In culori

Nori albi pe ceru’ albastru plutesc agale

Soare si raze de aur rasfrante pe albe petale

Frunze verzi cu picaturi clare curgand uneori

O lume vie cuprinsa in atatea culori!

Ochi verzi sau albastri razand din gene

Maini albe sau negre comunicand prin semne

Nasuri rosii prin zapada alba, adeseori

Sentimente calde intr’o lume de culori!

Pasari negre sau albe isi exerseaza glasu’

Trecatori gri sau roz isi grabesc pasu’

Frunti albite de vreme, brazdate de sudori

Capete balaie umplu lumea de culori!

Suvite blonde sau brune, curg printre degete

Buze rosii muscandu’se usor printre gemete

Unghii albe, rosii, negre infipte in spate imi dau fiori,

Cum as putea sa nu te iubesc cand esti plina de culori?

Nu am mai scris de multa vreme o poezie, asa ca fiti si voi blanzi. Sau macar constructivi, dpdv al criticii. 😀

poezia de marti: Daca as spune…

Sange, rani, ultimele clipe, rasuflari inabusite
Maini tremurande, batai scazande, clipe lucide
Prea putine, vocea mi se stinge, lacrimi pe obraji
Inchid ochii, ultimul pas, imi fac curaj.
De ce eu, de ce tocmai acum, de ce
Cand sunt gata sa traiesc luptand…

Doar pentru cateva clipe, mii de cutite
Sa’mi strapunga trupul cu lamele ascutite
Dar sa mai vad rasaritul cum ma minte,
Doar pentru cateva clipe…

Doar pentru 10 secunde in plus de viata
As incasa dublu tot ce am primit in fata
N’as lasa durerea sa ma cotropeasca,
Doar pentru 10 secunde…

Doar pentru cateva minute, as bea litri de otrava
Sa imi arda gatul si plamanii in graba,
Dar sa imi mai pot trece mana prin iarba,
Doar pentru cateva minute…

Doar pentru o ora, mi’as scoate singur ochii
Sa mai simt o data mirosul fericirii ca un copil
Sa rad voios, sa iubesc ce ma inconjoara,
Doar pentru o ora…

Pentru o zi, mi’as taia venele, as lasa sangele sa curga
Doar sa mai vad marea, muntele, soarele cum se culca
Luna cum straluceste, viata cum urca muntii,
Pentru o zi…

Si daca as spune: toate nu au farmec fara tine
Fara ochii ce ma incalzesc mai bine
Decat zeci de focuri, zeci de sori
Ca sarutul tau ma umple de fiori
Ca sangele meu se scurge ca tu nu esti
Langa mine sa’mi legi ranile si sa’l opresti
Ca luna nu o pot vedea, fiindca tu esti ochii mei
Ca mainile’mi nu simt iarba fara mainile tale
Ca apa n’are gust daca nu e pe buzele tale
Ca n’am putere, tu fiindu’mi viata, oare vei
Pleca lasandu’ma sa mor, o data cu sufletul tau…
Strange’mi mana, zambeste’mi, ridica’ma din hau
Saruta’ma, nu ma lasa sa nu mai fiu
Iubitul tau…

Nu i’am putut pune un titlu…asa ca daca aveti idei va ascult… 🙂

oare cand

Dupa cum ziceam saptamana trecuta, martea o dedic versurilor/poeziei…asa ca…

Mana mea deseneaza conturul corpului tau, incet fara graba

Narile iti freamata, iar gemetele vor ca pe buzele tale sa sada

Ochii intredeschisi imi soptesc frumos printre lentele clipiri

Buzele ti le musti, spui ceva ciudat, apoi cazi prada altor trairi.

Iti treci mana prin parul meu, inchizi ochii si zambesti

Eu te mangai in continuare, tu incepi sa te’nrosesti

Degetele mele alearga fericite pe al tau piept, impiedicate

Emotiile ne cuprind, miscarile’mi devin necontrolate.

Vocile ni se pierd, desi intre noi s’a scurtat distanta

Respiratia ne apropie, ne incinge…siguranta

Piere si ea cand, buzele ni se intalnesc arzand, muscandu’se

Una pe alta, cand mainile incep sa ne dezmierde, jucandu’se

Cand ochii se intalnesc si se patrund, cand tu de fericire tipand

Iti infigi unghiile in al meu spate, cand suntem amandoi un gand…

Cand, gura mea flamanda iti diezmearda sanii, plamanii

Imi sunt inundati de mirosul tau, cand nu pot spune nu mainii

Ce alearga neobosita sa te dezmierde, cand tu ma strangi in brate

Din ce in ce mai tare, cand mi te abandonezi in brate.

Extaz, culmi inalte, zbor…saruturi patimase, amor

Mangaieri, gemete, usor…muscaturi, vorbe, ador.

Furtuna de simturi, descatusare , sanul tau stang in a mea palma

Batai de inima pierdute, inaltare, mare de fericire calma.

Ochii tai ma urmaresc, zambind, deschisi visand…

Eu zambesc, te sarut…

….oare cand?

pese: am un nou perus…cat de liniste era pana sa apara!

sub luna

Sub Luna

Hai vino incet, soptindu’mi vorbe frumoase
Lasa’ma sa’ti mangai parul, sa te sarut pe gat
Tu zambeste’mi, saruta’mi buzele de dor arse
Si apoi spune’mi incet cat de mult ti’a placut.

Joaca’te cu mana in parul meu, zi’mi o poveste
Ne cufundam in linistea noptii, priveste la Luna
Cum razele ei chipul ti’l lumineaza, te incalzeste
Ochii tai mari se joaca cu inima mea nebuna.

Ne bucuram ca doi copii, frumoasa fetita
Sentimente inalte ma fac sa tresar, le credeam stinse
Dar cand buzele mele se lipesc de ta gurita
Ma simt pregatit sa’ti ofer inima cu mainile intinse.

Mireasma fericirii in aer, tine’ma strans de mana
Buzele ni se consuma incet, sub clar de Luna
Parul tau imi mangaie fugar fata, ce bine e
Cand suntem atat de fericiti, iubito. Impreuna!

caldura

Caldura

Mi’as rupe membrele, pielea, nu conteaza ca doare

Doar sa’mi las sufletul liber, sa fuga, sa zboare

Sa dea de caldura, de lumina, chiar si pe soare

Sa uit de lacrimi, dureri, neputinta si oroare…

Prea mult timp in frig, prea mult timp abatut

Prea multe rani care dor desi au trecut

Alergari fara noima dupa fantasme, pierdut

Mereu pe drum, ajunge, e prea mult!

Lacrimi uscate pe suflet, rani sangerande

Sperante plapande, dorinte flamande

Nebunie si ura mocnind plapande

Fericirea s’o caut nu mai cu ce, nu mai am unde!

Ambitii ruinate, privesc acum cu ura

Lumina refuza sa intre prin crapatura

Intuneric total, ma’nvelesc grabit c’o patura

Doamne, cat imi doresc sa simt…caldura!