Arhiva

Posts Tagged ‘Baneasa’

Sangerica prin Cipru 1

30/08/2009 8 comentarii

– Auzi ma…tu stai in Larnaca?

– Da…in Larnaca.

– Bine asa vereee…hai ca te sun poimaine dimineata cand ma urc in avion. Te pup, pa.

– Bine, pa.

Si ma tot gandeam…12 zile, plaja, mare, fete, bere si distractie (cu x vorba unora).

Asa a sunat discutia cu var’miu Alin din Cipru. La care am stat 12 zile. Eh, si uite vine ziua zborului. Mai fac o data inventaru’ obiectelor ce urmau a fi transportate, ma opintesc de vro 3 ori sa ridic geamantanu’, reusesc pana la urma. Cu ajutorul lu’ tata. Il iau pe saracu’ om la volan si directia „tu di erport”. Ajung acolo, imi iau la revedere de la el si incep sa trag bagajele dupa mine. Intru in aerogara si stupoare: coada pentru Larnaca era de vro 20m…de tarani si cocalari. Ma asez linistit la coada, imbracat in tol festiv: patalon 3/4 cu turu’ la genunchi, tricou’ putin mai sus de tur si o sapca pe crestet. Toate albe. Atrageam privirile mai ceva ca-cacatu’ mustele. Chicoteli, impunsaturi…eh, ignor, predau bagajele la cala, ma mai fatai un pic si trec la control vamal.

Suparati vamesii ca de data asta nu le’am mai facut cadouri. Criza asta. Ma urc in autobuz, dupa ce bag ca o locomotiva o tigara. Si incepe. Camesa roz, pantalon alb si pantofi albi cu talpa neagra pe adidasii mei albi (pe care ii ii frecasem juma de ora cu periuta de dinti). Il dau la o parte, se da catre mine, ma dau catre el si ne opreste soferu’:

Va dau jos daca faceti d’estea!

Urc in avion…langa cine stau? Camesa roz, pantalon alb si pantofi albi. Acum avea si ochelari de soare cu rama alba la ochi. Ne pufaim, mormaim cate ceva si decolam. Ne imprietenim imediat cand vedem ca suntem singurii ce fixeaza plafonu’ avionului si la inclinari ne ia cu lesin. Asa ca ne tinem in brate si cand vin fetele cu servitu’ comandam cate un uischii. Il savuram cu pofta si incepem sa povestim. El e la a 2a experienta in Cipru. Ca barman in Limassol. Eu in concediu. Se uita cam ciudat la mine:

–  Cum frati sa fashi conshediu’ in Shipru? Iesti nebun?

Dupa vro 10 minute fac pe regele. La wc. Termin, apas pe butonu’ pe care scria Press Here ca sa se duca resturile si, ma fratilor, simt cum un curent ma ia de mana si ma trage spre orificiu’ ala mic din closet. Noroc cu cozorocu’ de la sapca m’a tinut deasupra vasului ca altfel si acum as fi plutit undeva peste Turcia. Ma reintorc la locu’ meu cu o privire mandra de sapca mea, privire pe care o aruncam cocalarilor ce rasesera de mine. Recunosc, e mai greu sa intorc capu’ cu ea in crestet, da’ m’am invatat.

In fine, aterizam. Temperatura comunicata de pilot: 34 de grade. Lejer imi zic. Cobor din avion, ating cimentu’, intru in autobuz, cobor din autobuz si lejer simt cum cad. Ma prinde camesa roz si ma taraie dupa el la umbra. Eram rosu tot deja, atat de puternic fu impactu’ cu clima cipriota. Oi fi io mic cucoana, da’ nu ma las io cu una cu doo. Ma ridic, control acte, recuperare bagaje dupa 3 coate la ficat si un cap in gura date unor curiosi. Iesit din aeroport si…var’miu cu sotia lui. Care e insarcinata in ultima faza. Imbratisari, pupaturi, strans in brate, strans de obraji, palme peste chelie – tuns 2 – si hai la masina.

Ne urcam si pornim…si mergem, mergem, mergem. Ma uitam uimit, computeru’ de bord indica 39 de grade, pe afara erau doar stanca si indicatoare cu Lefkosia/Nicosia. Dupa 20 de minute de mers:

Ba vere…io’s mai prost asa din fire, ca’s mai mic decat tine. Stii si tu. Ba, da’ mai avem mult pana in Larnaca?

– Pana unde ba?

– Larnaca..ce dracu’ ai ba? Adica io vin dupa 2 ore cu avionu’, am urechile infundate de la ceara ca am zis sa’ti aduc ceva romanesc suta la suta, si tu nu ma intelegi?

– Pai din Larnaca venim…

– Pai ba…io inteleg ca vrei sa ma duci sa vizitez insula. Da’ in grijania ma’sii, lasa’ma sa fac un dus intai, sa mananc ceva, sa ma odihnesc un pic si apoi ne plimbam pana maine dimineata! Ha, e bine?

– Ce tot spui ba acolo…ce plimbat? Mergem acasa…crezi ca te’as plimba asa direct?

– Cum acasa…n’ai zis ca stai in Larnaca?

– Haaaa? Nu…stau in Nicosia.

– Ba, acum 2 zile…la telefon…Larnaca (deja se destrama ca o soseta de lana visu’ meu cu plaja si fete)…nu mai tii minte?

– Ba tu ai intrebat daca vii in Larnaca…si io am zis ca da, vii in Larnaca…

– Ba…sa’mi…

Si m’am oprit…ca sa vezi, cat de veri suntem io si var’miu. In fine, abatut nevoie mare intram in Larnaca. Primu’ accident de circulatie. Ajungem acasa, dus, schimbat, cadouri…apoi predau cartela de abonament satelit, merg cu var’miu pe casa sa montam antena si sa prindem Siriusu’…dupa 4 ore, eram rosu’ tot, pe jumate ametit de la bere, flamand ca un bebelus dupa tata si cu posturile in p..a cu satelitu’. Ca nu le prinseseram. In timpu’ asta facuram 3 drumuri pana in centru’ Nicosiei si inapoi, la ala de unde luase var’miu’ receiveru’, si mai vazusem inca 2 accidente de circulatie. Pe la 7 var’miu pune de gratar niste carne de porc si seftalidi, mai cumpara niste bere. Pe la 8 incepe sa manance cu nevasta’sa si niste amici. Pe la 8 si 5 isi aduce aminte de mine si vine sa ma ia de pe casa. Io tineam in continuare cablu’ de la satelit. Ma asaza la masa, asa rosu’, incep sa infulec si c’o voce gatuita intreb:

Am prins…vrun post?

– Nu, da’ daca mai stateai vro 2 ore prindeai unu’ negru mai mult ca sigur!

Satul de mancare, trec pe la sticlele de bere si pe la pachetele mele de tigari – luate din Romania. Savuram tigare dupa tigare, bere dupa bere si asteptam ca var’miu sa’mi zica unde mergem a 2a zi cand aflu ca el tre sa mai lucreze si miercuri si joi (io ajunsesem marti). Belea!

Miercuri: stat pe terasa pana pe la 2. Pe la 2 jumate ma imbrac, cer indicatii de la sotia varului si o iau de nebun pe strazi. Si merg, merg, fac poze vad 2 thailandeze, merg mai departe – nu stiam faza cu 20 sau 5 EUR- si merg pana cand simt ca nu mai pot. Sa imi dau seama unde is. Din cele 2 telefoane pe care le luasem cu mine din Romania – al de munca pt roaming si personalu’ pt poze – il aveam la mine p’al de poze, of course. Ma invart 5 minute pe o dala, beau 2 litri de apa, ba chiar mai iau 2 pe care mi’i vars in cap. Nevoia de pisu’ isi face simtita prezenta, da’ unde sa ma pipi? Boschetii imi vin pana la genunchi, ori io nu’s negru. Ma incumet s’o mai iau in stanga pe o straduta, fac dreapta, stanga, inainte stanga, inapoi, dreapta si dupa inc’o ora, ma pomenesc in fata casei lu’ var’miu.

Joi…liniste…Canicula, dusuri, bere, somn si apare varu’. Mancare, somn si seara o luam la pas spre Ayia Napa/Agia Napa, locatia preferata a turistilor in Cipru. Statuine moderna, plina de pub-uri, restaurante, baruri si in varfu’ unui deal cluburi…vro 20-30, unu’ langa altu’. Cu animatoare pe scari ce miscau din toate cele de’mi faceau ochii in cap ca lu’ Trandafir. Asa ca intram in primu’ cu uzica rap, bem cate un shot de techila si un uischii, ne uitam la animatoare. 2 negrese de’i era mai mare dragu’ mamaitei daca le’ar fi vazut „grase si frumoase maica” ce se unduia pe 2 bare. Si la cata slana aveau pe ele alunecau pe barele alea de ziceai ca’s pompierite. Plecam de acolo in altu’ club. Acolo o animatoare, cipriota ce se unduia frumos pe bara. Cu ochii la ea si alte 4 ce aparura – nu cipriote -am dat peste cap mai multe pahare de uischii si o serie de shoturi de vodca de nu mai stiam de mine si ma miscam printre animatoare de parca as fi fost de’al locurilor prin care le atingeam. Pe la 3 ma aduna var’miu de pe jos – eram cu ochii sub fusta unei animatoare, uitandu’ma cum se misca m’a si luat ameteala – si ma duce la masina, ma incuie, se urca si el si plecam acasa. De abia de acum aveau sa inceapa aventurile…numa ca eram prea beat sa’mi dau seama.

Continuam zilele astea, cu restu’ aventurilor si pozelor.

nervi si gura-casca

Dupa cum ziceam, fusei plecat la o sedinta de partid pentru vro 3 zile, peste hotare: Austria – Slovacia. Buuun, din Romania am plecat 5 oameni: 2 cu Tarom, restu’ cu scai iurop. Ca asa au facut colegii de la Viena rezervarile. Bravo lor, au economist vro 200 de euro. Bravo lor, e criza!

Eh si plecam, noi astia 3, cu scai iurop. Noi 3 care suntem oamenii de vanzari pe Romania. La 10 decolarea de pe Baneasa. Ajung la aeroportu’ autogara pe la un 8 juma. Aveam emotii, primul zbor. Avusesem o zi mai putin buna asa ca eram incarcat cu sperante mari de tot si cu frica de zbor. Eh si pana la 9 ne strangem toti 3 colegii, stam la o tigare, facem check-inu’ si incepem sa ne zgaim ochii pe panou. Cand coloooooooooooo…avionu’ nostru, ce venea de la Viena la 9 juma avea intarziere. Decolarea spre meleaguri straine undeva in juru’ orei 11. Initial. Si bem o bere, mai bagam 2-3-4 tigari si ne mai zgaim pe panou. Decolare la ora 12. Frumos, ce pot sa zic!

In fine, pe la 11 ne ducem sa prezentam actele si sa ne cotrobaie baetii prin bagaje. Si mi’au cotrobait. Si uite asa (recunosc, ca nu m’am documentat) am ramas fara: 1 bucata deodorant, 1 bucata spuma de ras – nou nouta si 1 bucata gel de dus. De ce? „Nu ma intereseaza ca tu nu stii regulamentu’!” mi se spuse de catre cotrobaitor. Pai in mortii mamii voastre, dupa ce ca’s plin de emotii, stau si 2 ore sa astept un amarat de zbor, nu gasesc pe nicaieri prin aeroport o lista cu ce trebuia sa am in bagaje si ce nu, mai imi spuneti si una ca asta! Am fost la 2 secunde sa raman si fara parfum. Atat ii trebuia muistului de la vama, ca desi era de 2 ori cat mine, ii mancam maru’ lu’ Adam cu tot cu cotor! In fine, intr’un tarziu, primim ordin de imbarcare. Ne urcam in avion, si cum pe mine ma manca in poponet – desi eram la primul zbor -, mi’am luat loc la fereastra. Macar sa imi fie frica de’abinelea, nu asa. Si eram deasupra aripei. Si decolam. Stomacu’ incepe sa urce spre gura, ochii si ei urca spre creier, albu’ ochilor vrea sa se arate in toata frumusetea lui si senzatia de plutire a avionului se contopeste cu simtamintele mele. Noroc ca imi revin destul de repejor si incep sa zic in gand Tatal nostru si alte cateva rugaciuni.

Adorm. Obosit de evlavie. Ma trezesc. Avionu’ carmea la dreapta, pe partea mea, deasupra Budapestei. Si orasu’ se apropie si se apropie. Simt ca lesin. Ma uit in tavan si incep sa ma rog din nou. Ca prin minune, avionu’ se redreseaza! Sunt salvat. Aterizam la 2 juma, ora locala. Taxi – hotel. Pe centura Vienei…care e un fel de superautostrada a Romaniei. Hotel, tigare si somn. Trezit dimineata, cateva poze la terenu’ de golf din fata geamului, micu’ dejun si plecare la sediul partidului din Viena. Ajungem acolo, ne imbarcam in autocaru’ ce avea sa ne duca spre Slovacia – Senec. Drum frumos, autostrada, Bratislava in stanga, campuri verzi, mori de vant si Senec. Pe malul unui lac, sute de corturi, mii de corpuri mai mult sau mai putin agreabile la bronzat. Da’ si unele de simteai ca te topesti. Da’ n’avem timp de asa ceva. Incepem ziua 1 de prezentari.

Adorm de vro 3 ori. Pauza de pranz, canicula. Mancarea geniala. Salata de 2 bani: rosii, castraveti, ceapa, salata verde si…zahar. Mult zahar. Nu mai pot manca nici mancarea. Beau cico, ca bere nu se bea in timpu’ programului. Daca adormim? Incepe sesiunea a 2a. 4 ore. Supravietuiesc gratie unui coleg din Bulgaria cu care comentez toate prezentarile. Se termina! Dus rapid – sa vedeti. O presiune la apa aia de m’a lipit de faianta si apoi de cada. Urmeaza una bere rece in 2 min data peste cap, luat a 2a si alergarea la terenu’ de volei pe nisip. Joc 1 ora si ies de pe teren cu o piele aurie de la nisip, cu masele scrasnind tot de la nisip, cu sete de la volei. Dus rapid langa piscina si balaceala vro 2 ore. Urmeaza petrecerea cu karaoke. Nu stiu cine a cantat si ce, stiu doar ca berea Pilsener slovaca e foarte dulce. Am baut ce am baut si cand am inceput sa simt ca glicemia imi creste ma salveaza colegu’ roman de la service. Ca sa facem un periplu prin alcoolu’ din estu’ Europei. Incepem cu slibovita poloneza – bautura ilegala cica (tare a dracu’ de buna), trecem la vin din Austria – hmm merge, tocai din Ungaria – bun trai’le’ar podgoriile, busuioaca original d’a noastra si am mai baut ceva din Cehia. Nu tin minte ce, ca discutam prea aprins despre femei cu polonezu’ si am plecat sa ma culc.

Aaa, uitai sa va zic de conditiile de cazare: superbe. Canicula de se incalzea berea in 2-3 min in pahar,  fara aer conditionat. Da’ te racoreai rapid cand incepeai sa’ti agiti mainile pe langa tine ca sa scapi de tantari.Si astea la 4 stele.  Asadar, m’am culcat, m’am trezit dis de dimineata cu un cap asa de greu ca nu am putut sa’l ridic din perna. Si am mai dormit. M’am trezit intr’un final, am mancat ceva lejer de dimineata si au inceput jocurile de societate cu grupurile de oameni. 4 probe, in aer liber, pe soare si canicula. Din mahmuru’ ce eram, la final eram mumie. Mancam de pranz si plecam cu autocaru’ catre Viena. Ajungem la aeroport facem check-inu’ si bineinteles…avionu’ nu va pleca la ora 7 Viena, ci mai tarziu. Cand? Nimeni de la scai iurop nu stie…asa ca, hai in Viena. Ca e pacat sa o ratez. Lasam gentile mari la aeroport si plecam cu CAT-u’. Geniali dom’le austriecii astia. Ne plimbam prin Viena, omu’ de legatura infiltrat in aeroport ne tinea la curent: avionu’ amanat pt ora 11 Viena. Noaptea. Auzind astea, instinctul feminin mi se dezvolta, intru in H&M pt cumparaturi (dupa ce luasem suveniruri pt acasa). 5 minute durara, ca’s barbat – din fericire. Rezultat: 1 camasa, un pantalon si o cravata. Vad si eu Stefansdom, Hofburg doar pe de afara. Frumoase cladiri, tre sa le vad mai pe larg anu’ asta. Plecam catre aeroport, mancam, duty-free. Asteptam, ne certam  cu angajatii aeroportului – lipsa de profesionalism a lor si’a spus cuvantu’. Raspunsurile de genu’ „nu stim, nu ne priveste” credeam ca’s valabile doar pe la noi nu si la ei. Da’ si ei is oameni…prosti.

Plecarea se mai amana pt 11.30, apoi pt inca juma de ora din cauza unui pusti austriac ce era beat muci. Si care s’a gasit sa faca scandal. Avea si dreptate ca cica astepta de la 6 avionu’. Da’ ca l’a mancat in poponet fu retinut pe aeroport. Si noi cu el. Bine ca nu era roman ca parca vad ca de abia maine ajungeam in Bucuresti. In fine, ora 12 noaptea Viena, in avion, tot la geam. Decolam – ochi mici, ameteli, stomacu’ urca doar un pic. Dorm. Ma trezesc in autogara noastra. Taxi, ora 3 locala intru in casa.

Concluzii: e frumos pe afara, civilizatie, ai ce vedea. Ai avea ce vedea si la noi, numa ca nu stim sa ne vindem. Si mai suntem si tarani, ca nu ne intereseaza pe noi – daca la lege zice asa, atunci asa e.

Cateva poze, acum.