Prima pagină > Derversare > Si super-eroii se ranesc…

Si super-eroii se ranesc…


Revenit aseara tarziu din tara. Fusei iar in tur de promovare a intereselor partidului la o conferinta anuala. Bataie mare de cap: zeci de invitati fiecare cu propriile tabieturi, camere de aranjat, echipamente de pus in functiune, atmosfera de intretinut.

Vazut finala UCL…ce bine imi paru! Degustat bere si uischii in prima seara. Pana pe la 1 noaptea, cand imi aduc aminte ca prezentarea pt ziua urmatoare nu e finalizata. Asa ca, sprijinit de perete caut butonul de chemare a liftului, se deschide usa si zic:

– Poftiti, va rog!

Nu iese nimeni…vorbeam cu oglinda. Ptiu drace! Ajung la camera, alt hop. Usa se deschide cu cartela magnetica. Pana am nimerit locasul am scapat de 20 de ori cartela pe jos si de 30 de ori m’am aplecat s’o iau…fara succes insa. Intru, veselie, da’ tre sa introduc cartela in locasul special pt activarea luminilor…bezna in camera…locasul nu e de gasit. Trec minutele, il gasesc si…lumina! Incep sa lucrez la prezentare. Ora 3 si ceva, termin. Mai citesc o data si adorm.

Ziua 2…tinut prezentare. Fuse „genial super-eroule” vorba lu’ Radu, za big bos. Aplauze, ovatii, rasete, multa voie buna. Terminaram prezentarile, bauram bere, multa ca ne ardeau gatlejurile si plecam la paintball, tir si atv. Fiindu’mi dor de ale copilariei vremuri optez pt paintball.

5 la 5..noroi, frunze ude. Taras pe burta. Ce imi place! Ca la 5-6 ani. Si ne impuscam. Mult. Castigam, noroc cu kamikaze’ul din echipa noastra. Trecem la duel. Si incepe.

Vad bila cum vine, dau sa ma feresc da’ ma loveste. Acolo unde stau comorile. Intre buzunare. O lacrima mi se prelinge pe obraz de durere, dau sa ma intorc, sa urlu si sa masez zona avariata, cand…o bila in coaste!

Urlu de data asta, ma intorc si incep sa trag cu ura inspre agresori. Se termina duelu’. Inventar bunuri avariate: micul pompier sufera nespus, coaste, picior si mana invinetite. De la bile…

Nu’i nimic, aplicam o reteta babeasca…bautura la restaurant. Uitam de durere si de vanatai.

Da’ ele sunt inca acolo. Semnul lor persista, trecerea timpului nu le afecteaza ca ele infloresc. Zonele lovite dor. Mi’e dor de mine fara vanatai. Degeaba am fost super-erou pt 1 zi, daca acum sufar.

  1. 31/05/2009 la 00:14

    o bila intre bile. nasol man…

  2. Ada
    01/06/2009 la 12:30

    Ce te mai distrezi si te mai plimbi! Dar vezi… toate astea au un pret. (pe care l-ai platit, vad eu 😆 ) 😛

  3. 01/06/2009 la 15:49

    @ Gabi: stii si tu, nu? 😈
    @ Ada: da, trebuia sa imi aduci tu aminte de preturi :P. partea nasoala e ca saptamana viitoare urmeaza timisoara si peste 1 luna austria si slovacia (sper din tot sufletelu’ meu sa mearga bine avioanele)… 😆

  4. Ada
    01/06/2009 la 17:04

    Merg, dom’le merg, avem piloti buni, nu-ti face griji! 🙂

  5. 01/06/2009 la 23:44

    Da’ nu-i corect… de ce sa se raneasca? trebuie sa fie invincibili, nu sa se lase rapusi de o bila mica mica si amarata de paintball 😛

  6. 02/06/2009 la 09:21

    @ Ada: sper sa fie buni…
    @ Croco: fiecare are „calcaiul lui Ahile”… 😆

  7. realcs
  1. 08/08/2009 la 09:10

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: