Arhiva

Posts Tagged ‘carlsberg’

Sangerica prin Cipru 2

31/08/2009 8 comentarii

Ramasesem la drumu’ catre casa dupa orele din Ayia Napa. Nu stiu cand, cum am ajuns acasa…stiu doar ca m’am trezit c’o durere de cap incat atunci mi’am dat seama ca am creierul 120% operational. Pentru cele 30 de minute, cat am avut dureri. Am luat un mic dejun bogat in lamai, mai exact limonada si 1 lamaie. Apoi 2 oo ochiuri si niste salamior. M’am jucat un pic cu var’miu darts. E locu’ 3 in Cipru, io am aflat cand am vazut ce rau ma rupe. Da’ nu ma rupea la joc, nuuu…ma rupea ca in loc sa nimeresc tintaru’ io ii gauream peretele. 17 gauri, numarate. Inca 2 si jucam golf cu bilutele nazale, da’ n’a vrut var’miu.

In fine, dupa cafteala, ne’am urcat in masina si am plecat catre…urma sa stabilim pe drum. Si aud ca mergem in partea turceasca, la Kyrenia unde urma sa vizitam cetatea cu acelasi nume, sau Girne – dupa greci. Ma dusesem cu temele facute, nu asa ca la examene in facultate. Si am pornit. Ajungem la vama, care e exact in centru’ Nicosiei – grecesc -, sau Lefkosiei – turcesc -.

– Ai pasaportu’ la tine? ma intreba var’miu.

– Aaaa…nu, e acasa la voi., zic eu in timp ce devin alb la fata.  Hai sa il iau sau mergem in alta parte acum. Ii lasam pe turci pentru alta data, s’asa is prosti rau. (aci a luat foc var’miu ca el a locuit 9 ani in Instanbul).

–  Da’ buletin ai la tine? Da’l incoa.

Si iese din masina ducandu’se la vama. Io, n’am ce face, si ma duc dupa el. Si incep discutiile. Nu are rost sa le reproduc pentru ca erau in turca si v’as plictisi cu turca mea de balta de Baragan. Cert e ca am obtinut viza in urma negocierilor lu’ var’miu, ne’am urcat in masina si am plecat spre Kyrenia.  SI mergem. Nu stiu cum sa va zic, da’ la turci e mai misto. Verdeata, tufisuri mai mari, copaci, padurele…ce i’au fraierit pe greci. Si ajungem in Kyrenia. Oras port, frumos facut, casute, palmieri, drumuri inguste, masini multe si culmea – oameni pe strada. Ajungem la castel ne dam jos, patrundem pe primele porti, ajungem la paza si…

– Asta nu e castelul Sf. Hilarion pe care vroiam sa’l vad! Hai sa plecam…

– Stiu ca nu e ala, asta e Kyrenia. Sf. Hilarion il vizitam la intoarcere.

Preturile: 3EUR/pers daca esti turc. 7EUR/pers daca nu esti turc. Si incepe sa se desfasoare var’miu. In turca. Imi face semn cu ochiu’ sa ies afara din ghereta paznicilor cu sotia lui si io ma conformez strigandu’i de afara ca de are nevoie de ajutor ma ofer cu draga inima. Doar stiu si io „ildirim, Hagi, Popescu, Cim Bom Bom, sucar, misto”. Ma ignora. Iese dupa 2 minute cu biletele. Eu, baet finut, vreau sa’i dau banii pe bilet da’ el ma refuza. De ce? A negociat si biletele si le’a luat cu 50 centi (nu cantaretu’ ala negru din state) bucata.

Intram pe porti si vizitam. Castel, fortareata, capela, cca 1100 dHr, facem poze. Ma arde mai rau soarele, beau sucurile pe care le aveam – si p’ale mele si p’ale lor -, ma plang intr’una de caldura, dau din maini si picioare pana vad gradina interioara. In clipa aia am amutit: curtea aerisita, palmieri, nitica umbra si ma vedeam deja fiind un pasa sau de ce nu vrun sulatn alergand cadena p’acolo, pe dupa copaci. Facand nebunii cu cadanele prin culcusuri din frunze de palmieri. Astea fara sa stie sultanica sau ea-pasa. In mintea mea.

Ies deshidratat din fortareata, ne bagam in masina si plecam catre celalalt castel. Parasim autostrada – am zis ca Cipru e intesat de autostrazi? – si incepem sa urcam un  munte, admirand statui cu Ataturk. Si urcam, serpentine d’alea varf de ac, pante abrupte si ajungem la parcarea castelului. Sar din masina si o iau la pas nerabdator fara sa bag de seama ca eram singur. Dupa 3 minute de urcat prin arsita – soarele era de’a dreptu’ ucigator – o masina opreste in dreptu’ meu si aud o voce suava de femeie:

Da’ tu de ce mergi pe jos? Pana la castel mai avem 3 km…uite’l tocma acolo in varfu’ muntelui.. zise sotia varului.

Ma rosesc, da’ nu se observa ca oricum eram ars de soare pe fata, ma urc linistit in masina si cobor doar la castel, dupa ce au coborat ei – sa fiu sigur de data asta. Intram pe poarta, paznici – aceeasi poveste ca si mai devreme. Si incepe calvaru’…am urcat pe niste trepte atat de abrupte si atat de multe incat pe la jumatate simteam ca imi dau sufletu’ fara sa fie nevoie sa cad accidental peste balustrada ce ne proteja de hau. Castelu’, revenind la el, poarta acest nume dupa Sf. Hilarion ce se presupune ca r fi locuit o vreme in el. Se mai spune ca Walt Disney s’ar fi insiprat din el cand a desenat „Alba ca Zapada si cei 7 pitici”. Din el adica din castel. Nu din sfant! Ca altfel ar fi iesit „Sf. Hilarion si cele 7 pitice” si n’ar fi ajuns atat de celebru decat in lumea aia cu scartaieli de paturi si gemete.

Vizitam baile, salile, dormitoarele regale – erau 2. Unu’ cam pe la mijlocu’ castelului, al doilea in varf. Eu daca eram rege sau print si trebuia sa ajung la sotie sa am parte de actiune, renuntam. Pai cum sa urc si sa cobor scarile alea atat de multe de 4-5 ori pe zi si noapte?

Coboram dupa 1 ora si ceva minute de urcat si ne infigem in gift shopu’ de la poarta. Adica io. Si cumpar magneti si „ochiu’ lu’ Allah”. Si Efes, berea nu orasu’. O dau gata pe nerasuflate, var’miu imi prinde „ochiu’ lu’ Allah” la gat si zice:

Gata, cu asta mori acum… si strange de am zis ca asta chiar ia in serios cuvantu’ acum.

Plecam, ajungem acasa, mancam ceva rapid si plecam sa vizitam centru’ Nicosiei. Ajungem intr’o parcare imensa, construita intr’un hau. Si o luam la pas prin centru: piata centrala unde se intalnesc toti strainii.

Daca vii la un roman in Nicosia si nu dai de el, vii si’l astepti aici dupa ora 4. Apare sigur.

Si o luam pe stradute, mici intortocheate sau mai mari si drepte. Un fel de Lipscani, da’ fara santuri, gropi si buruieni. Tigani erau si pe acolo, asa ca  nu m’am simtit chiar atat de mult in strainatate. Am mancat cate o inghetata, am mai baut o bere si am purces catre casa. Suparat ca nu aparuse romanca pe care doream s’o vad nu aparuse acolo. Nu e nimic, o sa ajunga si ea intr’o zi in Cipru.

Ajunsi acasa, am mai baut o bere si ne’am facut schimb de jocuri si pana la ora 3 am stat cu var’miu si ne’am impuscat unu’ pe altu’ la Quake. Ne’am culcat amenintandu’ne cu bataia, ne’am trezit zambind – el in camera lui, io in camera mea – am mancat si am plecat la plaja. De cand asteptam asta. Prosoape, pantaloni de plaja, lada frigorifica si hai la drum. Ajungem cam intr’o ora in Protaras – mica statiune de pe langa Ayia Napa. V’o recomand ca avand cea mai curata si limpede apa, plus cea mai curata plaja din Cipru. Peste cea de la Ayia Napa – plaja surpata. Ne intindem prosoapele, ne dam jos papucii si io incep sa urlu. Ardea nisipu’ atat de tare ca saream in timp ce’l ajutam pe var’miu sa intinda prosoapele. Si astfel, dupa 10 minute le aveam si noi intinse. Si din 3 pasi eram in mare. Am intrat in apa pana la brau ajungand langa niste frumuseti blonde pe care vrand sa le impresionez sar in apa scufundandu’ma sa inot un pic pe la fundu’ apei. Da’ din cauza apei sarate si a greutatii mele -3 kile cu baxu’ de croissante in brate – pluteam cu capu’ in apa, creeru’ fiind mai greu.

Aud chicoteli, dau sa deschid gura, o deschid si…litri de apa sarata intra pe nas si gura, ochii se incetoseaza, gura se strange, ies la suprafata cu capu’, scuip, tusesc, injur printre pauze, imi vine sa vars, da’ frumusetile is langa mine…si n’are rost sa ne facem mai rau de ras. Ma uit dupa ai mei, astia radeau de nu mai puteau. Ma arunc din nou in apa si o iau inspre larg…dau de 4-5 ori din maini inotand, ma opresc ca apa imi ajungea la gat. Si acolo ma opresc. N’am zis ca nu stiam sa calc apa, nu? Acolo am invatat cat de cat, da’ imi era frica, asa ca ma balaceam in apa pana la gat, apoi fugeam in apa mai mica…si tot asa de 10 ori, apoi pe plaja la uscat. Pe plaja mi se face sete vazand peste tot apa, ice tea si alte d’estea asa ca deschid lada frigorifica a varului si scot o…bere. Mai scot una, inca una…in total 8. Apa era o sticla pentru sotia varului si atat. Ce sa fac? Ma sacrific io ca sarcina fetii sa decurga normal si beau bere. Aveam Keo – de care stiam ca e mai dulce – si Carlsberg. Asa ca incep Keo gandindu’ma la gurile de apa luate si la sarea ce se depunea acum in organismu’ meu. Si uite asa, pe toata plaja, eram 2 oameni ce beau bere. Doar 2. M’am mai avantat de vro 3 ori in apa, tot pana la gat, tot dupa niste guri zdravene de apa si cand am simtit ca’s satul de apa am decis sa plecam acasa. Ajunsi acasa am mancat un gratar cu niste amici si ne’am bagat la somn urmand ca ziua urmatoare sa ajungem in Ayia Napa sa ne plimbam cu vaporasu’.

N’am dormit toata noaptea gandindu’ma ca nu stiu sa calc apa, ca vaporasu’ merge pe valuri deci se balanseaza, ca daca bubuie iar io’s aruncat in apa ala is…asa ca mi’am facut un plan: in drum spre Ayia Napa trebuia sa’l conving pe var’miu sa opreasca undeva sa’mi cumpar sustinatoare d’alea de care copilasii pe brate cand intra in mare si o vesta de inot. N’am mai apucat, ca am adormit.

Maine revin cu vaporasu’. Pana atunci inca-cateva poze.

Sangerica prin Cipru 1

30/08/2009 8 comentarii

– Auzi ma…tu stai in Larnaca?

– Da…in Larnaca.

– Bine asa vereee…hai ca te sun poimaine dimineata cand ma urc in avion. Te pup, pa.

– Bine, pa.

Si ma tot gandeam…12 zile, plaja, mare, fete, bere si distractie (cu x vorba unora).

Asa a sunat discutia cu var’miu Alin din Cipru. La care am stat 12 zile. Eh, si uite vine ziua zborului. Mai fac o data inventaru’ obiectelor ce urmau a fi transportate, ma opintesc de vro 3 ori sa ridic geamantanu’, reusesc pana la urma. Cu ajutorul lu’ tata. Il iau pe saracu’ om la volan si directia „tu di erport”. Ajung acolo, imi iau la revedere de la el si incep sa trag bagajele dupa mine. Intru in aerogara si stupoare: coada pentru Larnaca era de vro 20m…de tarani si cocalari. Ma asez linistit la coada, imbracat in tol festiv: patalon 3/4 cu turu’ la genunchi, tricou’ putin mai sus de tur si o sapca pe crestet. Toate albe. Atrageam privirile mai ceva ca-cacatu’ mustele. Chicoteli, impunsaturi…eh, ignor, predau bagajele la cala, ma mai fatai un pic si trec la control vamal.

Suparati vamesii ca de data asta nu le’am mai facut cadouri. Criza asta. Ma urc in autobuz, dupa ce bag ca o locomotiva o tigara. Si incepe. Camesa roz, pantalon alb si pantofi albi cu talpa neagra pe adidasii mei albi (pe care ii ii frecasem juma de ora cu periuta de dinti). Il dau la o parte, se da catre mine, ma dau catre el si ne opreste soferu’:

Va dau jos daca faceti d’estea!

Urc in avion…langa cine stau? Camesa roz, pantalon alb si pantofi albi. Acum avea si ochelari de soare cu rama alba la ochi. Ne pufaim, mormaim cate ceva si decolam. Ne imprietenim imediat cand vedem ca suntem singurii ce fixeaza plafonu’ avionului si la inclinari ne ia cu lesin. Asa ca ne tinem in brate si cand vin fetele cu servitu’ comandam cate un uischii. Il savuram cu pofta si incepem sa povestim. El e la a 2a experienta in Cipru. Ca barman in Limassol. Eu in concediu. Se uita cam ciudat la mine:

–  Cum frati sa fashi conshediu’ in Shipru? Iesti nebun?

Dupa vro 10 minute fac pe regele. La wc. Termin, apas pe butonu’ pe care scria Press Here ca sa se duca resturile si, ma fratilor, simt cum un curent ma ia de mana si ma trage spre orificiu’ ala mic din closet. Noroc cu cozorocu’ de la sapca m’a tinut deasupra vasului ca altfel si acum as fi plutit undeva peste Turcia. Ma reintorc la locu’ meu cu o privire mandra de sapca mea, privire pe care o aruncam cocalarilor ce rasesera de mine. Recunosc, e mai greu sa intorc capu’ cu ea in crestet, da’ m’am invatat.

In fine, aterizam. Temperatura comunicata de pilot: 34 de grade. Lejer imi zic. Cobor din avion, ating cimentu’, intru in autobuz, cobor din autobuz si lejer simt cum cad. Ma prinde camesa roz si ma taraie dupa el la umbra. Eram rosu tot deja, atat de puternic fu impactu’ cu clima cipriota. Oi fi io mic cucoana, da’ nu ma las io cu una cu doo. Ma ridic, control acte, recuperare bagaje dupa 3 coate la ficat si un cap in gura date unor curiosi. Iesit din aeroport si…var’miu cu sotia lui. Care e insarcinata in ultima faza. Imbratisari, pupaturi, strans in brate, strans de obraji, palme peste chelie – tuns 2 – si hai la masina.

Ne urcam si pornim…si mergem, mergem, mergem. Ma uitam uimit, computeru’ de bord indica 39 de grade, pe afara erau doar stanca si indicatoare cu Lefkosia/Nicosia. Dupa 20 de minute de mers:

Ba vere…io’s mai prost asa din fire, ca’s mai mic decat tine. Stii si tu. Ba, da’ mai avem mult pana in Larnaca?

– Pana unde ba?

– Larnaca..ce dracu’ ai ba? Adica io vin dupa 2 ore cu avionu’, am urechile infundate de la ceara ca am zis sa’ti aduc ceva romanesc suta la suta, si tu nu ma intelegi?

– Pai din Larnaca venim…

– Pai ba…io inteleg ca vrei sa ma duci sa vizitez insula. Da’ in grijania ma’sii, lasa’ma sa fac un dus intai, sa mananc ceva, sa ma odihnesc un pic si apoi ne plimbam pana maine dimineata! Ha, e bine?

– Ce tot spui ba acolo…ce plimbat? Mergem acasa…crezi ca te’as plimba asa direct?

– Cum acasa…n’ai zis ca stai in Larnaca?

– Haaaa? Nu…stau in Nicosia.

– Ba, acum 2 zile…la telefon…Larnaca (deja se destrama ca o soseta de lana visu’ meu cu plaja si fete)…nu mai tii minte?

– Ba tu ai intrebat daca vii in Larnaca…si io am zis ca da, vii in Larnaca…

– Ba…sa’mi…

Si m’am oprit…ca sa vezi, cat de veri suntem io si var’miu. In fine, abatut nevoie mare intram in Larnaca. Primu’ accident de circulatie. Ajungem acasa, dus, schimbat, cadouri…apoi predau cartela de abonament satelit, merg cu var’miu pe casa sa montam antena si sa prindem Siriusu’…dupa 4 ore, eram rosu’ tot, pe jumate ametit de la bere, flamand ca un bebelus dupa tata si cu posturile in p..a cu satelitu’. Ca nu le prinseseram. In timpu’ asta facuram 3 drumuri pana in centru’ Nicosiei si inapoi, la ala de unde luase var’miu’ receiveru’, si mai vazusem inca 2 accidente de circulatie. Pe la 7 var’miu pune de gratar niste carne de porc si seftalidi, mai cumpara niste bere. Pe la 8 incepe sa manance cu nevasta’sa si niste amici. Pe la 8 si 5 isi aduce aminte de mine si vine sa ma ia de pe casa. Io tineam in continuare cablu’ de la satelit. Ma asaza la masa, asa rosu’, incep sa infulec si c’o voce gatuita intreb:

Am prins…vrun post?

– Nu, da’ daca mai stateai vro 2 ore prindeai unu’ negru mai mult ca sigur!

Satul de mancare, trec pe la sticlele de bere si pe la pachetele mele de tigari – luate din Romania. Savuram tigare dupa tigare, bere dupa bere si asteptam ca var’miu sa’mi zica unde mergem a 2a zi cand aflu ca el tre sa mai lucreze si miercuri si joi (io ajunsesem marti). Belea!

Miercuri: stat pe terasa pana pe la 2. Pe la 2 jumate ma imbrac, cer indicatii de la sotia varului si o iau de nebun pe strazi. Si merg, merg, fac poze vad 2 thailandeze, merg mai departe – nu stiam faza cu 20 sau 5 EUR- si merg pana cand simt ca nu mai pot. Sa imi dau seama unde is. Din cele 2 telefoane pe care le luasem cu mine din Romania – al de munca pt roaming si personalu’ pt poze – il aveam la mine p’al de poze, of course. Ma invart 5 minute pe o dala, beau 2 litri de apa, ba chiar mai iau 2 pe care mi’i vars in cap. Nevoia de pisu’ isi face simtita prezenta, da’ unde sa ma pipi? Boschetii imi vin pana la genunchi, ori io nu’s negru. Ma incumet s’o mai iau in stanga pe o straduta, fac dreapta, stanga, inainte stanga, inapoi, dreapta si dupa inc’o ora, ma pomenesc in fata casei lu’ var’miu.

Joi…liniste…Canicula, dusuri, bere, somn si apare varu’. Mancare, somn si seara o luam la pas spre Ayia Napa/Agia Napa, locatia preferata a turistilor in Cipru. Statuine moderna, plina de pub-uri, restaurante, baruri si in varfu’ unui deal cluburi…vro 20-30, unu’ langa altu’. Cu animatoare pe scari ce miscau din toate cele de’mi faceau ochii in cap ca lu’ Trandafir. Asa ca intram in primu’ cu uzica rap, bem cate un shot de techila si un uischii, ne uitam la animatoare. 2 negrese de’i era mai mare dragu’ mamaitei daca le’ar fi vazut „grase si frumoase maica” ce se unduia pe 2 bare. Si la cata slana aveau pe ele alunecau pe barele alea de ziceai ca’s pompierite. Plecam de acolo in altu’ club. Acolo o animatoare, cipriota ce se unduia frumos pe bara. Cu ochii la ea si alte 4 ce aparura – nu cipriote -am dat peste cap mai multe pahare de uischii si o serie de shoturi de vodca de nu mai stiam de mine si ma miscam printre animatoare de parca as fi fost de’al locurilor prin care le atingeam. Pe la 3 ma aduna var’miu de pe jos – eram cu ochii sub fusta unei animatoare, uitandu’ma cum se misca m’a si luat ameteala – si ma duce la masina, ma incuie, se urca si el si plecam acasa. De abia de acum aveau sa inceapa aventurile…numa ca eram prea beat sa’mi dau seama.

Continuam zilele astea, cu restu’ aventurilor si pozelor.