Arhiva

Posts Tagged ‘autostrada’

Romania vs bulgaria

21/05/2009 3 comentarii

Nu e vorba de un duel sau o comparatie in sensul adevarat al cuvantului. Pur si simplu o enumerare a punctelor forte si slabe ale bulgariei. Din punctu’ meu de vedere. Petrecui 2 zile la Sofia, am vazut destul de mult din oras asa ca am tras niste concluzii. Vizavi de oameni, tara si Sofia. Asadar…

Foarte multe radare si limitari de viteza pe drum. Ok, sunt bune, isi au rostul. Da’ nu pui pe o portiune de 1km in linie dreapta, in plin camp limitare de 80km/h, urmand ca in 200m sa o aduci la 40km/h. Ce e aia? Oricum…am mers cu 140, asa ca…

Drumurile…in mare parte ok. Da’ si cand dai in gropi, apai dai! Mai ca iti musti buzele de nervi, iti aduci aminte, brusc, ca’s buzele tale, de roman, ca esti intr’o tara straina, plina de bulgari, si incepi: „Tu’ti grijania ma’tii de drum facut de o natie de prosti oligofreni si legumisti!”.

Drumurile…peisaje frumoase, cel putin pe ruta Ruse – Sofia. Revin putin mai tarziu cu peisajele.

Autostrada…70km. Inspre Sofia. Se termina in centrul orasului dupa ce serpuieste printre si prin munti. Superb! Da’ este la bulgari!

Peisajele…faine in mare parte. Natura la ea acasa, salbatica. Facand o paralela, bulgaria arata ca o fata de 18 ani, frumusica, din provincie, ce vine la facultate in marele oras si vrea sa cada prada tuturor tentatiilor (sa fie inghesuita). Romania, din acelasi punct de vedere, este o femeie de 35-40 de ani, frumoasa, ce mai are inca multe de oferit, da’ in care si’au bagat prea multi pula. Pacat! In maxim 10 ani, bulgaria va ajunge si ea in aceeasi situatie cu Romania de acum. Ramane sa vedem unde va fi Romania, pt ca botoxul nu o mai ajuta mult timp.

Sofia…oras urat, urat. Bucurestiul e super fain pe langa ea. Spatii verzi multe da’ neamenajate. Boscheti pe arterele principale, cladiri vechi – socialiste -. 2 tipuri de oameni: saraci si foarte bogati. 2 tipuri de masini: ieftine si foarte scumpe (foarte putine audi a4, vokswagen golf, renault, etc.).

2 tipuri de femei: urate si uratele dreq. N’am vazut nici o bulgaroaica mai de Doamne ajuta, desi langa biroul colegilor bulgari era un party numa cu fuckomodele. Toate bulgaroaicele insa…pitzipoance. Pline de bling-bling, machiate strident, haine mulate, desi nu aveau dotarile necesare, ochelari maaaaaaaari de soare. Da’ urateeee, urateeee! Tot ale noastre’s mai frumoase!

2 tipuri de barbati: grasi si cu muschi. Toti cu cefe impozante insa. Mari rau, indiferent de grasimea detinuta in si pe corp. N’am vazut unu’ care sa fie ca mine…asa gen 70 kile. Numa animale. Capete mari, nasuri mari. Bulgari. Sincer sa fiu aveam o pofta pe drumul catre Sofia de o ceafa de porc, da’ vazand atatea in jur, m’am multumit cu niste salata.

Organizarea turistica: n’am ce sa reprosez, bravo lor. Is cu mult peste noi. Aaa, ar fi un repros: is bulgari!

Cam atat…mi’a placut in bulgaria si cu siguranta o voi mai vizita. Toata stima si respectu’ pt ce au realizat, da’ era mai bine daca nu erau bulgari. Glumesc.

Hai…

Adaugire ulterioara (la cererea expresa a Adei…danke, sar’na): deci…Sofia, caldura mare mon’ser. Colegii bulgari imi arata cum isi deruleaza ei zilnic, programul de intalniri cu diversi acoliti. In terase si restaurante. Zic ok, atat timp cat ei imi achitau masa. Intalnirile plictisitoare pt mine ca astia vorbeau in limba lor, io nu intelegeam decat 2-3 cuvinte (da, alo, porcentu, zdravski, dobarden, Brother). Asa ca, imi aruncam ochii pe langa mine in cautarea unei bulgaroaice mai frumoase. Degeaba!

Eh si facandu’ma mama un pic mai dragut decat dracu’ si mult mai frumos decat pe bulgari, am inceput sa atrag privirile femeilor de la sud de Dunare mai ceva decat zaharul mustele. Si se uitau toate, da’ fiind ca toti bulgarii = dudis, nici sa deoache nu erau in stare. Si primesc zambete, ocheade, cateva cuvinte magulitoare, cica-ca io n’am inteles nimic – da’ am zambit dragut. Si ma umflu in pene, indrept cocoasa, aranjez carliontii, mangai usurel ciocu’ si privesc plin de mine catre bulgaroaice. Mandru, cu sictir, de sus, ca asa ii sade bine unui roman.

Fain…da’ dupa cateva minute, cefosii incep sa se uite si ei la mine. Acum ma gandesc, ma astia or fi baetei d’aia veseli (gay) ori d’aia bucurosi (de ma bat lasandu’ma leguma, ca tot le place lor). Si incep sa ma uit la cer, luna, stele, soare, masini, pahar, bulgaroaice, masa, mancare, bautura. In fine, tactica mea a dat roade, scapand nevatamat din aceasta ciocnire de priviri.

Si revin in tara…devin, asa cum e normal, tipu’ banal de pe strada ce se uita dupa femei frumoase (si sunt destule).

Concluzia? Decat sex simbol pe meleaguri straine, unde toti te privesc/trateaza ca pe o jucarie sexuala nepasandu’le de dorintele, sentimentele tale, de ceea ce vrei, mai bine un tip normal pe pamanturile tale.

dupa 1 mai

05/05/2009 4 comentarii

Din ciclul „Sangerica prin tara”, a aparut si povestea de 1 mai. De ce acum? Pt ca am fost mahmur si ideile imbatate de aburii de alcool din cap se impleticeau si cadeau in santuri pana sa ajunga in varfurile destelor. Asadar, sa incepem…

Cine: io, coaee, Frodo aka Andrei (scapase de Sam si de inel si a tras o fuga cu noi), Vicentiu fara „n” dupa VI, Marius, Q – am uitat cum il cheama, Septimiu, varu’ Iutii – Gabi, Octavian. Pana acum seamana a reuniunea homalailor. Si nu e departe de adevar…NOT! Au mai fost prezente: Dana – soata lu’ Marius, soata/prietena lu’ Octavian – nu ii tin minte numele, Cornelia – partenera lu’ Septimiu, Miuara, Raluca si Gabi – ea. Vasazica, 3 fete singure si 6 baeti mai mult sau mai putin gay. Cand: 30 aprilie – 3 mai. De unde si catre unde: Bucuresti – Colentina, inima strazii, catre Avrig.

Asadar, in Gogu iau loc: io, coaee, Raluca si Gabi – ea. Si plecam. Coloana de petrecareti: 2 masini. Io si Vicentiu, fara „n” dupa VI. Autostrada, soare, masini…Vicentiu, fara „n” dupa VI, merge cu 120. Io nu am stare, ii fac cu mana si maresc pasu’. La 180 imi aduc aminte cuvintele lu’ taica’miu de c’o seara inainte:

– Vezi ca ai o galma la cauciucu’ dreapta fata…faci rocada cu dreapta spate pana pleci. Si n’o calci ca Doamne fereste…

Asa ca, cu rocada facuta, iau piciorul de pe acceleratie, reduc viteza…si mergem legal. Prima oprire: pe Dealu’ Negru, la niste mititei. Buni. Cativa caini, insa, lipsa prin imprejurimile pensiunilor cu pricina. Tocmai d’aia varu’ Iutii se plangea ca’i vin micii inapoi si incerca sa faca pisu’ pe rotile tirurilor. Noroc ca nu’l trecea. A doua oprire, la OMV-u’ de la barajul de la Turnu’, dupa Caciulata. Facut poze lac, cumparat uischii si cico natural de mere. Pornim catre Avrig. Mergem incet…de tot. Nu puteam sa o alerg pt ca:

1. galma

2. Vicentiu fara „n” dupa VI nu putea sa accelereze si nu stia nici drumu’…

In fine…pe ceas de seara ajunseram in Avrig. Nimeni nu stia numele pensiunii si nici unde era. Sunam un prieten: Septimiu, cel ce se ocupase de tot. Aflam nume: Izvorul Caprioarei. Septimiu nu stia insa sa ne explice drumu’. Asa ca, trag pe dreapta langa doi neni, putin afumati.

– Sa traiti (respectuos ca intotdeauna, io)…stiti cumva unde e pensiunea Izvorul Caprioarei?

– Sa traiti (si ei, sfiosi)…nu…aaa…n’am auzit de ea.

Deja aveam un deja-vu.

– Pai ni s’a zis ca e aici in…coaee, stai sa vorbesc cu oamenii…ba tu n’a…

– Man, e Septimiu…e la vila..vorbeste tu cu el… (in acest timp, nenii vorbeau in continuare cu mine).

– Salut Septimiu…cum ajung acolo?

– Salut…nu stiu…

– Ha? Hai ba…

– Stai sa’ti dau pe cineva…

O voce suava de fomeie ardeleanca…imi explica cu no si ioi pe unde sa o iau si dupa 10km, ajung in curtea Izvorului Caprioarei. Care nu era in Avrig. In fine…descarcam, ne cazam, io cu varu’ Iutii in unicul apartament ce era retras de corpul vilei (gay, v’am zis io). Conditii bunicele, liniste, curat, camere spatioase. Mobilier putin si de gust. In afara de pat mai aveam in camera o lampa. S’atat. Plus gratiile de la geam… „no, sa nu vina ursii…hahaha…no, de ce v’ati albit ase? vin rar ursii p’aci!„. Apare si coaee speriat de gesturile de tandrete dintre Vicentiu fara „n” dupa VI si Frodo – chiar gay.

Alta camera libera nu mai era…asa ca „hai vere Iutii sa ne stropim frica cu alcool”. Si asa am si facut. Am stropit pana pe la 6 dimineata. De atata stropit, picioarele ni se inmuiasera, vocea ne pierise…da’ ne intelegeam noi…toti stransi in fata vilei. Care toti, nu stiu…ca de la un moment dat eram mai multi decat plecaseram…si am zis sa jucam un fotbal…si doar noi, astia de ajunseram pana la stropire alergam, aia de venira mai tarziu stateau…nesimtiti.

A doua zi, mahmureala era cuvantul de ordine. Am mancat platou rece ardelenesc, am baut 2 kile de apa, ne’am imbarcat si Balea lac scria pe noi. Pe drum, baetii cu masini mai smechere, Q – Mazda S2000 lovita in fiecare cm de tabla, si Septimiu – BMW 325i coupe, fac tot felu’ de ghidusii. Pe mine ma manca talpa da’ si galma din cauciuc, astfel ca am mers linistit. Am ajuns la Balea, am incercat Transfagarasanu’, era blocat. Ne’am batut cu zapada…apropos, merci Miuara pt sapuneala pe care mi’ai acordat’o cand ai vazut ca nu ma trezesc din mahmureala. Nu stiu cum m’as fi descurcat fara gheata aia pe fata, gat, piept si spate. Multumesc celor de la fabrica de curele pt ca au facut acea curea rezistenta de m’a salvat de alte belele in clipele sapunelii.

Intorsi la vila, am stat un pic de vorba si apoi…am jucat un fotbal. De data asta cei care ne acompaniasera c’o seara inainte nu au mai fost prezenti. Astfel, am facut echipe apropiate valoric: baeti vs. fete. Rezultatul? Pe tabela s’au impus reprezentantii sexului tare, pe teren in schimb…unghii infipte in maini, palme pe spate, lovituri la oute, lovituri la glezne…macel complet…A doua zi n’am mai jucat.

In schimb, am fost la cabana Poiana Neamtului, la poalele Fagarasilor unde am fost fascinati de animalele impaiate de pe pereti (mistreti, vulpi, rasi) si de forta de frecare inexistenta pe masa de biliard. In fine…ajunsi la vila noastra am mancat ceva usor, am baut ceva usor – bere, si am plecat pe ceas de seara la pensiunea Ghiocelu’ sa mancam ceva de fite. Si sa vedem meciu’, ca acolo se prindea Antena1. S’am mancat, s’am vazut meciu’, s’am urlat, s’am speriat tovarasii de excursie, s’am injurat…si jucatori si pe ei, tovarasii de suferinta…In fine…A batut DINAMO!

Dupa meci am sarbatorit victoria prin poker si mima (e cam greu sa castigi cand nu poti sa te misti normal si toti din echipa ta cred ca tu incerci sa mimezi o trestie, cand, in realitate, te clatini si incerci sa te mentii semet). Si uite asa veni duminica…o scurta vizita la Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus. Superba zona…de poveste…

Si de acolo…Brasov – Bucuresti…cu o oprire in Sinaia unde am mancat o ciorba de pasarica! Am cerut’o rosind, am mancat’o rosind…am savurat’o rosind…fuse buna…in fond, cui nu’i place pasarica? Mai ales daca e si cu ciorba.

Si uite asa, dupa pasarici prin ciorbe ajunseram teferi si nevatamati in Bucuresti…bine, mi’a mai pleznit si cauciucul dreapta fata la Gogu…o nebunie, tre sa iau unele noi! Sper sa nu fi pleznit cauciucu’ cand eram cu ciorba in fata si peste 9 luni…