culmea iritarii

– „Bai si cum iti spuneam: asteptam sa intru la dentist, era 8:45. Eu eram programata la 7. Ee, si apare una care ma intreaba daca e cineva inauntru. Ii zic ca da si ca eu urmez. Si ea zice ca are programare de la 8. Si incepe sa tipe. Bai deci m’a enervat intr’un hal fara de hal. Am contrat’o un pic, mai ales ca se uitau si doctorii aia la ea ca la felu’ paispe.” imi zice secretara firmei, la tigara.

– Aha…ingan io pierdut prin ale timpului mendre.

– Da’ imi era rusine de oamenii aia. Adica ei lucreaza acolo atatea ore pe zi si vine o proasta sa faca circ. Deci stii ca m’a enervat aia? Am ajuns acasa si tremuram de nervi.

– Aha…la fel.

Vasazica, exista un rau mai mare pe lumea asta decat secretara partidului. Mai mare decat ea, cea care izbuteste sa ma scoata din tatani, sa ma streseze doar auzindu’i pasii. Mai mare decat ea, cea care ma enerveaza doar cand deschide gura si incepe sa vorbeasca. Mai mare decat ea, cea care spune niste glume de’ti vine sa juri ca’s filme de groaza. Mai mare decat ea, cea care e singura persoana capabila sa ma aduca intr’o stare de iritare incat de abia ma pot controla. Si io’s pasnic rau din fire!

Oare de ce o fi enervat’o tanti aia…ca nu o cunosc, nu’i facui nimic in rau. Ce o avea cu mine? Si una si alta…

capete’n perete

S’au cunoscut prin vara anului trecut. Pe acea arsita ce ne mistuia sufletele si trupurile. Ea venise la un interviu pentru postu’ de office manager (ce pompos suna…se si vedea prin mertanuri pe la romana, band frappe-uri picior peste picior pe birou, ragaind de placere la telefon) iar el ii deschidea usa. A fost o scanteie din prima, la sfert cum ar zice soferii de Dacie vara. A servit’o cu un pahar cu apa sa ii potoleasca setea si fierbinteala ce o cuprinsera si a poftit’o sa ia loc.  A observat cu cata finete isi ducea ea mana la gura cand radea, cum isi pleca-capu’…

Eh si au trecut zile, saptamani si luni…el, ghidus, pus mereu pe glume – cu oricine, nu doar cu ea – , ea, serioasa, pusa mereu pe munca, deschisa – la orice, numa la glume nu -. Si dupa o prima remarca sarcastica incepe razboiul privirilor, declaratiilor si al nervilor. Ea se simtea atacata, el ataca pt ca se simtea bine. Cand ataca. Ataca intre ghilimele. Si azi o gluma, maine alta, poimaine 2, pana cand…

– Eu il f.u.t. in gura pe prostu’ ala! Sa fie clar!

– Da’ ce iti facu?

Urmara 5 min de plangeri. Concluzia: nimeni nu a inteles’o. Normal, voi zice, fiindca e femeie. Normal, veti zice, fiindca sunt misogin. Oricum, cert e ca nimeni nu stia ce are ea de e asa nervoasa, stresata si colerica. Nu avea nici un motiv. Decat ca e cam…imatura…pentru cei x8 ani ai ei…unde x=3. Si poate cam prea stresanta.

La vreo 2 luni, dupa injuratura, el si ceilalti colegi plecara prin delegatii mai multe zile si ea ramase singura in birou. In timp ce iesea pe usa, el ii spune cu multe zambete in priviri:

– Ai grija. Sa nu primesti golanii!

Atat i-a trebuit…in 10 secunde era in masina si masina la 3km de usa. La intoarcere, ea tot asa nesuferita, il evita, nu’i vorbea dorindu’si sa’l faca sa sufere. Mai ales, de cand prinsese ea o discutie intre ei, barbatii firmei, si din care a auzit doar „asta fara sutien” iesind pe gura lui. Si cum ea venise in ziua aia cu podoabele in vant a hotarat sa se razbune, gandindu’se ca remarca ii fusese adresata. Astfel, ziua cu podoabele si cea cu golanii i-au pus capac, a deschis repede laptopu’, s’a logat, a  asteptat cumintica la o cafea si 3-4 tigari sa se incarce uindousu’, a intrat in maicrosoft ofis la autluc si a redactat un mail catre managerul general. In care, il acuza pe el, de hartuire sexuala! Pe el, cel care o servise cu un pahar cu apa rece pe acea canicula, pe el, cel care avusese grija de ea in primele ei zile in cadrul firmei…

A primit niste explicatii („mai fata, esti sigura?”, „chiar crezi ca el…?”, „lasa ca o sa discutam cu el”). Si glumele au incetat. Ea se simtea bine, da’ raca pe care o prinsese pe bietul el lua amploare pe zi ce trecea. Si intr’o zi a explodat. I’a zis totu’ in fata:

– BAI, ESTI UN NESIMTIT!

– Poftim? Cum de…cu ce drept imi spui tu mie asa?

– PT CA ASTA ESTI!

– Da’ ce am facut de te’am adus in starea asta?

– MULTE!

– Ce multe…da’mi exemple, da’mi ocazia sa ma scuz!

– NU! AI FACUT MULTE! N’ARE ROST SA DISCUTAM!

– Pai hai sa discutam sa nu mai existe astfel de manifestari. Ce am facut?

– LASA! NU ARE ROST!

– Bai fetito…zi ce s’a intamplat! Nu’mi tranti texte d’astea!

– Ai uitat acum cateva saptamani cand vorbeai cu Y, alt coleg, despre mine si ai zis „uite’o si p’asta fara sutien”? MAGARULE! OBSEDATULE!

– Poftim? Cand m’am uitat la tine? Esti nebuna?

– NEBUNA! MA MAI SI JIGNESTI PE DEASUPRA! MAGARULE, IDIOTULE, PORCULE!

– Eeee, daca vrei s’o luam asa…cum sa ma uit la tine? Tu te’ai privit vreodata in oglinda? Ai vazut ce fizic bine sculptat cu barda ai? (si in mintea lui, pt ca aflase ce semnificatie are gestul ei de a’si duce mana la gura cand rade – placa dentara – ii tranti cu naduf STIRBA DRECU’!!)

– CUM….!!!!!

Si incepe plansu’. Si nu se mai opreste! Termina toate servetelele din birou’ ei, din birourile colegilor. Pe cele din bucatarie. Si 2 suluri de hartie igienica. Fina. Sa nu i se irite ochii cei frumos ascunsi sub ochelarii fund de sifon. Isi propti mai bine placa in gura, isi inclesta maxilarele, iesi la un pachet de tigari si…Urmeaza reclamatii la manager, mailuri, plangeri pe mess catre toti din lista ei. Inclusiv nepotelului de 12 ani ce practica judo. Si care a zis ca vine el si’l aranjeaza pe nesimtitu’ si obsedatu’ ala. Si porc/bou pe deasupra. Amenintarile au ajuns si la urechile lui. Si a decis sa’l astepte pe judoka sa’i dea o mama de bataie de sa’l bage in a ma’sii cu tot cu kimono. Si de mana cu ea. Si inca asteapta…

Faza mai mult sau mai putin reala. Nu’s implicat! Decat cu mintea!

ce bolnav…