Arhiva

Posts Tagged ‘biliard’

regele popicelor şi încă ceva

1. Aseară, da aseară, am jucat pentru prima oară în viaţa mea…bowling. Sau popice. 2 puncte de suspensie ruşine mie că de abia acum am jucat. .. Gata!

Ş’am fost groaznic! Primele 3 aruncări, că la cum dădeam drumu’ la bilă numa bowling nu se numea, au ratat complet popicele. Ba la una dintre ele am fost la câţiva centimetri de a doborî popicele vecinului de pe pista din dreapta. După care am început sa mai nimeresc. La inceput genunchiu’ meu cu bila, apoi vecinu’ de pe pista din dreapta când am aruncat bila şi i’am proptit un cot în coaste de se îngălbenise omu’. Apoi, după vro 40 de minute, cu deştele încărcate de durere, am izbutit să dărâm 9 popice. Din vro 5 încercări. După care am doborât 9 popice din prima. Da’ n’am izbutit şi să închid. Am fost ultimu’ în clasament, 44 puncte.

Da’ ca un săr autentic, am spus calm şi răspicat că am jucat aşa de prost ca fetele să se simtă bine – eram şi cu fete.

După bowling am jucat biliard.

2. Real, carrefour, cora – ce vreţi voi, da’ e adevărat.

Doi tipi fac schimbă un cauciuc la un Audi A6, nou-nouţ. Maşina impecabilă, pachet de S6, superbă. În timp ce se chinuie ei, apare un al treilea tip. Se uită admirativ la maşină, îi dă două ture, exclamă surprins de câteva ori:

Mamăăă…pffff…oaaaaa!

După vro trei minute, se apropie de cei 2 pănoşi şi le zice:

Dom’le…ăsta e A6-le nou?

– Da…

– Adică ăla ultimu’….

– Da dom’le…

– Mamă, ce maşină…o minunăţie. Cât aţi dat pe ea?

– Păi, cu tot cu taxe, vro 65.000 EUR.

– Mamăă…da’şi face banii. E maşină dom’le. Maşină, nu glumă.

– Da, e…

– Am vrut şi io să’mi iau A6 d’ăsta. La fel, full option. Am fost atât de aproape (şi’şi apropie deştele cât să le arate 1cm distanţă între ele) da’…

– Păi ce s’a întâmplat? Ce v’aţi luat?

– Nu s’a întâmplat nimic dom’le. Da’ atât de aproape am fost (şi iar îşi apropie deştele). Da’ mi’am luat un Pejo 207. Da!

notă către mine

În primu’ rând io îmi dau nota 9,95 (mi’aş da 10 – zece -, da’ nici măcar io nu’s perfect).

În al doilea rând, îs român. Poate dacă eram altă naţie, luam o notă mai mică. Să zicem că aş fi fost englez. Nu mi’aş fi dat decât, poate – poate, un 7,5. Că aş fi stat prin casă în papuci pufoşi şi grena, cu un halat grena, un pantalon gri, o cămeşă albă şi c’o mână în buzunar. Cealaltă ar fi fost prinsă cu pipa. Mâna din buzunar ar fi apucat din când în când uşor paharu’ de scotch din care aş fi sorbit puţin câte puţin ş’apoi mi’aş fi lins buzele cu nesaţ gândindu’mă că tare bun e da’ pentru că’s un lord (în pula mea) doar îl sorb. Puţin câte puţin. Apoi împreună cu amicii mei, am fi jucat un snooker. Pufăind toţi din pipe şi sorbind puţin câte puţin scotch. Am fi umplut încăperea de miros de tutun de pipă, glume cu Gion şi Merii, am fi vorbit doar cu Săr şi am fi râs puternic, că doar suntem lorzi (în pula mea).

Da’ pentru că’s român şi mi’s tare mândru de asta, am procedat altfel. N’am avut papuci grena, am avut nişte adidaşi mai mult negri decât albi, un pantalon de trening larg şi negru, ş’un tricou grena. Aveam şi hanorac, da’ mă încălzisem şi l’am aruncat pe undeva. Pe urmă, nu am pufăit pipă ci am tras din ţigare. Pe urmă iar, nu am sorbit scotch ci am degustat cu nesaţ: bere, ţuică de prune şi vin. Şi împreună cu beţivii mei amici am jucat biliard şi ping pong. Ping pong doar am mimat, că nu mai vedeam mingea. Biliard…parcă am jucat. Cine pierdea trebuia să bea. Şi mie mi’a plăcut să pierd.

Încăperea nu era plină de miros de tutun de pipă ci de miros de pastramă de oaie şi alte mirosuri eliberate pe cele 2 guri de aerisire din dotarea fiecăruia (excepţie Georgică_care mai dădea şi pe nas), glumele erau d’alea seci şi bazate pe înjurături – care o zicea mai cu patos era aclamat la scenă deschisă, paharul se golea într’un ritm ameţitor că la un moment dat am cedat. Şi ca o ultimă diferenţiere, ne spuneam toţi unu’ altuia bă pulă (în lordu’ meu). Fain.

Acum, nota către mine: bă Sângerică, de azi înainte nu mai ai voie să joci biliard, sau ce oi fi jucat tu cu beţivii ăia, pe băut ţuică pe nerăsuflate. Da’ dacă totuşi te mănâncă în dos să joci, apăi ori te retragi în glorie ori câştigi. Pastrama de oaie la grătar rulează grav de tot!!!

 

Piesă: La Mulţi Ani! toarşe Ghiţă. 😆 Aştept cu nerăbdare următorul congres.