Arhiva

Posts Tagged ‘batman’

luni, de uichend…

Vineri, la sala unde trag fiarele de mine,  au apărut feţe noi. 2. Piţipoance. Prima înaltă, blondă, pielea ei spuma laptelui. Cu un top minuscul pe ea şi nişte colanţi de’i citeai de pe buze bucuria de a călca pragu’ sălii de fitness şi de a fi privită de zeci de ochi de masculi plini de dorinţe. Iar când ne’a arătat şi tatuaju’ de pe şale situat deasupra văii ce’i desparte bucile, am oftat toţi. Mai cu seamă io. Că tatuaju’ ei semăna izbitor cu sigla lu’ Batman, idolu’ copilăriei mele. M’am gândit că ori e iubita lu’ Batman şi îl îndrumă către peşteră. Ori, îi ademeneşte pe băeţii răi ca să i’o dea la Batman..ăăă, peşteră, scuze.

A doa, prietena ei, era minionă, brunetă. Îmbrăcată în negru. C’o piele arsă la solar că atunci când s’a pus pe băncuţă să facă exerciţii pentru gambe şi fesieri, a dispărut brusc din faţa noastră. Jurai că e Frodo cu inelu’ magic al puterii. Da’ ceva o dădea de gol. Cei 2 cercei de aur masivi…cerceii, nu auru’. Care parcă pluteau în aer deasupra băncuţei.

Da’ erau bune…ce mai. Ne’am hlizit noi băeţii, ne’am chiombit la ele, am tras fiecare mai cu spor…fără rezultat. Tot egal s’a terminat.

Apoi, sâmbătă, am reluat distracţia numită fotbal. În sală. Şi după 10 minute de încălzire şi 15 de joc am comis’o. La una din porţi, întâmplător a mea, parchetu’ era ud. Şi io, fugind disperat spre poarta mea, nu să dau vrun tontogol ca Bănel, ci să scap echipa de înfrângere am alunecat pe partea udă. Şi din alunecarea asta am prins o acceleraţie fenomenală ce n’a mai ţinut cont de forţa de frecare dintre restu’ corpului meu şi parchet, ş’am intrat în poartă.

Acum, porţile de handbal îs foarte bune. Ţepene. Cu bare metalice. Tari. Care nu’s circulare. Adică au colţuri. Tari. Şi’ntr’un colţ m’am oprit. Cu tibia. Am văzut negru în faţa ochilor. Am crezut că de la parchet, da’ parchetu’ era verde. Aşa că m’am gândit că e de la durerea cruntă din tibie. Adunându’mă de jos, am constatat că şi tibia mea e tare, numa că nu la fel de tare ca bara. Dovadă tăietura pe care o am. Da’ am strâns din dinţi ca un luptător, am continuat joaca şi după ceva timp iarăşi io, martir, să salvez echipa, recepţionez un şut violent (cu mingea, nu şut în cur sau coaie) la milimetri de bubă. Şi în timp ce stăteam pe jos, văitându’mă amarnic, mă gândeam că o bară de metal nu m’a răpus şi totuşi, o beşică de cauciuc îmbrăcată în piele m’a dovedit. Crudă mai e viaţa.

V’am zic că tăietura fu adâncă şi că’ntro oră aveam o gambă de culturist? Doar dreapta din fericire.

super eroi pe dos

Am mai scris si aici da’ despre femeile din desene. Acum reiau un pic, da’ vorbesc despre super eroi. Nu ca mine sa se lase raniti, ci aia adevarati. Din desene si filme. 😆

Primul care imi vine in minte este Batman. Asta si pentru ca de mic is fascinat de „printul intunericului” si de semnalul ce il chema la lupta: imaginea unui liliac proiectata cu ajutorul unui reflector pe cer. Eh, acum vine intrebarea. Daca am fi animale in loc de oameni (la propriu, ca la figurat suntem deja), mai exact lilieci,  iar oamenii ar lua locul animalelor – schimb de roluri, pricepurati voi – , si un liliac ar fi super erou in locu’ lu’ Batman, cum s’ar numi el? Manbat? Iar simbolul lui ar fi un om care face ce? Sta intins, alearga, mananca, bea, copuleaza?

A doua intrebare: Flash, ala de alerga super repede (nu mai tin minte cu cati mach) cum se descurca in pat? Tot asa de rapid: „Hai iubito…ah ce bine a fost!” ?

A treia: Clark Kent aka Superman. Daca el-omul, Clark, ar fi vrut sa’si faca un tatuaj trebuia sa si’l faca pe Krypton? Sau mergea si pe Pamant da’ tatuaju’ trebuia facut de Lex Luthor (cu un ac din kryptonita)?

Patru: Storm, responsabila cu vremea – Cosmina Pasarin a celor de la X-Men – cum influenta ea clima globala in perioada nefasta?

Cinci: ar trebui sa nu ma mai uit la desene, nu?