Arhiva

Posts Tagged ‘Corpodean’

desfăcău’ de bere

Continui pe linia – de metrou – inaugurată ieri cu o povestioară legată de sticla de bere şi desfacerea/deschiderea ei…a dânsei, pardon, că berea e o comoară! Aşadar…

Dimineaţă, pe la orele 10-11…soarele străluceşte pe cer, e vară, cald deja…Deschide uşa la balcon, iese cu tălpile goale pe cimentu’ rece, îşi şterge urdorile cu deştele şi cască larg de parcă ar dori să înghită castanu’ din faţa geamului. Se întinde leneş, îşi aude oasele trosnind, trage o băşină şi bucuros nevoie mare îşi trage cu mâna chiloţii dintre buci. Apoi, şi mai bucuros, îşi duce mâna la nas şi inspiră. Tuşeşte, pare’se că mirosu’ nu’i prieşte.

Începe să se uite după păsărele…„ia uit’o şi pe Getuţa, e în maio…uuuu ce ţâţe are bagaboanta la 17 ani…ce faci iubire?”…”neaţa dragule…uite beau o cafeluţă…tu?”…”păi bei cafeluţa în ţâţele goale? mânca’ţi’le’aş…”…”hai mă…că e mama acasă şi te aude. şi am maio pe mine, nu vezi?”…”ce dacă e mă’ta acasă? îi mănânc şi ei ţâţele…văd că ai maio, da’ văd şi prin el!”… după 5 minute Getuţa intră în casă în timp ce el rămâne pe balcon plictisit. Priveşte pe afară, în părculeţu’ din faţa casei şi observă cum un  bătrânel se aşează liniştit pe o băncuţă şi’şi scoate din buzunaru’ pardesiului o sticlă de jumate de bere…El simte cum deja berea rece îi curge pe gât şi pe maiou’ Getuţei…

Trec 5 minute…moşu’ e în continuare pe bancă cu sticla în mână, nedesfăcută privind speriat în jur. Se apropie un tânăr de el şi îşi oferă ajutoru’…

Dă bre că îţi desfac io sticla…

Şi se chinuie şi afonu’ vro 2-3 minute. Îşi rupe bricheta în sticla moşului…

Ia’ţi bre sticla înapoi…în pula mea, am rămas şi fără brichetă!

Şi pleacă supărat. El râde la balcon. Îşi mai trage o dată pantalonii dintre buci, ia nişte papuci în picioare şi coboară să’l ajute el pe moş.

Tataie, hai că te ajut io…dă sticla…

Bricheta nu’l ajută nici pe el – dacă era aia de la Corpodean sigur rupea gâtu’ la sticlă. Se opinteşte din răsputeri da’ nu izbuteşte să desfacă capacu’. Atunci îl fulgeră o idee măreaţă. Aşeză sticla cu capacu’ agăţat de marginea băncii, pe o scândură. Şi îi futu un pod de palmă peste capac…se aude un zgomot, el închide ochii şi simte cum capacu’ cedează, cum ochii bătrânului se umezesc de poftă şi placa mai-mai să’i alunece cu salivă din gură. Deschide ochii vesel şi…

Scândura băncii de care se ajutase era ruptă, iar o bucată serioasă era pe jos. Sticla nedesfăcută. Moşu’ cu ochii holbaţi la el.

–  Nu merge bre…da’ am rupt banca…hahahahaaaaa.

Îi dă sticla moşului, îi întoarce spatele, îşi mai trage pantalonii dintre buci, mai trage o băşină şi porneşte către casă.

Al dracu’ băşinos…spune moşu şi răsuceşte capacu’ sticlei de bere ce se deschide lăsând mireasma pură să’i invadeze nările.

 

Notă: n’am castani în faţa balconului!