cuţu cuţu
Ieri pe seară, pe lângă casă. Se deschide uşa unui bloc, laaarg, se aude o voce piţigăiată:
– Bruno, mă Bruno, stai! Nu, nu alerga aşa…
Şi de după gardu’ verde al blocului cu uşa deschisă larg apare Bruno. O namilă, o monstruozitate de câine lup. Imens. Io în clipa aia am încetinit pasu’. Bruno liniştit, se apropie de primu’ copac din calea lui, ridică picioru’ drept din spate şi şi’l rezeamă de copac. Probabil îşi făcea încălzirea pentru alergări, ca balerinele. Apare şi stăpânu’. Un deget de om de 10 kile cu haina de blană a nevesti’sii pe el. Haina udă. Şi cocoşat, cu un cioc d’ăla de era pe post de perie pentru frecatu’ între sfârcuri, ochii mari băgaţi în fundu’ capului.
Şi tacticos îşi aprinde o ţigară. Trage din ea cu nesaţ, fumul scoţându’i bine de tot ochii in evidenţă. În sensu’ că’i bulbucară de ziceai că acum – acum, fac colecţie de mingiuci de ping-pong. În timpu’ ăsta, Bruno se dă jos de pe copac şi face paşi în direcţia mea. Se apropie liniştit, mă adulmecă pe la adidaşi, blugi şi se opreşte din adulmecat în dreptu’ bijuteriilor sărului.
Io, livid, mă opresc din mers…
– Cuţu….cu….ţu…ce…ăăă…dor…ăăă…eşti…ăăă…tu?
Şi înghit greu de tot, cred că şi sâmburii de la măru’ lu’ Adam. Bruno pesemne nu întelegea bâlbâitura mea. Aşa că stătea proţăpit cu botu’ în bijuteriile mele. Io, încerc să fac o manevră de scăpare. Dau uşurel de tot picioru’ stâng spre stânga, îl opresc după un timp că riscam să ajung în sfoară, şi încerc să mă împing şi cu dreptu’ spre stângu’…
– He…ăăă…heee…cu…ţu…cu…ţu…nu…mă…ăăă….mut…mă…
Apele îmi şiroiau pe frunte, inima dădea să’mi spargă pieptu’ şi să iasă afară prin tricou’ de nebună, picioarele îmi tremurau şi tot mă încordam să’mi trag bijuteriile în corp. Să nu mai fie acolo, doar doar să scap de elefantu’ ăla de câine. Ş’atunci lu’ stăpân’su’ îi intrară ochii la loc în orbite şi văzu scena…
– Bruno…vino încoa! Nu vă temeţi, nu muşcă!
Bruno se depărtează calm de bijuterii şi io prind puţin glas…
– Nu mă t…em…nu mă tem…nu’mi era de muşcat cât mi’era de lins…
=))) deznodământul face toți banii =))
Sa zic? 😀 Nu zic :)))
cred ca numai o mirosit sa vada calitatea :)))
da domne…periculos linsul 😆
Nu mai pot de ras! 😆 😆 😆
Si cum sa-ti fie frica de caini, dom’le?!
neata! 🙂
@ Ala micu’: 😆
@ Alina: tine pt tine. 😀
@ Lilly: 😆 calitatea blugilor, nu?
@ Croco: cel mai 😆
@ Ada: de aia mari care se protapesc in dreptu’ tezaurului imi e… 😆
sigur! sa vada daca sunt de firma blugii sau calitatea detergentului 😉
Ce caine gay ! :))))
dupa ce am citit comentariul tau, am schimbat ruta pe care ajungeam acasa. 😆
Buna,
am dat de blogul tau si e placut sa-l citesti..
daca esti interesat de un link exchange, astept o reactie din partea ta la adresa schimbeschigabriela@gmail.com
voi reveni,
multumesc!
Mai toti cainii fac asta, mai ales cand esti in pantaloni. Aveam si eu un caine de talie mare care facea acelasi lucru, chiar daca era vorba de o fata. E modul lor de a se imprieteni cu cineva.
buna, bine ai venit p’aci!
o fi vrut el sa se imprieteneasca, da’ nu cu zona aia. 😆
:))…
deznodamantul face toti banii!…
merci, merci…Lala, esti cine cred io, nu?
uelcăm. 😀