Arhiva

Posts Tagged ‘mediterana’

senior Sângerică

Ola..atât ştiu în spaniolă. V’am cam lăsat de izbelişte în ultimu’ timp pentru că, deşi aveam materiale de stofă şi de scris, am decis să revin în forţă. De la Barcelona. Unde din săr am devenit senior. Pentru câteva zile – pentru mine şi pentru o eternitate – pentru catalani. Da’ să vă povestesc ce minunăţii văzui, ce peripeţii mi se întâmplară, ce bucurii îmi încântară sufletu’ şi câte şi mai câte. Da? Nu vă voi plictisi cu latura turistică a Barcelonei, toţi aţi auzit legende şi poveşti. Acum veţi auzi adevăru’…cică.

După zboru’ cu probleme avut (avion întors la Bucureşti – motiv depresurizare), am pus picioru’ pe pământ spaniol cu emoţii. Am luat taxiu’ ş’am mers la hotel, descoperind ceva foarte interesant: comuniştii ştiu spaniolă. Spaniolă bine. Ajunşi la hotel pe la 5 seara, ne lovi o foame de începusem să salivăm pe recepţia hotelului. Aşa că ne aruncăm bagajele în cameră, io – de când cu sala – l’am aruncat de pe trotuar. Noroc că era geamu’ deschis la etaju’ 5, c’altfel făceam o boacănă. Şi plec cu cei 3 din 15 la masă. Ş’intrăm în primu’ restaurant şi cum nici măcar comuniştii nu ştiu spaniolă de masă, mimăm. Prima oară de după bar, iese un spaniol ce se uita la noi. Când începem mima, iese şi o femeie. Noi mimam în continuare când întelegem din privirile şi potopu’ de cuvinte ce se revărsa asupra noastră să termine ăla cu ochelari cu mângâierile. Păi dacă mă mânca, ce era să fac?

Şi după încă 4 restaurante, ne dumirim că primii la care am fost n’au răspândit vorba că vine un grup de 4 cu un ochelarist mângâitor, şi d’asta ne refuză toţi. Ci, restaurantele se deschid de la ora 9. Cu mâncare gătită. Că snacks poţi mânca liniştit. Şi mai aflăm că pe faleză, îs restaurante cu mâncare gătită deschisă. Ş’o luăm la pas către faleză, da’ ne oprim la o şaormărie. Şi vro 3 beri. Bun tot. De la indieni. Bun tot. După care plecăm ghiftuiţi din şaormărie şi vedem la 20m de noi faleza şi restaurantele. Da’ eram sătui. Făcurăm poze la mare, am alergat precum David Hasselhoff pe plajă ş’am plecat către Sagrada Familia. Am făcut poze ş’am intrat într’o tavernă de lângă. Şi dupa 3-4 beria am ajuns să ne reproşăm chestii vechi, de prin liceu – că ei au fost colegi cu mine -, da’ ne’am împăcat. Maturi estem, beţi eram.

Ziua următoare fu dedicată plimbărilor şi cumpărăturilor. Astfel, am ajuns la Camp Nou unde am cumpărat 4 bilete la meciu’ Barca – Valencia. Pe urmă după o raită prin FCBotiga am plecat către Monjtuic. La teleferic.

Băăă, mie mi’e foame…şi mă şi piş pe mine….urlam io după cei 3, Vali, El Comunisto şi Rafael. Ăştia nimic…mergem sus la castel. Mâncăm acolo. Luăm terefericu’ şi când color, ce să vezi. 2 tipe lângă noi. Specie: un mistreţ ş’o girafă. Şi începe Rafael:

Spic ingliş?

– A lităl…

– Uer ar iu from?

– Frens… a se înţelege Franţa.

Ş’acum se trezeşte el Comunisto:

–  Dan chel par du Frans?

– La zon parizien…

– Parii… a se citi Paris.

Ui…e vu?

– Dan la Rumanii…tot comunistu’.

– A!… ziseră animelele ş’întoarseră capetele. Ne’am mai ţinut după ele pe la castel da’ le pierdurăm prin cotloane. Le’am văzut mai târziu, când noi hămesiţi găsirăm o rulotă unde serveau senvişuri. Ele veneau, tot hămesite probabil, da’ când văzură vânătorii din noi, făcură cale’ntoarsă. Iar noi…

Bă…data viitoare zicem că suntem din altă ţară. Serbia, Rusia…Bulgaria…

– Du’te bă cu Bulgaria ta d’aci…comunistu’ poa să treacă drept bulgar…nu’i vezi ceafa? Da’ noi?

De la castel ne’am dat jos cu telefericu’ fără animale ş’am purces spre stadionu’ olimpic, unde joacă Espanyol. N’am găsit nimic, am fost înjurat de cei 3 că i’am luat pe jos, da’ când comunistu’ ne scoase la fântâna cântăreaţă am amuţit cu toţii. Nu cânta fântâna, ci unu’ la chitară. Atât de fain, bă da’ atât de fain că lu’ Rafael îi miji o lacrimă în colţu’ ochiului drept. 5 minute a stat nemişcat. Şi lacrima aia a tot curs până când a simţit el că e ceva umed pe la buric ş’a sărit de pe trepte. Da’ când a început şou’….

Bă cât de fain…ă e asiatica asta din dreapta mea… şoptii io.

Bă…e frumoasă, mă.

– Da…e, e…şi ce zâmbet frumos are. A, ia uite…a început şi fântâna. Ce frumos face asiatica asta cu buzele…uite, şi dă şi din alea de sus!

După fântâni, ne’am retras la un restaurant pescăresc pe faleză, unde am degustat cu plăcere un vin alb, spaniol. Şi nişte fructe de mare. Şi 3 sălăţi, Vali. Că nu dorea să dea în diaree de la fructele de mare combinate cu vin.

Următoarea zi, cea mai faină în opinia Sângericosului, fu cea cu vizita la Montserrat şi marele meci. La Montserrat am ajuns cu trenu’ luat din Placa d’Espanya. Şi l’am luat, optând pentru transfer la mânăstire. Unii cu telefericu’, alţii pentru contract pe 4 ani. Mai puteam alege si cremaliera. Da’ am zis că suntem bărbaţi. Ş’apoi am regretat. Din staţie se urca la Montserrat pe un cablu ce nu avea decât 2 piloni de susţinere. Ambii sus, la destinaţie. Şi ne’am urcat tremurând în cămăruţa ce ne transporta şi am ajuns teferi la destinaţie mulţumind Celui de Sus pentru mila arătată. Am vizitat catedrala, ce adăposteşte una din puţinele Madone negre din lume şi Sfântu’ Graal, conform catalanilor. Am mâncat ceva, am băut o bere buuuuuuuunăăăăăă…dupăa care ne’am dat seama că e fără alcool şi n’am mai băut. Ş’apoi am purces către meci…

Ş’acolo, nu aveam loc lângă cei 3. Nici unu’ nu era lângă un cunoscut. Io am nimerit în mijlocu’ unui grup de vro 10 persoane, 40-50 de ani. Toţi socios. Unu’ din ei cu nepoata. Prima şi singura spanioloaică drăguţă. Şi începe publicu’ să cânte imnu’ Barcelonei, imn afişat pe ecrane. Cântam şi io. Până i’am văzut p’ăştia din juru’ meu uitându’se la mine lung. Inclusiv spanioloaica, cu ochii ei negri şi sprâncenele ei ridicate de nervi şi uimire. Am tăcut, am zâmbit ş’am început să fluier. La un moment dat, îmi iau inima în dinţi şi’l întreb pe cel ce vorbea mai mult cu fata ceva despre meci. Impecabil în spaniolă. Impecabil că aveam nişte adidaşi noi în picioare şi tricou de la Barca cu Messi. Şi mi se răspunde…în catalană. Dintr’o dată ochii îmi devin blajini şi iau o privire de om pierdut. Individu’, se uită calm la mine, le zice ceva ălorlalţi şi se întorc toţi către mine. Inclusiv spanioloaica. Şi de data asta mi se vorbeşte în spaniolă. Din 50 de cuvinte, am priceput 10. Ş’apoi iar am vorbit io. Ei se uitau…iar când a venit întrebarea de unde’s io şi le’am zis că din România…au început să vorbească şi au uitat să se mai oprească. Hagi, Popescu…cupa campionilor cu st0ia. Io le’am zis că’s dinamovist, ei m’au felicitat! Ne’am despărţit prieteni. Doar Barca a batut cu 3-0. 3 goluri Messi. Ăl de pe tricou’ meu.

După meci, furăm pe La Rambla unde ne’am oprit la un restaurant să mâncăm şi să bem. Bere şi sangria. Sangria pentru Vali. Şi în timp ce ne desfătam, vedem cum la o masă vecină, 2 fete, se străduiau din răsputeri să îşi facă poze. Rafael, gentilom cum e el când nu joacă fotbal, se oferă să le ajute. Să se pozeze. După care:

–  Spic ingliş?

– Ies…un poco…lităl…

– Mai neim iz Rafael…iors?

Nu mai ţin minte ce ziceau…

– Uer ar iu from? întrebă Rafael…

– Italii… a se citi Italia. End iu?

Şi se făcu linişte. Toţi 4 revedeam scena cu animalele din teleferic. Ş’atunci începu brainstormingu’:

Vali: – Rusia…zi Rusia…

Io: – Serbia…zi Serbia…

Comunistu’ nu zicea nimic, doar se spusese mama Rusia. Ş’atunci Rafael alese cu inima…lu’ frac’su’.

– Raşia… a se citi Rusia. End mai neim iz Rafael.

Ma che cosa Raşia?

– Raşia…end mai neim iz Rafael.

– Raşia? Aaaa…Rusia.

– Si Rusia! End mai neim iz Rafael.

După care am ajuns în cameră…cu bere, cumpărată de la omu’ mituit de la recepţie. Că duminica, de la ora 12 noaptea, spaniolii nu mai au voie să vândă bere. Şi ieri am prins avionu’ pe ultima sută de metri…de fapt chiar când se pregăteau să închidă uşa de la terminal.

Acu, scurte concluzii:

a. Barcelona e faină rău…da’ dacă nu ne rătăceam prin ea de 2 ori, ar fi fost perfectă.

b. vântu’ care bătea mi’a uscat buzele…inclusiv aia cu brrrrrrrrrrrruuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!

c. berea e bună…mai ales San Miguel cu lămâie servită în halbă îngheţată.

d. spaniolii îs oameni de treabă. se oferă să te ajute cum le ceri ajutoru’, iar dacă îi ajuţi te uită imediat. cum făcură cele 2 puştoaice de la metrou…

e. spaniolii nu stiu engleză. io nu ştiu spaniolă. d’asta mă mângâiam.

f. femeile îs urâte. ş’au mustaţă…

g. mâncarea e oki, având în vedere că nu am servit paella…

h. pe rambla îs femei uşoare. unele şi supraponderale. majoritatea negrese. unele atât de negrese că’ţi sug tot calciu’ din oase. sau te sperie.

i. tinerii şi adolescenţii spanioli nu ştiu să se îmbrace. toţi au blugii lăsaţi la genunchi, lanţuri cât mai groase şi freze cât mai inovatoare.

j. fanatismul dus la extrem duce la nebunie. şi tatuaje. cum avea individu’ pictat pe craniu culorile Barcei şi tatuaj mare pe gamba sigla Barcei. Avea şi el tricou cu Messi. Numa că al meu era mai fain. Plus că el era şi urât. Şi gagică’sa era urât.

k. fântâna cântăreaţă instigă oamenii la iubire. Precum cei 2 homalăi ce’şi lingeau unu’ altuia urechile şi buzele, sau precum cei 2 iubiţi ce se coţcăiau în iarbă lângă fântână.

l. dacă avionu’ tău are probleme şi tre să aterizeze de urgenţă, în nici un caz, da’ ÎN NICI UN CAZ, să nu faci glume cu şi de faţă cu pasageri speriaţi.

m. nu’ţi folosi cunoştinţele de geografie în discuţiile cu alte persoane din avion. Şi le vor însuşi!

n. vizitaţi Montserrat!

o. vizitaţi Barcelona!

Ş’acum câteva poze. O să mai pun de îndată ce fac rost de la senior el Comunisto.


cultura generala

29/08/2009 6 comentarii

Buna seara! 🙂

La ora 15 am aterizat pe Baneasa, dupa o calatorie plina de neprevazut si neplacut. De ce? Vecinii mei de bancuta in avion fura 2, pereche de vis el si ea, Stelica si Viorica. 2 romales ce se manifestau zgomotos la fiecare gol de aer, la fiecare privire a oamenilor din avion. 2 romales ce s’au certat cu stewardesele ca ei „are tupeu si coaee, fa”. La coborare tremurau atat de tare incat fara sa vreau am fost cuprins de frica. Tremuram mai rau ca ei gandindu’ma ca Stelica statea pe locu’ meu, ala de la geam, si in cazul prabusirii ai mei dragi parinti aveau sa ingroape pe unu’ in locu’ meu. Culoarea pielii cum e destul de apropiata, cenusa fiind gri, ar fi fost cam greu sa ne deosebeasca. „E al nostru sau e Stelica?”

Revenim…ce am invatat din Cipru. Niste chestii elementare pe care ma simt dator sa vi le explic, astfel, daca veti ajunge acolo sa nu fiti luat prin invaluire surprinzatoare cum am fost io. Daaa? Hai, luati loc si cititi cu ochii beliti bine.

A. Cipru este o insula. Asta o stim cu totii cum de altfel stim ca este situata intre Turcia Asiatica, Egipt si Arabia Saudita. Clima este una inabusitoare. Cea mai scazuta temperatura iarna este undeva pe la +7-8 grade Celsius. Si atunci, cipriotii umbla cu geci groase, fulare, manusi si caciuli pe ochi. Vara? Criminala…„vino in august ca e mai racoare” si am dat peste +42 de grade. Erau 32-33 dimineata la ora 8! Si io singur…

B. Sofatu’: la fiecare casa vezi minim 2 masini. Exceptie: casele cu 1 masina sau 0/zero masina. Astea is ale romanilor (1 masina) sau ale negrilor, bangladejilor, chinejilor, thailandejilor (0/zero masina). Cipriotii merg peste tot cu masina (cred ca si la wc ar merge daca ar avea cum). Cu toate astea, is niste soferi foarte, foarte, foarte, foarte…dupa juma de ora…foarte, foarte, foarte prosti. Si cand te gandesti ca cei mai multi soferi is fomei! Si toti merg cu masinile, numa cu masinile. Pe jos: turisti, negri, filipineji, thailandeji, chineji, bangladeji…si io in unele zile.

In Cipru se bea inainte de a se conduce. De regula. 2-3 beri de om/sofer. Asta la cei care is prudenti. Cei imprudenti duc pana la 6-7 beri si apoi se urca la volan.

In primele 3 zile petrecute in Nicosia/Lefkosia am numarat 7 accidente. Intr’un oras cu o populatie de 300 mii locuitori media accidentelor rutiere este de 25-30 de bucati pe zi. Sa zicem ca doar le place sa se ciocneasca.

Vedeti ca se circula ca la engleji, pe stanga cu volan pe dreapta. Mare atentie la traversare: dreapta – stanga. Si nu va puneti baza in trecerile de pietoni. Io ma bucur ca is iute de picior. :mrgreen:

C. Populatia: cca. 2mil locuitori din care cca 50% is straini. Femei cipriote pe cap de barbat (voi alegeti capu’…io va zic ca e capu’ patului) cca 6. Paradis, rai, vis, belea, parfum! Nuuuuu…daca le’ati vedea ce urate is, ati inota pana pe cel mai indepartat continent!

Strainii: romani, rusi, poloneji, engleji, suedeji, finlandeji, bangladeji, indieni, negri – nu stiu de unde din Mozambic is -, chineji si thailandeji…Thailandejele is bagaboantele cele mai cautate in Cipru. Au totu’ adoptat la criza economica mondiala ce nu a lovit Cipru: corp mic, alea mici, gura mica, apetit sexual mic, sex-appeal mic si preturi pe masura. Incepand de la 20 la 5 EUR/partida in functie de negociere si palme (sudorii si santieristii beneficiaza chiar si gratis).

Barbatii cipioti: creoli si creti. Atat. Burtosi, cu nas mare, cu gura mare…si cam atat!

Femei cipriote: uraaate, uraaaate. Nas mare, cur mare, sale mari, spate mare, par pe fata. Da’ ele is cele ce alearga dupa barbat si ii ofera totu’ pt casatorie. Casa, masina, servici, etc. Is foarte disponibile (mai ales oral), foarte obsedate (mai ales de tinerei) si…ajunge. Is totusi si exceptii. Le vazui pe plaja…2-3, nu mai multe. Is ocrotite de lege fiind considerate raritati, specie pe cale de disparitie. Tocmai d’asta cipriotii le lasa grele pe romance si rusoaice – „they’re the best…best of the best”. Au si ei pitipoancele lor – de prin partea locului, care dupa ce ca arata ca cipriotele se mai si tuneaza cu diverse articole de zici ca ies barbatii cu pomu’ de craciun in oras (ei nu fac bradu’ si prin pitipoance compenseaza).

D. Mancarea: in mare parte gratare. Nu au ciorbe, tocanite. Dimineata gratar, la pranz 2 senviciuri, seara gratar. Parca ai merge la munte cu cortu’ si gasca de betivi. Totusi ale necuratului de bune gratarele. Souvlaki de porc sau pui, delicioase. Seftalidi criminale. Si sa incercati musai MEZE: pana la 30 de sortimente de diverse mancaruri – sfat – MANCATI PUTIN DIN TOATE ca vi se apleaca inainte de final si e pacat sa faceti Romania de rusine umplandu’le podelele cipriotilor. Ce se serveste la Meze: masline (murate, umplute, la gratar), seftalidi, souvlaki, sarmalute, pita, orez cu pui – genial! – , salate, ciuperci la gratar, branza de vacuta la gratar, friptura de porc, etc. si se termina cu pepenele galben.

E. Bautura: au berea lor – Keo. Dulce. D’aia am baut Carlsberg…mereu. Plus ca’s recunoscuti pentru vinu’ dulceag, fin si parfumat. N’am incercat.

F. Infractionalitatea: redusa spre minim. Cum sa furi dintr’o insula, cand tocmai principiul furatului e „ia si fugi!”? Si nu ai unde fugi acia:

–          Alergi de unu’ singur pe strada (vezi pct. 2) – te prinde politia imediat, ca intra caschetele la banuieli.

–          Alergi totusi ca te tin turloaiele – da’ unde fugi? Ai uitat ca esti p’o insula?

–          Nu prea stii ce vecini te privesc si pana faci 2 pasi simti o bataie de umar si o adiere de racoare!

G. Cipriotii si legea: cipriotii stau ca sobolanii in casa, privesc mereu afara de dupa jaluzele si cand observa ceva ciudat cheama politia. Si astia nu iarta, nu se tocmesc. D’asta e mereu liniste la ei.

H. Distractie: o serie de cluburi unde isi fac de cap turistii. Chilotei la vedere, maini bagate la spledoare in iarba, oralisime la colt de strada. O nebunie! Iar pentru cei ec vor sa se simta ca acasa, is vro 3 cluburi romanesti in Nicosia/Lefkosia. Se asculta doar manele, sa moara dusmanii din Cipru, sa creasca salariile baetilor, sa infloreasca fetele…

I. Marea: curata, albastra, clara, calda. Si sarata, a dracu’ de sarata. Am luat vro 10 guri intr’o zi de plaja de 3 zile n’am mai avut nevoie de sare in bucate.

J. Masinile:  in mare parte vechi si foarte vechi. In mica parte, noi si relativ scumpe. Motoare pe benzina, mici pt un consum cat mai redus. Da’ toate au ceva adaugat, gen tunning. Fie spoilere + praguri, fie umblaturi la motor, fie jante, fie eleroane…sa fie diferite. Iar aia de au bani pt astea aleg varianta indianului din reclama de la Peugeot 206. Mai ales ca’s multi p’aci.

Cam atat pentru seara asta. Revin cat de curand cu povestiri cu talc si poze. Tineti aproape!