Arhiva

Posts Tagged ‘intalnire’

lepşi şi zăpadă

Azi îs pieton. M’am hotărât aseară în timp ce mergeam către casă, ca azi să las maşina în parcare şi s’o iau la pas cu metrou’. Astfel, m’am gândit io, nu contribui în aceeaşi măsură la poluare, traficul se va desfăşura mai bine pentru că lipseşte o maşină…da’ de fapt motivu’ e că nu mai doream să’mi fut nervii ca aseară.

Că aseară am dat peste şoferi dobitoci, ce ies pe gheţuş cu cauciuce de vară. Şi „de parcă asta n’ar fi de ajuns să te dărâme”, vorba poetului, mai şi patinează prin intersecţii sau pe artere încurcând traficu’ ăsta paralizat încă de la primu’ fulg. Şi cum asta nu era de ajuns, în faţa Bisericii Italiene de pe Bălcescu, nenea poliţistu’ care dirija în intersecţie a făcut un căcat de muncă mai mare decât el. Pun pariu că s’a gândit când a plecat la muncă în felu’ următor:

Azi, voi demonstra tuturor că poliţiştii nu’s nişte căcaţi!

Iar după câteva ore de muncă, pe la 6 şi ceva seara:

–  Na, buăi…ăsta e un căcat, nu io! Vedeţi diferenţa?

Ghinionu’ lui fu că un pizzar (băiatu’ de e pe scutăr sau maşină şi livrează pizza), probabil telepat, a simţit ce gândea nenea poliţistu’ şi:

Aşa dirijezi bă circulaţia, dirija’o’aş pe mă’ta!

Ce se întâmplase: venind dinspre Universitate spre Romană, cum se trece de intersecţia cu Batiştei, e o intersecţie semaforizată chiar în faţa Bisericii Italiene. Ş’acolo, sensu’ de mers spre Romană mai capătă o bandă pentru cei ce fac stânga spre Victoriei. Ei bine, erau maşini aşezate regulamentar să facă stânga. Da’ nu puteau! De ce? Pentru că şi din cauza lu’ nenea poliţistu’ care ne băgase pe noi, ăştia de veneam dinspre Romană pe contrasens. Ş’uite aşa, am stat 40 de minute acolo, bot în bot cu ăia de doreau să facă stânga.

Ş’astfel azi dimineaţă am luat’o la pas către Obor, către metrou’. Mi’am băgat căştile de la nou’ meu telefon în urechi, am dat la maxim volumu’ la nou’ album Beastie Boys şi am început să patinez. Ajung la metrou’ şi acolo mi’am pierdut juma de oră. La al 6-lea metrou am izbutit să mă strecor (nota autorului: dacă nu mergeam la sală, cred că aveam loc încă de la al 2-lea). Şi când am coborât la Victoriei am descoperit raiu’. Patiserii, covrigărie, buci, ţâţe. Mi’am luat covrigi ş’am luat’o la pas către birou. Ş’atât!

Acum, că’s încălzit şi odihnit, tre să duc mai departe o leapşă de la Ada, ce a survenit ca pedeapsă. Pedeapsă că până acum fu făcută doar de fete şi fomei. Acu’ o fac io. Nu că ar fi mare diferenţă. Aşadar, că să fiu scos din casă de către cineva tre:

  1. să mă duc la muncă, neapărat dacă mă sună şef ăl mare sau şefa. Da’ mai îs unele dimineţi când de abia mă urnesc.
  2. să mă duc la cumpărături, dacă zice mama. Rar.
  3. la sală, fotbal…ies ca gându’. Nici n’ai timp să mă vezi.
  4. să am chef. Dacă n’am chef, poate să fie Monica Belluci la uşa mea, cu sânii la vizor, să facă opturi pe pereţi, să zgârie uşa…că nu ies.
  5. să am chef de bere. Da!
  6. să îmi facă plăcere să ies cu persoanele care se chinuie să mă scoată din casă. Altfel, se lasă cu băut şi cu „păpuşe, băui 1 kil de vodcă, da’ tot nu te’aş fute…hâc!
  7. să nu intervină vrun amic apropiat care are nevoie de ajutoru’ meu. Şi dacă am şi ceva de câştigat de pe urma ajutorului, apăi…
  8. să fiu vesel. Dacă îs posac, vă posăcesc pe toţi.
  9. să fac ceva care îmi place. Mergem la fotbal, în parc, la bere, la film…glumesc, am şi o latură romantică, p’acolo pe undeva.
  10. să fiu odihnit. Altfel îs ca sticla de şampanie: mult zgomot la început după care începe să curgă somnu’.
  11. să avem ce vorbi. Amândoi, amântrei…sută. Nu mă simt bine vorbind doar io. Da’ ascult destul de bine…

O pasez mai departe către: Divă, Raeka şi Ermi. Ş’uite aşa duc mai departe tradiţia ca reprezentantele sexului frumos să facă leapşa asta. :mrgreen: