fel. Mergeam cu maxim 20km/h, trebuia sa fiu mereu in garda sa evit gropile, ma durea capul, injuram din 5 in 5 secunde. Coaee era juma afara pe geam si tragea in poze peisajele iar io blestemam clipa in care am decis s’o luam pe acolo. Ajungem in varf…tragem pe dreapta, coboram din masina. Io avand forma scaunului, schimonosit de durere si semanand cu cocosatu’ de la Notre Dame, coaee vesel. Io ma chinui sa’mi intind articulatiile si de abia ma abtineam sa nu urlu de durere (nu era o chestie de orgoliu masculin, ci o chestie numita frica de ursi, lupi, vipere si alte d’astea). Coaee se intinde de 2 ori, casca de vro 3 si zice:

„Man, io mi’am revenit…hai sa continuam!”

Si gata…cedez. Ce injuraturi mi’au iesit pe gura nu are rost sa va zic, cert e ca in 3 secunde coaee era in masina cu centura pusa, geamurile inchise si nici nu mai respira de frica. Io afara, continuam sa injur, ma mai indreptasem, ochii imi erau rosii si simteam cum imi sar din cap. Fumez o tigare, ma calmez, intru in masina si incepem coborarea. Si coboram, coaee poze, io injuraturi si dureri crunte de picioare. Cand colo ce sa vezi…pe culmea pe care o traversam, pe un colt de stanca, langa florile cu acelasi nume, o pancarta: „Bine ati venit in judetul Valcea„…asta a pus capac. Pai dupa ce ca eram cu nervii la pamant, mai aveam un pic si’l aruncam p’ala din dreapta in prapastii, nu stiam unde sunt, daca mai scap, daca ajung in oras, daca Gogu n’o sa cedeze…mai vad si aia. Opresc…respir, rad si continuam drumul. La un moment dat ne intalnim cu un taxi, cu nr de Bucuresti. Ne oprim unu’ langa altu’ si discutam  ca 2 prieteni vechi:

El: „Salut frate…mai e mult pana in localitatea X?”

Localitatea X era ultima cu asfalt din drum…trecusem de ea de vro 5 ore…

io: „Salut…mai ai cam 5h”

„Aaa, stai linistit…io’s cu loganu’ si cred ca nu fac mai mult de 1h si 30 min.”

„Bravo tie…esti balaur daca reusesti. Ia zi, mai e mult pana la sosea?”

„5km si pe urma faci dreapta spre Petrosani”

Ne despartim…deja prinsesem aripi…trec cei 5km, fac dreapta…asfaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaalttt…se duce dracului si el. Incepe iar forestier…pt inca 3km…si apoi asfalt. Parca era mai bun forestieru’. Serpentine cu curbe in ac de par…soarele imi batea in fata, nu vedeam nimic, asa ca:

„Coaee…vezi si tu, cand ajungem in curbe, scoti capu’ pe geam si’mi zici de vine ceva sa stiu cum iau curba ca nu vad nimic!”

„Da man…” desi era cu ochii in mailuri.

Si vine o curba…opresc, deja nu mai vedeam absolut nimic. Asta nimic…intru in curba, din fata „tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit” plus remarcile de rigoare…

„Ce a fost asta man?”

„Nimic coaee…un mail gresit, au incurcat adresele!”

Si uite asa se intampla la fiecare curba…in cele din urma ajungem in Petrosani, tragem la o benzinarie, fug si’mi cumpar o ciocolata, un Pepsi Max, un Burn si o inghetata…ajung in masina, las scaunul pe spate, inchid ochii si ma hranesc…nu mancasem nimic toata ziua. Intre timp, telefonul lu’ coaee suna, era un amic ce ne astepta in Targu Jiu. Aud:

„Da, dom director…in 5 minute plecam si la cum conduce asta, in 15-20 de min suntem la tine!”

Iau atitudine:

„Ba…in juma de ora plecam…si intr’o ora si ceva suntem la el!”

„Dom dir. stai sa vad ce zice asta…pai de ce man intr’o juma de ora si ora si ceva?”

„Ba tu nu vezi ca’s leguma?” si iar incep injuraturile.

„Dom dir., te sun io cand plecam ca asta e nefutut rau!”

Dupa 15 min plecam, intr’o ora eram in Targu Jiu. Ne vedem cu dom director ce isi lua lumanarile si alte aranjamente pt nunta lui de a doua zi. Asta mai era cu 2 amici. Astfel ca, asteptand sa termine omu’, la o tigare, ne imprietenim.

„Si…de unde veniti?”

„Din Tg Mures…prin Carpati!”

„Ai…sa’mi bag p.la in dracu’…cati km?”

„Eh…vro 500…din care aprox 90 pe forestier….”

„Ai…sa’mi bag p.la in dracu’…cati km ai facut in total?”

„Vro 1700…singur, ca coaee nu are permis…”

„Ai…lasa ca acum nu mai ai mult…decat vro 150km pana ajungem la dom director acasa.”

Pamantul se invarte, cerul se apropie din ce in ce mai mult si ma loveste in crestet, culorile se pierd…ma rezem de gard, inspir…injur, mai bag 2 tigari…plecam. Pe drum…150-170, ma tineam dupa dom director. Ajungem la el, ne duce la hotelu’ unde eram cazati. Conditii optime: carpete murdare si rupte pe jos, vro 30 de gandaci, dusu’ din baie era doar un furtun bun de bagat in cur, tantari grupa mare…oricum eram atat de rupt ca m’am spalat cum am putut, fara sa’mi bag furtunu’ in cur, si am adormit. M’am trezit dimineata, mi’am luat la revedere de la oameni si am plecat catre casa. Cu GPS-u’ lu’ coaee…care m’a ratacit de 2 ori. Prima oara la vro 30km de Craiova, noroc cu un tirist care m’a ajutat, Dumnezeu sa’i ajute!. Si a doua oara, in Craiova, cand m’a scos spre Calafat…desi io vroiam Caracal. Asa ca am mai injurat de cateva ori, am scos gps-u’, m’am bazat pe indicatoare si am nimerit drumu’ cel bun…Zi frumoasa, eram deja calm, masina mergea bine…ma apropiam de casa si dupa Alexandria, trag fortat pe dreapta…martorul de ulei se aprinde in bord…incep nervii, emotiile…se risipesc, ajung acasa…bronzat, cu mai putine fire de par in cap si atat de obosit incat am adormit de 4 ori in timp ce mancam…aceeasi mancare la aceeasi masa.

Cam asta fu vacanta mea…a fost mai distractiva (asa mi se pare acum) decat am povestit. Multam coaee ca fusesi cu mine. Pe cine mai imi varsam io nervii? Si poate o punem de una europeana anu’ asta, tot cu masina..da’ mai multi soferi…si gps mai bun… 😆

Pace!

Ploua…

Singin in the rain

Ploua…atat de marunt, atat de des
Ploua…pas dupa pas, in mers
Ploua…pe strazi intunecate
Ploua…pe fete ascunse’n noapte
Ploua…sunt ud pana la piele, mi’e frig
Ploua…alerg nebun, geaca o deschid
Ploua…incep sa rad, sa gust picaturile
Ploua…uit de febra, de agonie, de frica
Ploua…primesc bucuros sarutarile
Norilor pe frunte si cant…
Ploua…degeaba tuna
Ploua…in mintea mea oda bucuriei rasuna
Ploua…versuri si idei sunt incalcite
Ploua…ganduri, niciodata atat de fericite
Ploua…siroaiele imi curg pe fata
Ploua…fiecare picatura aduce un plus de viata
Ploua…fulgere brazdeaza cerul cu duiumul
Ploua…lumina lor imi arata drumul
Ploua…felinare stinse, usi inchise
Ploua…latraturi rebele, voci prinse
Ploua…toate’s ude si totusi aprinse
Ploua…topai stingher, imi sterg ochii, zambesc
Ploua…rauri pe strazi ce nu ma opresc
Ploua…atat de frumos si atat de tare
Ploua…deschid palma sa prind o picatura mai mare
Ploua…ud pana la piele, razand
„Sunt nebun,” ma’ntreb in gand
„Daca merg cantand cand…
Ploua…”

Categorii:Poezii Etichete:, , , , ,

Sangerica prin tara 2

27/04/2009 5 comentarii

Am ramas la poarta Cetatii Neamtului discutand cu jandarmul ce o apara. Eh, suparati nevoie mare ca nu o puturam vizita, am decis sa ne continuam drumul. Astfel, traseul din cea de-a 2 zi era urmatorul: Targu-Neamt -> Piatra-Neamt -> Bicaz -> Vatra Dornei. Asa ca ne imbarcam in masina si pornim.

In drum spre Piatra, decidem ca ar fi fain sa ne oprim si pe la una din manastirile vestite ale Moldovei si sa aprindem o lumanare. Astfel, ne hotaram sa poposim la Manastirea Agapia. Ajunsi acolo, facem repede cateva poze, cumparam niste lumanari si…coaee dispare. Ramas singur, intru in bisericuta, ma inchin pe la icoane aprind o lumanare si ies asteptand sa apara si asta. Asta, pe nicaieri. Cuprins de frica incep sa’l caut disperat gandindu’ma ca ma’sa o sa imi taie pielea bucatica cu bucatica cu lama daca ii pierd odorul. De asemenea, gandindu’ma ca suntem intr’o manastire de maici si stiind ce sex apil are coaee, incep sa ma gandesc daca nu cumva il furara maicutele sa profite de el…sa le scoata apa, sa le mature casele, etc. Astfel ca, disperat nevoie mare, ma duc sa aprind mai multe lumanari in speranta ca se va intampla o minune si coaee o sa reapara, teafar si nevatamat. Si minunea se intampla: apare omu’, vesel, cu aparatu’ de fotografiat la gat, hipnotizat, cica „de frumusetea locului man!”. Da, da…

Plecam dupa vro 10 min, nemaiavand liniste in curtea manastirii, fiind cu ochii in 4 si cu altii dupa coaee sa nu dispara iarasi. Si ajungem in Piatra-Neamt. Oras frumos…foarte frumos. Ruland noi pe stradute pentu a ajunge in centru si a ne da cu telegondola, ajungem la un semafor – trebuia sa prindem si culoarea rosie. In stanga noastra, o masina neagra cu 2 moldovence frumoase foc in ea. Incep schimburile de priviri (asa m’am ales cu o vedere mai proasta la distanta), zambete si de saluturi (pana atunci salutam „yo bro”…de atunci „buna, ce faci?”. cacat!). Se face verde, turez motorul, dau sa plec cu scart sa impresionez femelele…nu ne miscam de pe loc, ba mai mult motorul se opreste. Din stanga rasete…din dreapta mea rasete, era coaee. Repornesc motorul injurand printre dinti, rosu la fata, cu vederea incetosata si plec in viteza de croaziera. Ajungem la telegondola, ne cataram pe muntele Cozla, ne tragem sufletu’ dupa emotiile din telegondola, facem cateva poze, bem un cico, ma mai calmez dupa rusinea suferita si plecam catre Bicaz. Nori negri se adunau pe cerul Moldovei, io eram in tricou si am zis ca e mai bine sa ne ude in masina decat pana la ea.

Purcedem la Bicaz. O scurta oprire la baraj, cateva poze, 2 tigari si apoi p’aci ti’e drumu’ urmand lacul catre Vatra Dornei. In fine, dupa vro 2-3 ore ajungem si la destinatie. Io rupt in 2 de oboseala, coaee  in culmea fericirii. Ne cazam la pensiunea Vanatorul si ne decidem sa facem o scurta plimbare prin padurea ce o inconjura. Mare greseala! Oboseala de pe drum, cumulata cu cea din noaptea nedormita imi fura fatale. Unde mai pui ca imediat ce ne cazasem, am facut ce face romanu’: bea o bere! Asa ca, primul bustean din padure a fost al meu…15 minute am stat si am motait pana cand coaee m’a luat in carca sa „iei aer curat, man!” si m’a plimbat prin padure. Intr’un final apoteotic ajungem inapoi la pensiune…cum era frumos afara, mancam la terasa, bem si incepem sa discutam. Culmea, despre religie!

„- Ba, ce ti’au facut maicutele alea? Hai zi acum…ca suntem doar noi 2 aci!”

„- Nimic man! Ce sa’mi faca?” … deja incepuse sa se balbaie, ochii ii sticleau, se inrosise tot…

„- Hai ma spune…nu rad…promit!”

„- Nu…nu mi…mi’au facut nimic!”

Obosit nu l’am mai intrebat nimic…asa ca m’am dus sa ma culc. Aveam din nou camera dubla, 2 paturi. De abia intrasem intr’al meu ca apare si coaee cu o pofta vadita de somn si sforait. Si incepe…si nu se opreste…si nu se mai termina…si dupa chinuri izbutesc sa adorm si io. Bineinteles cu injuraturile de rigoare adresate colegului de camera. Dimineata apare, soarele pe cer frumos stralucind, pasarelele cantand, coaee vesel (experienta cu maicutele il marcase) si… io plin de nervi, cu cearcane, cu o voce taraganata si rupt in doo de somn lipsa. Mancam si plecam spre Voronet. Pe drum imi revin, drum foarte bun…ptiuuuu, o fericire. Masina alerga fericita si ajungem repede. Facem cateva poze, luam niste cadouri/amintiri pentru cei de acasa (coaee, ca vrui sa te intreb…tu de ce ai luat mai multe? ai luat si pt maicute ceva? 😆 ). Plecam acum spre Ardeal, ruta: Vatra Dornei -> Bistrita Nasaud -> Reghin -> Targu-Mures.

Eh, si dupa ce trecem de Vatra Dornei spre Bistrita Nasaud, ne loveste…probabil cea mai frumoasa portiune de drum pe care tara noastra o are…Am stat juma de ora trasi pe dreapta, am mancat..cipsi ca altceva n’aveam, am baut apa, am fumat si am facut poze. Superba zona!

Si ma opresc aci…restu’ zilele astea. Pace!

Sangerica prin tara 1

25/04/2009 4 comentarii

Incepem un nou capitol al scrierilor, dedicat plimbarilor mele pe teritoriul frumoasei noastre tari. Primele intamplari povestite vor fi cele mai recente (astea imi vin in minte acum), mai precis cele de anul trecut din iulie.

Imi luasem tot concediul de care puteam beneficia la fostul job, urmand ca la intoarcere pac-pac demisia si pac-pac noul job. Cum aveam 3 saptamani mi’am zis ca am timp sa’mi rezolv toate probleme si sa plec intr’o drumetie fara sa mai am bube pe cap. Asa ca m’am tuns scurt, mi’am dat cu crema de bebelusi pe cap si mi’am luat o sapca, am rezolvat problemele si p’aci ti’e drumu’.

Cu mine a mai mers un foarte bun prieten, asa ca se anuntau cateva zile de relaxare si distractie. Am plecat intr’o zi de marti, pe la 3-4 pm din Bucuresti cu destinatia Targu-Neamt. Muzica data tare, talpa la masina, rasete…”coaee, iti dai seama ce o sa facem?” pfoaaa…cate fete planuiam sa … mangaiem, cate locuri sa vedem, cat sa bem si sa dormim…o ne-bu-niiiiiiiiiieeeeeeeeeeee!

Primul popas: Marasesti, unde ne’am oprit la mausoleu am tras cateva poze, vro 2-3 tigari si inapoi in masina…muzica tare, 150 la ora, mai apar radare, le evitam…si uite asa trecem de Bacau, Buhusi, Piatra-Neamt si ne indreptam cu pasi repezi catre Targu-Neamt. Ajungem pe serpentinele ce prevesteau apropierea de oras, se intuneca, drumul de abia se vedea, ochii ma dureau, piciorul drept era parca mai greu si se apasa in ciuda mai mult pe acceleratie. Emotii – in dreapta vale, vale lunga cu pomi, in stanga mai treceau soferi de prin partea locului, buni cunoscatori ai drumului nu si ai sofatului. In fine…ajungem in orasel, gasim o pensiune la periferie si ne cazam. Platim camera (dubla) si comandam de mancare. Ne scotocim la masa, pana sa ne soseasca comanda, de bani si ciu-ciu. 0 (zero) lei in buzunare.

„Coaee hai in oras sa gasim un bancomat sa scoatem bani!”…strabatem orasu’ in lung si lat, trecem pe langa casa lu’ Nica a lui Stefan a Petrei, cam intuneric – nu se vedea mare lucru-, si gasim un bancomat. Langa el vro 15 pui de razesi ce se serveau cu berii, mancau miejii di samanta, scuipau si ii dadeau inainte cu „Uai, ai vazut’o pi Sica…?”. Se uita crucis la noi, noi ne uitam la cer si incepem „Doamne, ajuta’ne sa nu ne bata moldovenii si sa ne lase fara bani…” (in minte). Scoatem bani…nu ii bagam in portofel, ii tinem strans in pumni (aflasem noi cand eram mici ca daca tii ceva strans in pumni si lovesti pe cineva efectul era devastator). Numa ca noi aveam bancnote si ne blestemam zilele ca n’am luat din masina un pumn de monezi. Trecem de ei, pt ca intre timp le mai venise un tovaras pe bicicleta „Uai, am avut pana la dansa!”, ne urcam in masina, mai mult o impingem sa nu ii deranjam pe baeti din scuipat cu motorul pe benzina, si o luam usor apoi din ce in ce mai tare catre pensiune…

„Coaee, vezi ca ai trecut de pensiune…”…nu’i nimic, ne intoarcem. Cerem mancarea, ce-i mai buni cartofi prajiti inotand in ulei ranced si cel mai bun piept de pui imbibat cu acelasi ulei ranced din care am avut placerea sa gust vreodata. Cerem si o bere…noapte deja, 12 orele, si mergem la culcare.

Mi se inchid ochii, corpul mi se dezmorteste in pat…incep sa visez…cand…peretii incep sa se cutremure, geamurile sa zumzaie, patul sa se miste…un sunet ciudat incepe sa se faca simtit din ce in ce mai puternic…amicul meu tragea la aghioase de parca toata ziua il privasem de oxigen si acum isi lua revansa „na, re’ai al dreq!”.

„Coaee, traiti’ar mai incet ca nu pot sa dorm!”…nimic „Ba, tu’ti capu’ ala de prost, lasa’ma sa dorm!” nimic…pe la 4 dim, liniste. Imi inchid ochii injectati simtind venele iesite pe orbite cum se freaca de pleoape si adorm zambind. „Uai Costel o scapat vaca! Uai Costel iesi uai, c’o scapat vaca!”. Soarele mijea peste dealuri…bag petarda cat de somn imi e si Costel asta nu iese mai repede dupa vaca…”Uai Costele…”…Costel nimic…”Uai pula, o scapat vaca!”…gata, nu mai rezist. Doua palme lu’ coaee, tras din pat, geanta in brate, 2 felii de branza cu salamior jos in sala de mese si la drum.

Motaind infulecam ceva si apoi pornim catre Cetatea Neamtului. Ajungem, parcam in spatele unui autocar al carui sofer uitase isi asigure magaoaia cu frana desi eram in rampa (le mai tin minte de cand studiam soferia)…

„Coaee, asta se apropie sau mie inca mi’e somn?”

„Nu, nu iti e somn…se apropie!”.

Dat rapid cu masina in spate, parcat pe partea ailalta a drumului, iesit din masina nervos, injurat sofer autocar de cele sfinte, privit in jur…inconjurat de copii de 7-9 ani cu ochii cat cepele la mine. Situatia incepe sa se imputa! Cerut scuze la invatatoare pentru limbaj inadecvat in prezenta minorilor. O luam la pas catre intrarea in complex. Intram in complex. Pasi grabiti in spate.

„Nu puteti…nu puteti urca” ne spune un jandarm.

„De ce?” intrebam noi.

„Cetatea e in renovare!”

„Ce? Hai frate…sa nu spui ca vine Sobieski cu ai lui si tre sa puneti parchet si sa vopsiti peretii? Sau termopane sa nu ii traga pe razesi curentu’ cand trag cu flintele?”

„NU! Nu se poate vizita!”

„Pai si de ce nu ai zis de la poarta…ca am trecut pe langa tine!”

„Nu eram atent!”

Pai si ce faceai acolo mos? Numarai pasarile din mintea ma’tii? Firele de iarba din drum…4576…nu, 4577 ca a aparut inca unu’…nuuuu, au mancat vrabiutele 4, tre sa numar iar!

Plecam…iar io continui mai tarziu cu urmatoarele locuri.

Cateva poze si…pace!

what goes around…comes around

Ma nigga…vorba lu’ Nas, nu a lu’ justin timberlake.

Azi am cazut! Nu foarte rau, da’ destul de rau tinand cont de faptul ca nu luam in calcul aceasta cazatura. Ce e mai grav e ca eu eram in cadere de ceva vreme, da’ de abia cand am atins solu’ am realizat ca am cazut…oare cum o fi fost cand cadeam? In orice caz, acum o sa stau o vreme asa cazut cum is sa ma relaxez, sa imi pun gandurile in ordine, sa privesc stelele, sa vad ce am facut si ce nu tre sa mai fac.

Apoi ma voi ridica. Imi voi scutura hainele, imi voi linge ranile (daca or fi) si voi merge in sus…spre locul de unde am cazut, ca sa il privesc si…sa imi continui urcusu’. Ce cacat…oare oi fi cazut de sus rau sau mai de jos asa? Ce face si pacatoasa asta de … din oameni!

Mai stau un pic…apoi ma ridic. Nu poti sa te pui cu …, ca atunci cand vine te zboara de nu stii cum te cheama!

Pace!

Categorii:Seceta Etichete:, , ,

soarele si luna

soarele-lunaOchii lor se intalnesc, strafulgerari, mii de fiori
Scantei aprinse’n priviri curate fara pic de nori
Emotii crescand, minti delirand, zambete nevinovate
El se apropie facandu’si curaj gandindu’se ca „Poate…”

Se saluta zambind, ea roseste pentru scurt timp
Prinsa de fiori cand mainile lor incet se ating.
El o priveste si e convins drumu’ nu’i va da
Ca tot ceea ce a cautat se regaseste in ea.

Plimbari lungi si dese, seri de amor nebun
Zi de zi, seara de seara, 2 indragostiti pe al lor drum
Zambete, priviri nevinovate, vise implinite
Lume frumoasa, privind cu drag 2 suflete fericite.

Emotii, fiori, ca la prima vedere, aceleasi priviri
Sarutari patimase, sentimente, aceleasi trairi
De fiecare data cand mainile lor incet se ating,
Desi de atunci a trecut atat de mult timp.

Impreuna zi de zi, chiar si in vise, cei doi zburand
Iubindu’se in fiecare clipa, arzand mereu si renascand.
Totusi paradisul se termina brusc, drumurile se despart
Ea cu inima franta, el cu capul plecat.

Lacrimi si suspine,urletele ei in noapte
El cautand’o mereu, mai infierbantat, „Poate…”
Soarta fiindu’le potrivnica, jucandu’le feste
Pacat…s’a asternut moartea peste a lor poveste.

Anii trec, semnele si durerea le sunt atat de comune
Lumea le stie povestea, le spune in soapte pe nume…
Caci iubirea lor este si va ramane doar una
Dar nu se pot atinge acum…ei sunt soarele si luna.

Categorii:Poezii Etichete:, , , , ,

desene animate si nu numai…ca tot omu’

16/04/2009 8 comentarii

betty_boop21

De mic copil am fost fascinat de desene animate. Cand incepeau eram cu ochii lipiti de ecran, balele imi curgeau in coltu’ gurii, urechile mi se indreptau catre tv, degetele mi se infigeau in covor si stateam nemiscat pe toata durata vizionarii. Nu auzeam, nu vedeam, nu simteam nimic…in  afara de desenele pe care le asteptam cu sufletu’ la gura (de cate ori nu m’a luat lesinu’ ca sufletu’ scapa printre dinti).

Tin minte ca primele desene vazute fura cele cu Balanel si Miaunel, urmate Lolek si Bolek, unele date de bulgari – din perioada in care ii prindeam…ca pe urma si’a luat stoicicov mercedes si noi, cu bicicletele, n’am putut pedala destul de repede spre prostie…ca el – cu un baietel ce se plimba pe bicla toata ziua, apoi seria cu Emil – aci credeam ca’mi sunt dedicate si mereu strigam „Mami, incep io la televizor!” si bineinteles clasicele cu iepurasu’ si lupu’ – nu zait pagadii! . Apoi ceva s’a schimbat…nu mai imi placeau astea puerile, imi mijisera pe la buze pufi ce se transformara in mustati, aparura primele semne de acnee (si cate aparura!), incepura sa alerge hormonii prin mine…pfoai!

Si uite asa, descopar cel mai mare dezastru, cea mai mare calamitate umana…fetele si apoi femeile! Cum? Pai in desenele animate. Sigur, ca erau prezente si pana atunci, da’ eram prea ocupat cu joaca in tarana, fotbalu’ zilnic, leapsa, joaca de a eroii, etc. cu baietii de varsta mea. Primul impact fuse cu X-Men. Bai, desene bun, m’a fascinat. Da’ cand au aparut Storm, Rogue – astea erau bune, adica de partea alora buni –  si Mystique – si asta era buna, da’ de partea alora rai -, cu costumele lor mulate, corpul dezvoltat in toate cele, aulica mama ce mai baleam! Da’ totusi nu am putut sa nu remarc…de cate ori alergau fetele astea, nu sarea, nu se misca nimic pe acolo…pe cand in Baywatch, mama mama ce se mai zbenguiau diverse pe acolo…

Urmatorul soc pe linie fu in Batman…Poison Ivy, Batgirl (asta era mai pustoaica asa, mai de o sama cu mine), Catwoman, toate mulate, latex, dezvoltate…iar bale lasate prin canapea, ochi injectati si cat borcanele…Pentru astea 2 seriale si pt fetele din ele, ajunsesem sa chiulesc de la ore, nu mai dormeam noptile, ma parpaleam de dorul lor, doream sa le mangai (nu prea stiam io atunci cum sta treaba…nu ca acum as sti). Urmara Sailor Moon si amicele ei…urmaream doar partea cand se transformau (ce copil bolnav am fost)!

Apoi, pe la 12-13 ani, am descoperit-o pe Betty Boop. Cam batrana dama, da’ vorba aia „gaina batrana face ciorba buna cu…”, imbracata mereu mulat, mai voluptoasa, carliontata, eeehhh. Cam rasista ce’i drept: doar albi si negri? Cu vocea ei pitigaiata… A urmat Mica Sirena. Frumusica, fata de bani gata, fiica de rege…duce un pic a eba… tinerica, voce suava, dezbracata pe jumatate, ca cealalta jumatate acoperita de solzi nu ar fi dat bine in ochiu’ meu daca era descoperita. Am trecut si peste ea in clipa in care am realizat ca ea era juma femeie, juma peste…si atunci, mirosul ca mirosul, da’ aia cum se face?

Cam astea fura pasiunile mele pentru tipele din benzile desenate. M’am lecuit de ele, gandindu’ma ca e ciudata pasiunea mea: nu’s atat de masochist incat sa’mi placa astea mai batause si pline de puteri. 😆

Acum…sa’l ascultam pe individu’ de mai jos. Daca va incanta piesa, puteti face si karaoke…

https://sangerica.files.wordpress.com/2009/04/thirstin-howl-iii-dreams-of-fuckin-a-cartoon-bitch.jpg

Thirstin Howl III – Dreams of fuckin a cartoon bitch

It’s a wild one
As I sit back relax steam a blunt and sip a becks,
y’all know the words, y’all know the motherfucking words

[chorus]
Dreams of fucking a cartoon bitch
„I cant go to sleep cause i’m so damn scared”
Dreams of fucking a cartoon bitch
„Got me having these crazy nightmares”

[Thirstin]
To take it is tasteless
This dick will have Wonder Women pawning her bracelet
All for candy to little Orphan Annie
In front of Tweety Bird I back shot Granny
Me and Shaggy ran trains on Velma, Daphne
Nasty! She-Hulks pussy nappy
Little Mermaid her bra made of shells
I know the pussy good but I’m not trusting the smell
Olive Oils starving don’t even start me
Wilma and Betty wear the same shit to every party
Barbies got it all she can have my seed
The PowerPuff Girls got their name smoking weed
Raggedy Anne got no breasts and she cant dress
I’m not fucking with that ho she dont keep a clean crib

[chorus]

Brunhilda rides her broom in more than one way
Cheetara had some pussy thats untamed
Betty Boop is a racist she ain’t acting right
Only fucks characters thats black or white
Charlie Brown said Lucy twat is juicy holding her knee
Little girl? She’s really older than me
Jasmine from Aladdin we were reggae cabin stabbin
Pussy plant can finger fuck or get my hand in
When this occurs treat them like birds
Smurfette rode this dick thats bigger than her
I fucked them all and counting, loudly, proudly
Yogi Bear’s scared to have his bitch around me

[chorus]

Snow White ain’t too pure with this thing in her mouth
Cinderella saw a ball without me taking her out
Catwoman is a freak you can tell by her outfit
One finger four fingers in her meow mix (meow)
Any weathers clever I ain’ fearing shit
Storm fucks better while on her period
Considered marriage to Jessica Rabbit
Eat it, fucked her talked dirty in spanish
Pussy ate raw never safe y’all since 1950 some
thing Minnie Mouse wore the same drawers
Pumped Pocahontas, Jane, Judy Jetson
Where the fuck these cartoon bitches get their hair done?

[chorus]

Voi…ceva pasiuni pt masculii sau femelele din desene?

oare cand

14/04/2009 2 comentarii

Dupa cum ziceam saptamana trecuta, martea o dedic versurilor/poeziei…asa ca…

Mana mea deseneaza conturul corpului tau, incet fara graba

Narile iti freamata, iar gemetele vor ca pe buzele tale sa sada

Ochii intredeschisi imi soptesc frumos printre lentele clipiri

Buzele ti le musti, spui ceva ciudat, apoi cazi prada altor trairi.

Iti treci mana prin parul meu, inchizi ochii si zambesti

Eu te mangai in continuare, tu incepi sa te’nrosesti

Degetele mele alearga fericite pe al tau piept, impiedicate

Emotiile ne cuprind, miscarile’mi devin necontrolate.

Vocile ni se pierd, desi intre noi s’a scurtat distanta

Respiratia ne apropie, ne incinge…siguranta

Piere si ea cand, buzele ni se intalnesc arzand, muscandu’se

Una pe alta, cand mainile incep sa ne dezmierde, jucandu’se

Cand ochii se intalnesc si se patrund, cand tu de fericire tipand

Iti infigi unghiile in al meu spate, cand suntem amandoi un gand…

Cand, gura mea flamanda iti diezmearda sanii, plamanii

Imi sunt inundati de mirosul tau, cand nu pot spune nu mainii

Ce alearga neobosita sa te dezmierde, cand tu ma strangi in brate

Din ce in ce mai tare, cand mi te abandonezi in brate.

Extaz, culmi inalte, zbor…saruturi patimase, amor

Mangaieri, gemete, usor…muscaturi, vorbe, ador.

Furtuna de simturi, descatusare , sanul tau stang in a mea palma

Batai de inima pierdute, inaltare, mare de fericire calma.

Ochii tai ma urmaresc, zambind, deschisi visand…

Eu zambesc, te sarut…

….oare cand?


pese: am un nou perus…cat de liniste era pana sa apara!

Categorii:Poezii Etichete:, ,

bancul zilei/saptamanii…

adunare campeneasca de oameni, semanand cu adunarile alcoolicilor anonimi.

– Buna, sunt Flori si de 3 luni nu am mai intrat in mall si nu am facut nici o cumparatura!

Bravoooooooo…

– Buna, sunt Dana si de 2 luni nu mi’am mai cumparat nici o bijuretie!

Bravoooooooo…

– Salut, sunt Lacatus…si de 10 etape n’am mai batut pe nimeni! 😆

asa ca…Hai DINAMO!

Categorii:Derversare, fotbal Etichete:, ,

lupu’ devine mielusel

Sursa e aici .

ca sa nu va obositi ochsorii citind: Tadamasa Goto, unu’ dintre cei mai temuti lideri ai Yakuza, a renuntat la viata de mafiot in favoarea celei de calugar zen. Si asta, la 66 de ani…si’o simti sfarsitul aproape.

Bravo lui, ce pot sa zic, da’ am cateva intrebari:

1. de ce calugar?

2. de ce acum?

3. a intrat pe bune in templu sau cu „pile”? Adica amenintand asa cum a fost invatat…

4. cate betigase parfumate o sa aprinda pentru victimele sale?

5. se simte mai aparat avand in spate calugarii decat propriile sale garzi de corp? sa nu uitam ca David Carradine, calugar fiind in serialul Kung-Fu, a strabatut SUA si a caftit cam tot ce ii iesea in cale…

6. cati Goto is in Japonia?

Categorii:Derversare