Prima pagină > Derversare > Sangerica prin tara 1

Sangerica prin tara 1


Incepem un nou capitol al scrierilor, dedicat plimbarilor mele pe teritoriul frumoasei noastre tari. Primele intamplari povestite vor fi cele mai recente (astea imi vin in minte acum), mai precis cele de anul trecut din iulie.

Imi luasem tot concediul de care puteam beneficia la fostul job, urmand ca la intoarcere pac-pac demisia si pac-pac noul job. Cum aveam 3 saptamani mi’am zis ca am timp sa’mi rezolv toate probleme si sa plec intr’o drumetie fara sa mai am bube pe cap. Asa ca m’am tuns scurt, mi’am dat cu crema de bebelusi pe cap si mi’am luat o sapca, am rezolvat problemele si p’aci ti’e drumu’.

Cu mine a mai mers un foarte bun prieten, asa ca se anuntau cateva zile de relaxare si distractie. Am plecat intr’o zi de marti, pe la 3-4 pm din Bucuresti cu destinatia Targu-Neamt. Muzica data tare, talpa la masina, rasete…”coaee, iti dai seama ce o sa facem?” pfoaaa…cate fete planuiam sa … mangaiem, cate locuri sa vedem, cat sa bem si sa dormim…o ne-bu-niiiiiiiiiieeeeeeeeeeee!

Primul popas: Marasesti, unde ne’am oprit la mausoleu am tras cateva poze, vro 2-3 tigari si inapoi in masina…muzica tare, 150 la ora, mai apar radare, le evitam…si uite asa trecem de Bacau, Buhusi, Piatra-Neamt si ne indreptam cu pasi repezi catre Targu-Neamt. Ajungem pe serpentinele ce prevesteau apropierea de oras, se intuneca, drumul de abia se vedea, ochii ma dureau, piciorul drept era parca mai greu si se apasa in ciuda mai mult pe acceleratie. Emotii – in dreapta vale, vale lunga cu pomi, in stanga mai treceau soferi de prin partea locului, buni cunoscatori ai drumului nu si ai sofatului. In fine…ajungem in orasel, gasim o pensiune la periferie si ne cazam. Platim camera (dubla) si comandam de mancare. Ne scotocim la masa, pana sa ne soseasca comanda, de bani si ciu-ciu. 0 (zero) lei in buzunare.

„Coaee hai in oras sa gasim un bancomat sa scoatem bani!”…strabatem orasu’ in lung si lat, trecem pe langa casa lu’ Nica a lui Stefan a Petrei, cam intuneric – nu se vedea mare lucru-, si gasim un bancomat. Langa el vro 15 pui de razesi ce se serveau cu berii, mancau miejii di samanta, scuipau si ii dadeau inainte cu „Uai, ai vazut’o pi Sica…?”. Se uita crucis la noi, noi ne uitam la cer si incepem „Doamne, ajuta’ne sa nu ne bata moldovenii si sa ne lase fara bani…” (in minte). Scoatem bani…nu ii bagam in portofel, ii tinem strans in pumni (aflasem noi cand eram mici ca daca tii ceva strans in pumni si lovesti pe cineva efectul era devastator). Numa ca noi aveam bancnote si ne blestemam zilele ca n’am luat din masina un pumn de monezi. Trecem de ei, pt ca intre timp le mai venise un tovaras pe bicicleta „Uai, am avut pana la dansa!”, ne urcam in masina, mai mult o impingem sa nu ii deranjam pe baeti din scuipat cu motorul pe benzina, si o luam usor apoi din ce in ce mai tare catre pensiune…

„Coaee, vezi ca ai trecut de pensiune…”…nu’i nimic, ne intoarcem. Cerem mancarea, ce-i mai buni cartofi prajiti inotand in ulei ranced si cel mai bun piept de pui imbibat cu acelasi ulei ranced din care am avut placerea sa gust vreodata. Cerem si o bere…noapte deja, 12 orele, si mergem la culcare.

Mi se inchid ochii, corpul mi se dezmorteste in pat…incep sa visez…cand…peretii incep sa se cutremure, geamurile sa zumzaie, patul sa se miste…un sunet ciudat incepe sa se faca simtit din ce in ce mai puternic…amicul meu tragea la aghioase de parca toata ziua il privasem de oxigen si acum isi lua revansa „na, re’ai al dreq!”.

„Coaee, traiti’ar mai incet ca nu pot sa dorm!”…nimic „Ba, tu’ti capu’ ala de prost, lasa’ma sa dorm!” nimic…pe la 4 dim, liniste. Imi inchid ochii injectati simtind venele iesite pe orbite cum se freaca de pleoape si adorm zambind. „Uai Costel o scapat vaca! Uai Costel iesi uai, c’o scapat vaca!”. Soarele mijea peste dealuri…bag petarda cat de somn imi e si Costel asta nu iese mai repede dupa vaca…”Uai Costele…”…Costel nimic…”Uai pula, o scapat vaca!”…gata, nu mai rezist. Doua palme lu’ coaee, tras din pat, geanta in brate, 2 felii de branza cu salamior jos in sala de mese si la drum.

Motaind infulecam ceva si apoi pornim catre Cetatea Neamtului. Ajungem, parcam in spatele unui autocar al carui sofer uitase isi asigure magaoaia cu frana desi eram in rampa (le mai tin minte de cand studiam soferia)…

„Coaee, asta se apropie sau mie inca mi’e somn?”

„Nu, nu iti e somn…se apropie!”.

Dat rapid cu masina in spate, parcat pe partea ailalta a drumului, iesit din masina nervos, injurat sofer autocar de cele sfinte, privit in jur…inconjurat de copii de 7-9 ani cu ochii cat cepele la mine. Situatia incepe sa se imputa! Cerut scuze la invatatoare pentru limbaj inadecvat in prezenta minorilor. O luam la pas catre intrarea in complex. Intram in complex. Pasi grabiti in spate.

„Nu puteti…nu puteti urca” ne spune un jandarm.

„De ce?” intrebam noi.

„Cetatea e in renovare!”

„Ce? Hai frate…sa nu spui ca vine Sobieski cu ai lui si tre sa puneti parchet si sa vopsiti peretii? Sau termopane sa nu ii traga pe razesi curentu’ cand trag cu flintele?”

„NU! Nu se poate vizita!”

„Pai si de ce nu ai zis de la poarta…ca am trecut pe langa tine!”

„Nu eram atent!”

Pai si ce faceai acolo mos? Numarai pasarile din mintea ma’tii? Firele de iarba din drum…4576…nu, 4577 ca a aparut inca unu’…nuuuu, au mancat vrabiutele 4, tre sa numar iar!

Plecam…iar io continui mai tarziu cu urmatoarele locuri.

Cateva poze si…pace!

  1. enigma
    25/04/2009 la 20:46

    „DELICIOASA” povestirea ta:))) in modul tau caracteristic de a o relata.. astept cu nerabdare continuarea:)

  2. 30/09/2009 la 14:27

    Da’ vaca, vaca ati prins-o?
    😆 😆 😆

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: