nou inceput

am vrut sa scriu de ieri, da’ mi’era ca o sa ma trezesc cu raspunsuri de genu’ „azi e 1 aprilie, ne lesi?”. asa ca, am decis sa postez azi. si o sa scriu in ordinea in care imi vin ideile in cap.

1. de azi renunt la fumat. stiu, am zis asta si am mai facut’o fara succes de vro 10 ori. da’ de data asta chiar imi doresc sa zic „HOOOO!” tigarilor. imi ajung 11 ani. de ce ma las? pai pe langa faptul ca doresc sa evit o parte din problemele medicale provocate de fumat, sau macar sa le reduc, ma plictisisem. incepusem sa fumez din ce in ce mai mult. si mi’am zis ca asa nu mai tine, tre sa fac ceva. plus ca nu mai vreau sa stea var’miu cu gura pe mine duminica la fotbal ca nu alerg mai mult din cauza tigarilor, si apoi dupa meci sa ma cicaleasca pt ca imi aprind tigara cum ma urc in masina. sper sa rezist. 🙂

2. acest prim lucru, renuntarea la fumat, face parte dintr’o mai mare schimbare de atitudine la care ma supun (bine ca nu e schimbare de atitudine sexuala, ca atunci ma impuscam). astfel, am auzit aseara, in masina, la radio, un interviu cu o tanti care invita bucurestenii sambata sa curete gunoaiele de prin gradina botanica. si cum amintirile mele legate de gradina botanica is foarte frumoase, am decis sa acord o mana de ajutor si io. astfel, fac prima munca de voluntar in folosul comunitatii si sper ca peste ani si ani, mi se va dezveli bustu’ in fata gradinii botanice (daca n’o sa fie descompus pana atunci :)) ). daca doriti si voi sa participati, intrati aici.

3. nationala…evolutie lamentabila, de cacat, praf, muci…cu exceptia lu’ tanase si lobont, restu’ au fost || cu fotbalu’ azi. ca si antrenorul. nu sunt genul de suporter care la primele rezultate negative sa inceapa sa urle de nemultumire, sa ceara demisii. NU! sunt genul de suporter care asteapta o minune, care isi incurajeaza neconditionat favoritii, care sufera cand ei nu joaca bine. si asa a fost si in seara asta, am sperat pana la fluierul final. da’ am si io limitele mele. si acestea au fost depasite aseara.

4. sor’mea nu mai vrea perus in locul nimfei moarte. vrea porc de guineea. si de abia astept sa il ia si sa ma joc cu el. oare o aduce bete daca i le arunc? sau mingiuci? oare se taie de Craciun? ce nume sa’i dam?

asa ca…tineti’mi pumnii sa nu mai fumez si haideti sa curatam o mica parte din Bucuresti (ca va plangeti destui ca avem o tara si un oras de cacat, e momentul sa facem ceva concret, nu doar sa ne plangem unul altuia pe blog, mess, ziare, prin spuse).

pentru o noua atitudine a echipei nationale 2

Atentie: aceste randuri contin limbaj vulgar! Sa nu ziceti ca nu v’am anuntat!

Dezamagit, nervos, suparat, amarat…cam asa ma simt acum. Un singur cuvant nu e de ajuns ca sa ilustreze starea mea de spirit. Am sperat pana in minutul 90+4. Degeaba. Noua atitudine, meciul generatiei (de cate ori nu am auzit asta in ultimii ani?) s’a vazut doar in repriza 2. In rest praf, pulbere si Dumnezeu cu mila. Am avut si ghionion, ei au avut noroc, da’ intotdeauna echipele mai bune tre sa aiba si nitel noroc. Cu toate ca azi nu au fost cu mult mai buni decat noi.

Piturca a izbutit inca o data sa spulbere visele a milioane de romani, dupa ce la europene a dat cu cartile si zarurile in balta. Continua cu strategia lui de joc, minunata de altfel, de a juca cu 2 jucatori la distrugere, astfel incat mingiile sa fie aruncate direct in atac. Acest lucru a mers o data, de 2 ori, si un jucator cu experienta lu’ Piturca ar trebui sa stie ca e imposibil ca din 10 maini jucate sa ai 10 chinte roiale sau 10 careuri de asi. Continua cu aducerea lu’ cocis, un jucator praf in opinia mea, nu aduce jucatori ce evolueaza bine in diverse campionate pentru ca e certat cu ei, improvizeaza prost, nu stabileste directive precise pt jucatori…si din cauza asta Romania joaca aiurea…mai exact, ca o pula.

Am urlat de bucurie la cele 2 goluri ale noastre, am urlat de nervi la golurile sarbilor;  am fumat un pachet de tigari de nervi si emotii; am injurat cu patos jucatorii (nu pe toti, ci doar cativa, printre care si cocis)  si antrenorul.

E nevoie de o schimbare, de acea schimbare de atitudine de care aminteste titlul acestui post si al celui anterior. Si acea schimbare nu vine jucand poker sau black-jack. Acea schimbare vine prin comunicare, prin crearea unei mentalitati de invingator necesara, prin incredere acordata, prin sprijin si prin multa munca.

Sufar pt nationala si pt echipa de club preferata, numai io stiu cat am plans si de cate ori mi’am muscat buzele de nervi cand erau infrangeri sau ratari de mondiale/europene/cupe europene. Da’ asa nu mai merge. Deci, Piturca, daca mai ai un dram de mandrie de roman in tine, pleaca in pula mea cu strategia ta de cacat si lasa’ne.

Cred ca si io am nevoie de o schimbare…mai mult ca sigur.

Ma duc sa dau 2 pumni si un cap in gura pernei. trist, abatut, dezamagit…

Pace!