Prima pagină > Derversare > senior Sângerică

senior Sângerică


Ola..atât ştiu în spaniolă. V’am cam lăsat de izbelişte în ultimu’ timp pentru că, deşi aveam materiale de stofă şi de scris, am decis să revin în forţă. De la Barcelona. Unde din săr am devenit senior. Pentru câteva zile – pentru mine şi pentru o eternitate – pentru catalani. Da’ să vă povestesc ce minunăţii văzui, ce peripeţii mi se întâmplară, ce bucurii îmi încântară sufletu’ şi câte şi mai câte. Da? Nu vă voi plictisi cu latura turistică a Barcelonei, toţi aţi auzit legende şi poveşti. Acum veţi auzi adevăru’…cică.

După zboru’ cu probleme avut (avion întors la Bucureşti – motiv depresurizare), am pus picioru’ pe pământ spaniol cu emoţii. Am luat taxiu’ ş’am mers la hotel, descoperind ceva foarte interesant: comuniştii ştiu spaniolă. Spaniolă bine. Ajunşi la hotel pe la 5 seara, ne lovi o foame de începusem să salivăm pe recepţia hotelului. Aşa că ne aruncăm bagajele în cameră, io – de când cu sala – l’am aruncat de pe trotuar. Noroc că era geamu’ deschis la etaju’ 5, c’altfel făceam o boacănă. Şi plec cu cei 3 din 15 la masă. Ş’intrăm în primu’ restaurant şi cum nici măcar comuniştii nu ştiu spaniolă de masă, mimăm. Prima oară de după bar, iese un spaniol ce se uita la noi. Când începem mima, iese şi o femeie. Noi mimam în continuare când întelegem din privirile şi potopu’ de cuvinte ce se revărsa asupra noastră să termine ăla cu ochelari cu mângâierile. Păi dacă mă mânca, ce era să fac?

Şi după încă 4 restaurante, ne dumirim că primii la care am fost n’au răspândit vorba că vine un grup de 4 cu un ochelarist mângâitor, şi d’asta ne refuză toţi. Ci, restaurantele se deschid de la ora 9. Cu mâncare gătită. Că snacks poţi mânca liniştit. Şi mai aflăm că pe faleză, îs restaurante cu mâncare gătită deschisă. Ş’o luăm la pas către faleză, da’ ne oprim la o şaormărie. Şi vro 3 beri. Bun tot. De la indieni. Bun tot. După care plecăm ghiftuiţi din şaormărie şi vedem la 20m de noi faleza şi restaurantele. Da’ eram sătui. Făcurăm poze la mare, am alergat precum David Hasselhoff pe plajă ş’am plecat către Sagrada Familia. Am făcut poze ş’am intrat într’o tavernă de lângă. Şi dupa 3-4 beria am ajuns să ne reproşăm chestii vechi, de prin liceu – că ei au fost colegi cu mine -, da’ ne’am împăcat. Maturi estem, beţi eram.

Ziua următoare fu dedicată plimbărilor şi cumpărăturilor. Astfel, am ajuns la Camp Nou unde am cumpărat 4 bilete la meciu’ Barca – Valencia. Pe urmă după o raită prin FCBotiga am plecat către Monjtuic. La teleferic.

Băăă, mie mi’e foame…şi mă şi piş pe mine….urlam io după cei 3, Vali, El Comunisto şi Rafael. Ăştia nimic…mergem sus la castel. Mâncăm acolo. Luăm terefericu’ şi când color, ce să vezi. 2 tipe lângă noi. Specie: un mistreţ ş’o girafă. Şi începe Rafael:

Spic ingliş?

– A lităl…

– Uer ar iu from?

– Frens… a se înţelege Franţa.

Ş’acum se trezeşte el Comunisto:

–  Dan chel par du Frans?

– La zon parizien…

– Parii… a se citi Paris.

Ui…e vu?

– Dan la Rumanii…tot comunistu’.

– A!… ziseră animelele ş’întoarseră capetele. Ne’am mai ţinut după ele pe la castel da’ le pierdurăm prin cotloane. Le’am văzut mai târziu, când noi hămesiţi găsirăm o rulotă unde serveau senvişuri. Ele veneau, tot hămesite probabil, da’ când văzură vânătorii din noi, făcură cale’ntoarsă. Iar noi…

Bă…data viitoare zicem că suntem din altă ţară. Serbia, Rusia…Bulgaria…

– Du’te bă cu Bulgaria ta d’aci…comunistu’ poa să treacă drept bulgar…nu’i vezi ceafa? Da’ noi?

De la castel ne’am dat jos cu telefericu’ fără animale ş’am purces spre stadionu’ olimpic, unde joacă Espanyol. N’am găsit nimic, am fost înjurat de cei 3 că i’am luat pe jos, da’ când comunistu’ ne scoase la fântâna cântăreaţă am amuţit cu toţii. Nu cânta fântâna, ci unu’ la chitară. Atât de fain, bă da’ atât de fain că lu’ Rafael îi miji o lacrimă în colţu’ ochiului drept. 5 minute a stat nemişcat. Şi lacrima aia a tot curs până când a simţit el că e ceva umed pe la buric ş’a sărit de pe trepte. Da’ când a început şou’….

Bă cât de fain…ă e asiatica asta din dreapta mea… şoptii io.

Bă…e frumoasă, mă.

– Da…e, e…şi ce zâmbet frumos are. A, ia uite…a început şi fântâna. Ce frumos face asiatica asta cu buzele…uite, şi dă şi din alea de sus!

După fântâni, ne’am retras la un restaurant pescăresc pe faleză, unde am degustat cu plăcere un vin alb, spaniol. Şi nişte fructe de mare. Şi 3 sălăţi, Vali. Că nu dorea să dea în diaree de la fructele de mare combinate cu vin.

Următoarea zi, cea mai faină în opinia Sângericosului, fu cea cu vizita la Montserrat şi marele meci. La Montserrat am ajuns cu trenu’ luat din Placa d’Espanya. Şi l’am luat, optând pentru transfer la mânăstire. Unii cu telefericu’, alţii pentru contract pe 4 ani. Mai puteam alege si cremaliera. Da’ am zis că suntem bărbaţi. Ş’apoi am regretat. Din staţie se urca la Montserrat pe un cablu ce nu avea decât 2 piloni de susţinere. Ambii sus, la destinaţie. Şi ne’am urcat tremurând în cămăruţa ce ne transporta şi am ajuns teferi la destinaţie mulţumind Celui de Sus pentru mila arătată. Am vizitat catedrala, ce adăposteşte una din puţinele Madone negre din lume şi Sfântu’ Graal, conform catalanilor. Am mâncat ceva, am băut o bere buuuuuuuunăăăăăă…dupăa care ne’am dat seama că e fără alcool şi n’am mai băut. Ş’apoi am purces către meci…

Ş’acolo, nu aveam loc lângă cei 3. Nici unu’ nu era lângă un cunoscut. Io am nimerit în mijlocu’ unui grup de vro 10 persoane, 40-50 de ani. Toţi socios. Unu’ din ei cu nepoata. Prima şi singura spanioloaică drăguţă. Şi începe publicu’ să cânte imnu’ Barcelonei, imn afişat pe ecrane. Cântam şi io. Până i’am văzut p’ăştia din juru’ meu uitându’se la mine lung. Inclusiv spanioloaica, cu ochii ei negri şi sprâncenele ei ridicate de nervi şi uimire. Am tăcut, am zâmbit ş’am început să fluier. La un moment dat, îmi iau inima în dinţi şi’l întreb pe cel ce vorbea mai mult cu fata ceva despre meci. Impecabil în spaniolă. Impecabil că aveam nişte adidaşi noi în picioare şi tricou de la Barca cu Messi. Şi mi se răspunde…în catalană. Dintr’o dată ochii îmi devin blajini şi iau o privire de om pierdut. Individu’, se uită calm la mine, le zice ceva ălorlalţi şi se întorc toţi către mine. Inclusiv spanioloaica. Şi de data asta mi se vorbeşte în spaniolă. Din 50 de cuvinte, am priceput 10. Ş’apoi iar am vorbit io. Ei se uitau…iar când a venit întrebarea de unde’s io şi le’am zis că din România…au început să vorbească şi au uitat să se mai oprească. Hagi, Popescu…cupa campionilor cu st0ia. Io le’am zis că’s dinamovist, ei m’au felicitat! Ne’am despărţit prieteni. Doar Barca a batut cu 3-0. 3 goluri Messi. Ăl de pe tricou’ meu.

După meci, furăm pe La Rambla unde ne’am oprit la un restaurant să mâncăm şi să bem. Bere şi sangria. Sangria pentru Vali. Şi în timp ce ne desfătam, vedem cum la o masă vecină, 2 fete, se străduiau din răsputeri să îşi facă poze. Rafael, gentilom cum e el când nu joacă fotbal, se oferă să le ajute. Să se pozeze. După care:

–  Spic ingliş?

– Ies…un poco…lităl…

– Mai neim iz Rafael…iors?

Nu mai ţin minte ce ziceau…

– Uer ar iu from? întrebă Rafael…

– Italii… a se citi Italia. End iu?

Şi se făcu linişte. Toţi 4 revedeam scena cu animalele din teleferic. Ş’atunci începu brainstormingu’:

Vali: – Rusia…zi Rusia…

Io: – Serbia…zi Serbia…

Comunistu’ nu zicea nimic, doar se spusese mama Rusia. Ş’atunci Rafael alese cu inima…lu’ frac’su’.

– Raşia… a se citi Rusia. End mai neim iz Rafael.

Ma che cosa Raşia?

– Raşia…end mai neim iz Rafael.

– Raşia? Aaaa…Rusia.

– Si Rusia! End mai neim iz Rafael.

După care am ajuns în cameră…cu bere, cumpărată de la omu’ mituit de la recepţie. Că duminica, de la ora 12 noaptea, spaniolii nu mai au voie să vândă bere. Şi ieri am prins avionu’ pe ultima sută de metri…de fapt chiar când se pregăteau să închidă uşa de la terminal.

Acu, scurte concluzii:

a. Barcelona e faină rău…da’ dacă nu ne rătăceam prin ea de 2 ori, ar fi fost perfectă.

b. vântu’ care bătea mi’a uscat buzele…inclusiv aia cu brrrrrrrrrrrruuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!

c. berea e bună…mai ales San Miguel cu lămâie servită în halbă îngheţată.

d. spaniolii îs oameni de treabă. se oferă să te ajute cum le ceri ajutoru’, iar dacă îi ajuţi te uită imediat. cum făcură cele 2 puştoaice de la metrou…

e. spaniolii nu stiu engleză. io nu ştiu spaniolă. d’asta mă mângâiam.

f. femeile îs urâte. ş’au mustaţă…

g. mâncarea e oki, având în vedere că nu am servit paella…

h. pe rambla îs femei uşoare. unele şi supraponderale. majoritatea negrese. unele atât de negrese că’ţi sug tot calciu’ din oase. sau te sperie.

i. tinerii şi adolescenţii spanioli nu ştiu să se îmbrace. toţi au blugii lăsaţi la genunchi, lanţuri cât mai groase şi freze cât mai inovatoare.

j. fanatismul dus la extrem duce la nebunie. şi tatuaje. cum avea individu’ pictat pe craniu culorile Barcei şi tatuaj mare pe gamba sigla Barcei. Avea şi el tricou cu Messi. Numa că al meu era mai fain. Plus că el era şi urât. Şi gagică’sa era urât.

k. fântâna cântăreaţă instigă oamenii la iubire. Precum cei 2 homalăi ce’şi lingeau unu’ altuia urechile şi buzele, sau precum cei 2 iubiţi ce se coţcăiau în iarbă lângă fântână.

l. dacă avionu’ tău are probleme şi tre să aterizeze de urgenţă, în nici un caz, da’ ÎN NICI UN CAZ, să nu faci glume cu şi de faţă cu pasageri speriaţi.

m. nu’ţi folosi cunoştinţele de geografie în discuţiile cu alte persoane din avion. Şi le vor însuşi!

n. vizitaţi Montserrat!

o. vizitaţi Barcelona!

Ş’acum câteva poze. O să mai pun de îndată ce fac rost de la senior el Comunisto.


  1. Marius
    16/03/2010 la 19:44

    Hola, bre Senior!
    Come estas?

    Revenind la laude :). Am fost si eu prin neste locuri din alea de’ai vizitat matale. Frumos la Montserrat si la Sagrada Famiglia. Si pe Nou Camp. Si Rambla. Da’ ma ienervezi rau de tot. Adica io il vad pe Messi la TV si mataluta il vezi de pe Stadion? Nu-i corect, dle, nu-i corect. Ma mir insa ca ai gasit belet.

    O seara buna sau Buenas Noche!

  2. schnitzel
    16/03/2010 la 21:51

    Diloc, diloc inglish? Adica tre sa ma mangai? 😀 Ajung si io prin mai, da’ ma oftic ca nu prind nici un meci in zilele alea.

  3. Aiacu Paru'
    17/03/2010 la 08:38

    Sooooo…tre sa te pui pe invatat spanish mai homnbre! Cotaitori gasesti prin toata Espana, peste tot se iubesc oamenii, vorba aia doar e natural. Ce n-as fi dat sa ma fi plimbat si eu pe Rambla, as fi mancat o palleya cu fructe de mare si as fi facut multe poze cu omuletii statueta….si….as fi baut multa sangria, unde mai pui ca as fi gasit si cd-uri de care voiam…da’ , pentru ca mi-am promis ca nu o sa mai merg in Barce pe fiecare an…te las sa te bucuri numai tu signore…..ah si NU TE MAI SUPORT!!! 😛

  4. 17/03/2010 la 09:37

    @ Marius: buna dimineata senor Marius! is bine, cam obosit. 😆
    am stat o ora la coada sa iau bilete. s’am avut loc pe randu’ 20, din spatele portii la care a dat golurile Messi. asta ca sa te ienervezi mai rau. 😛 😈
    @ Schnitzel: nu deloc, mai rup si ei un ies, nou, pliz…nu te mangaia, ca te dau aia afara. 😆
    @ Cocoana: mai bine se pun ei sa invete engleza. cotaitori, ca cotaitori, da’ chiar in vazu’ lumii bre? 😛
    n’am vazut nici omuletii statui…io am ajuns pe rambla de fiecare data dupa 12 noaptea. si sangria sucks! las ca ne impacam noi, da’ nu la o sangria. 😆 😛

    nu cred ca mai scriu cand fac excursii, ca vad ca enervez multa lume. 😆

  5. 17/03/2010 la 09:49

    Buna dimineata !

    Sa-ti priasca excursia si noua tema, signore !

    Fain oras mai e si Barcelona. Cat despre fotbal … Hala Real Madrid ! 😛

  6. 17/03/2010 la 10:09

    ‘neata ! mai, cum se face ca mereu ajungem sa nu recunoastem ca suntem romani ? 😆 Zdrazvuite, tavarishi !

  7. 17/03/2010 la 10:27

    @ KS: sar’na domnule. cum real? cum real? 😛
    @ Joa: neata! noi nu mai doream sa fuga fetili de noi. 😀

  8. 17/03/2010 la 11:51

    Si zisasi ca nu am de ce sa ma iau…. Pfoai…mai bine sa nici nu incep :D:D

  9. 17/03/2010 la 20:05

    uuuu, buna dimineata!
    si ce glume faceai, sar, in avion? vreo duduie a avut o tentativa sa te stranga de gat? daca nu, inseamna ca n-ai facut glume foarte glumete! 😆

  10. Andrei
    18/03/2010 la 13:13

    Foarte frumoase pozele.
    Ati descris foarte bine Barcelona, cu partile bune, precum si cu partile mai putin bune ale orasului.
    Voi vizita Barcelona anul asta!

  11. 18/03/2010 la 20:38

    ti-ai incarcat bateriile:) frumoase poze

  12. 18/03/2010 la 22:47

    @ Mada: ‘na seara! da’ ce glume n’am facut! 😛
    si duduia de langa mine era stravezie. 😆
    @ Andrei: foarte multumescu’ti ca ma vizitezi si te rog sa nu imi vorbesti cu d-voastra. te rog. 🙂
    faci o alegere foarte buna, e un oras splendid. daca ai nevoie de ceva sfaturi, din putinul pe care il stiu, bucuros te voi ajuta. 🙂
    @ Lilly: eee mi le’am incarcat. am venit mai ostoit decat un cal de povara. 😆

    zilele astea vine partea a 2a de poze. mai faine decat astea facute si puse de mine. asta pentru ca’s ale Comunistului. tineti aproape. 🙂

  13. Andrei
    19/03/2010 la 20:14

    Da, peste 2 luni vizitez Barcelona si am nevoie de cat mai multe sfaturi!
    Am auzit ca Barcelona este unul dintre cele mai frumoase orase din lume.
    Va vizitez blogul pentru ca aveti un deosebit simt al umorului si un mare talent al povestirii.
    Week-end placut!

    • 20/03/2010 la 17:46

      iar…scrie’mi cu TU 🙂 nu’s batran..inca 😀
      multumesc pentru aprecieri si cuvintele frumoase. 🙂

      Barcelona este intr’adevar un oras superb. de vizitat ar fi sagrada, parcu’ guell, rambla, montjuic, tibidabo, faleza, acuariumu’, camp nou’, fantanile de la montjuic…astea m’au lasat mut.
      da’ uite, pt a’ti oferi mai mult ajutor, rog pe aceasta cale, ca toti cei ce ma citesc si mai comenteaza p’aci, sa scrie ce anume le’a placut si ce nu in Barcelona, pentru a avea parte de mai multe pareri. 🙂
      asadar, dragi carcotasi, haiditi…

  14. Ada
    25/03/2010 la 10:47

    Hola senor Sangerica! Espero que estas bien y te gusto Barcelona! Yo la amo! 🙂

    Deci da, clar trebuie sa ma intorc la Barcelona, si trebuie sa bifez si Monserrat. Si am un coleg atat de buuuuuuuuun in Madrid… 😀 … ah, piei ispita! 😆

    • 25/03/2010 la 13:58

      neata. 🙂
      da, e foarte faina Barcelona, chiar un oras romantic…da’ sincer sa fiu, tot Londra iz da shit!
      poate daca nu ma rataceam in Barcelona de 2 ori, alta era parerea mea… 😀

  15. Ada
    25/03/2010 la 10:49

    @Andrei: mai da un ochi si pe aici, pentru pareri despre Barcelona: http://thoughtsbyada.wordpress.com/2009/04/06/hai-sa-mi-incerc-norocul/

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: