ca la Ieşi…

– Uăi…şi frumos şi marii îi..spuse o voce cristalină.

– Vai, mulţumesc. De când nu mi s’a mai zi…spun io.

– …Ieşiu’ ista, uăi Deniis. Cum să’ţi mulţămiesc…

Şi s’aşază la masă pe scaunul tras frumos de el. De Deniis. Care apoi, ca un adeva cavaler, o împinge uşor către masă. Deşi se putea citi pe faţa lui ce brutal i’ar împinge’o pe masă. De faţă cu toţi acolo. Iar el să scoată limba către toţi. Ea, copchilă drăguţă, cu coc, rochiţă verde. El, artist neînţeles de societate, cu barba laţe şi cu păru’ aranjat într’o parte cu peria de covoare. Şi dat din belşug cu ulei…de floarea soarelui. El, cu cămaşă verde şi cravată aidoma. Ca să se asorteze cu copchila.

Şi’şi comandă. Prigat verde. Să se asorteze. Unde? În restaurantu’ Panoramic din hotelu’ Unirea, din târgu’ ieşilor. Panoramic pentru că e la etaju’ 13 al hotelului şi oferă o panoramă faină asupra întregului oraş. Panoramic şi din cauza preţurilor. Că doar să te uiţi la ele şi te ia rău’ de înălţime.

Ce să mai zic despre Moldova? Vasluiu’ şi Bârladu’ parcă’s ieşite de sub asediu. Drumurile din oraşele astea îs mai pline de gropi decât faţa unuia ce are acnee acută. Şi acum am înţeles de ce se spune că moldovenii îs proşti de dau în gropi. Pur şi simplu n’ai cum să le eviţi. Menţionez că’s 50 la sută moldovean, deci să nu’mi săriţi în cap…

Mai-mai să o pierd pe Fabiola pe acolo…noroc că ea e fată luptătoare. Un fel de Xena a maşinilor. De la Skoda.

Hai, vă pup…