Arhiva

Posts Tagged ‘moldova’

Sângerică în delegaţii

Luni dimineaţă mânat de un simţământ puternic de iubire pentru partid am plecat la drum în campanie electorală prin Moldova. Pima oprire Focşani, a doua Bacău. Ajung în Bacău, găsesc cu nou’ gps din dotare hotelu’ unde trebuia a 2a zi să proslăvesc ideologia de partid şi înainte de a mă caza îs sunat de neşte unii amici că mai au un loc liber într’o pensiune şi pentru mine. Tăt în Bacău. Ş’am plecat cătri iei.

Pe drum, neştiind tainele Bacăului aşa de bine, pun gps-u’ in funcţiune şi mă iau după femeia ce vorbeşte. Ş’aud:

GPS’a: După 40m faceţi la dreapta…

Io: la-la-la-laaaa

GPS’a: După 30m faceţi la dreapta…(deja vedeam străduţa pe care trebuia să cârmesc)…faceţi la dreapta, faceţi la dreapta.

Şi fac…drum d’ăla de pământ. În curte la nişte neni ce încropeau un grătar. Ei, lasă grătaru’, se uită la mine şi i’am citit unuia dintre ei pe buze: Ăi Costel, dut’ di grabă şi ie furca şeia să videm şi’o vre omu’!

Aşa că…marşarier, ieşit din curte şi „Futu’ţi gâţii mătii cu cine ţi’a dat voce de mă bagi în belele!”

Faza 2. Ziua 2. În Piatra Neamţ, pe ceas de seară. Oraşu’ în cunosc binişor, da’ în clipa aia vorbeam la telefon şi am lăsat’o pe tanti să ma ghideze. Şi îmi zice să intru pe o stradă. Io, fiind băiet bine crescut, ştiu că nu e bine să te iei în gură cu cucoanele că nici dracu’ nu te mai scoate din gura lor. Aşa că dau din cap în semn de aprobare, zic cu juma de gură un „Da dragă!” şi mă iau după cele spuse de ea. Când să intru pe străduţă mai-mai să mă lovească unu’. Acum, el se oprise, lăsase geamu’ jos şi mă înjura. Io, eram la telefon în continuare cu şefu’ de partid. Tac, îl ocolesc şi îmi continui drumu’. Mă aşez pe banda 1, ca să merg prudent în timp ce vorbesc la telefon şi văd mirat că ăştia de pe sensu’ celălalt îmi dădeau flashuri. Mă Sângerică, ceva pute! şi când colo…intrasem pe sens unic. Din celălalt sens. Aplicat manevră de Bucureşti: întors cu tăiat calea şi iarăşi pomenii ceva de tanti aia din gps.

Faza 3. La o oră după faza 2. Pe drumu’ ce leagă Piatra de Roman. Depăşesc tot, tot. Eram primu’. Când mă loveşte. Ceaţa. La început subţirică, pe urmă densă. Nu vedeam la 2 metri în faţa maşinii. 20 la oră, singur pe drum şi o grămadă de rugăciuni în minte. Dintre care una mai puternică: Doamne, te rog io, să plouă, da’ să nu mai fie ceaţă!. După 15 minute ceaţa se termină ca prin minune şi începe o ploaie…da’ o ploaaaiiiieeee, bă da’ o ploaiiiieeeeeeeee! De ajunsesem să duc doru’ ceţii…şi mării, şi verii…

 

Hai că vă las…să vedem ce se mai întâmplă mâine pe drumu’ către casă! V’am pupat, uăi!

Sangerica prin tara 3

29/04/2009 5 comentarii

In fine, strangem pungile de cipsi si peturile de cico si ne continuam drumul. Perioadele de sofat in viteza alternau cu cele de mers la relanti, nu pt ca drumul era frumos de’ti taia respiratia ci pt ca se lucra la carosabil. Astfel, am dat peste niste portiuni in care am crezut ca Gogu o sa’si dea obstescul sfarsit, da’ nu fuse asa si pe la ora 1 ajunseram teferi, nevatamati in oraselul Bistrita-Nasaud. Foarte aglomerat, probabil iesisera de la servici toti, dar foarte frumos. Il strabatem discutand despre frumusetile orasului: „oaaaa, baaaaa, iuuuu, pisi pisi, mamaaa, augh augh, iote ce buci are aia” si ne continuam drumul.

Soarele stralucea nevoie mare pe cer, asfaltul lucea de’ti lua ochii, coaee statea linistit pe net, satelitii ce dadeau coordonatele gps-ului se ciocneau pe cer, astfel incat ma chioream sa vad indicatoarele (v’am spus ca schimbul de priviri din Piatra Neamt imi fuse fatal). La un moment dat, dupa ce trecusem de bariera a 1200km, devenisem una cu masina, masina una cu mine. Mi se inchideau ochii, pe rand, si mergeam din reflex urmand umbra masinii din fata sau pe cea a copacilor daca nu ma depasea nimeni. Inca din Bistrita ii spusesem lu’ coaee:

„Uita’te si tu dupa o pizzerie, restaurant ceva…ca lesin de foame!”

„Da, man!” spunea el in timp ce’si clatea ochii pe net.

Ajunsesem ca un cuplu casatorit de prea mult timp: io vorbeam mult, ii ceream asijderea, iar el doar aproba. In apropiere de Reghin, umbra camionului din fata fu umbrita de ceva mai mare…o pensiune. Gandul imediat fu sa trag de volan dreapta si sa intru in parcarea pensiunii…deja simteam mirosul unei ciorbe de vacuta, unor mititei si auzeam deschizandu’se o sticla de Pepsi rece. Dar imi mai revin din amorteala si vad ca pensiunea respectiva era asezata exact intr’o curba extrem de ascutita si fara vizibilitate. Asa ca…trag de volan cu putere, accelerez si frana sa nu le daram garduletu’ de lemn putrezit celor din pensiune. Asta, in dreapta, mai mai sa’mi faca un sex oral geamului…noroc cu centura de siguranta, ce a jucat rolul unei centuri de castitate pentru buzele lui carnoase ce se intindeau tuguiate spre geam. Iesim din masina, comandam o ciorba de vacuta, o bem, bem si cate un pepsi…fumam o tigare si plecam mai departe…Nu mai tin minte mare lucru din drum, adormeam destul de des caci era o liniste in masina de nu se auzea nici musca. Coaee isi face de cap cu netu’, mailuri, iar io cu visele. Cred ca am avut si vro 2 erotice. In fine, pe seara, rupt de oboseala si avand forma scaunului intram in Targu Mures. Gasim o pensiune, faina, ne cazam si plecam la plimbare prin oras. Impropriu spus plecam, pt ca io ma taram. Impropriu spus taram, ca ma tara coaee dupa el. Tragem o raita prin centru (vro 30 de min de pensiune, ce fresh eram), intram in mall, iesim din mall si observam ca si unguroaicele is asemanatoare romancelor: la aparitia unui Porsche rosu pe strada femelele nu mai erau atente la parteneri ochii lor sorbindu’l „pah frumosul phosesor dah Porsh” desi aceasta avea in dreapta 2 airbaguri monumentale plantate pe o platinata. In fine, gasim un restaurant micut, cochet si ne comandam ceva specific zonei. O pizza (n’am vrut sa’mi puna bozgorii ceva in mancare si sa dau coltu’ pe la ei) cu un sos atat de picant ca pana si aluatul se scorojea cand era atins. Am dat apoi o raita prin parculetu’ central, vazuram statuia lu’ Avram Iancu, ne’am umflat piepturile de mandrie si am luat’o catre pensiune. Pe drum, prin multimea de oameni, am remarcat ca doar io si coaee eram singurii ce vorbeam romana. Mama mama, ce’mi venea sa smulg bordurile si sa le dau in cap alora din juru’ meu pt ca „Ardealul e al nostru!”. In fine, ajungem la pensiune, mai bem o bere, mai fumam si io o sterg la culcare. A fost prima seara in care n’am auzit sforaiturile…pfff si cat de bine am dormit.

Dis de dimineata o luam la pas in masina. Trebuia sa ajungem tocmai in Targu Jiu, din targ in targ mai ceva ca negustorii. Facem repede traseu’: Targu Mures -> Turda -> Alba Iulia -> Sebes…-> Targu Jiu. Ajungem in Sebes, tragem pe dreapta undeva in oras. Io gasesc rapid un parc, o banca si ma intind nitel, coaee dispare sa faca poze intr’o catedrala (asta ramasese cu pata pusa pe maicute). Dupa juma de ora apare, ma ia de pe banca, bem un cico si plecam catre masina. Ne uitam pe harta sa gasim un traseu cat mai scurt fiindca io nu mai eram in stare sa conduc foarte mult. Aveam varianta cu Sibiu’, da’ coaee are minunata idee:

„Man…de la Sebes o putem lua catre Petrosani si de acolo Targu Jiu…maxim 150km…ce zici? Uite ca e si drum!”

Io…accept. Intrebam in stanga si’n dreapta cum e drumu’, ni se spune ca e proaspat asfaltat si purcedem. Si mergem, mergem cale de vro 30km serpentine, padurici, muntisori, delusoare, asfaltut si gata! Se termina asfaltu’ si incepe forestieru’…si nu se mai termina. Mergem cam 1h, in fata noastra un E Klasse, ne tinem dupa ala pana la o rascruce…ala face stanga, iar noi…

„Coaee, pe unde zice gps-u’?”

„Man….stai sa se conecteze…da’ da’i inainte, nasu’ asa’mi zice!”

Si ma iau dupa nasul lui. Si mergem, incepem sa urcam in munti si ne oprim. Drumul era acum brazdat de 2 gropi pe directia noastra de mers si la vro 20m in fata erau niste mastodonti de camioane de la ocolul silvic. Intorc cu chiu cu vai, il injur pe coaee si pe gps-u’ lui de 2 lei, gasesc urma E-ului si ne lansam in urmarirea lui. Dupa vro 15 min, ne intalnim cu un aro. Dau flashuri, le fac semn sa se opreasca…aveam nevoie de informatii rutiere si in gps nu ma mai puteam increde:

„Sa traiti! Inspre Petrosani…e ok drumu’? Am nimerit bine?”

„Sa traiti…aaaaaaaa, nu stim unde e Petrosani!”

„Aaaa…barajul de la Vidra?”

„Aaaa, e bine!”

„Mai e mult? Ca deja mergem de 2h…”

„Apai mai e…cat tot atata.”

„Drumu’ e bun?”

„Aaaa…sigur vrei sa mergi la Vidra?”

„Nu, nu la Vidra. Io vreau la Petrosani.”

„Apai nu stim, ca nu stim unde e Petrosaniu’.”

„Ok. Multam. Zi buna!”

Si plecam…bai si mergem si mergem, intram prin paduri, iesim din paduri, defilee…pustietate…si incepe urcusul spre crestele Carpatilor. Si nu se mai termina…drumul in schimb era terminat. Io la fel. Mergeam cu maxim 20km/h, trebuia sa fiu mereu in garda sa evit gropile, ma durea capul, injuram din 5 in 5 secunde. Coaee era juma afara pe geam si tragea in poze peisajele iar io blestemam clipa in care am decis s’o luam pe acolo. Ajungem in varf…tragem pe dreapta, coboram din masina. Io avand forma scaunului, schimonosit de durere si semanand cu cocosatu’ de la Notre Dame, coaee vesel. Io ma chinui sa’mi intind articulatiile si de abia ma abtineam sa nu urlu de durere (nu era o chestie de orgoliu masculin, ci o chestie numita frica de ursi, lupi, vipere si alte d’astea). Coaee se intinde de 2 ori, casca de vro 3 si zice:

„Man, io mi’am revenit…hai sa continuam!”

Si gata…cedez. Ce injuraturi mi’au iesit pe gura nu are rost sa va zic, cert e ca in 3 secunde coaee era in masina cu centura pusa, geamurile inchise si nici nu mai respira de frica. Io afara, continuam sa injur, ma mai indreptasem, ochii imi erau rosii si simteam cum imi sar din cap. Fumez o tigare, ma calmez, intru in masina si incepem coborarea. Si coboram, coaee poze, io injuraturi si dureri crunte de picioare. Cand colo ce sa vezi…pe culmea pe care o traversam, pe un colt de stanca, langa florile cu acelasi nume, o pancarta: „Bine ati venit in judetul Valcea„…asta a pus capac. Pai dupa ce ca eram cu nervii la pamant, mai aveam un pic si’l aruncam p’ala din dreapta in prapastii, nu stiam unde sunt, daca mai scap, daca ajung in oras, daca Gogu n’o sa cedeze…mai vad si aia. Opresc…respir, rad si continuam drumul. La un moment dat ne intalnim cu un taxi, cu nr de Bucuresti. Ne oprim unu’ langa altu’ si discutam  ca 2 prieteni vechi:

El: „Salut frate…mai e mult pana in localitatea X?”

Localitatea X era ultima cu asfalt din drum…trecusem de ea de vro 5 ore…

io: „Salut…mai ai cam 5h”

„Aaa, stai linistit…io’s cu loganu’ si cred ca nu fac mai mult de 1h si 30 min.”

„Bravo tie…esti balaur daca reusesti. Ia zi, mai e mult pana la sosea?”

„5km si pe urma faci dreapta spre Petrosani”

Ne despartim…deja prinsesem aripi…trec cei 5km, fac dreapta…asfaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaalttt…se duce dracului si el. Incepe iar forestier…pt inca 3km…si apoi asfalt. Parca era mai bun forestieru’. Serpentine cu curbe in ac de par…soarele imi batea in fata, nu vedeam nimic, asa ca:

„Coaee…vezi si tu, cand ajungem in curbe, scoti capu’ pe geam si’mi zici de vine ceva sa stiu cum iau curba ca nu vad nimic!”

„Da man…” desi era cu ochii in mailuri.

Si vine o curba…opresc, deja nu mai vedeam absolut nimic. Asta nimic…intru in curba, din fata „tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit” plus remarcile de rigoare…

„Ce a fost asta man?”

„Nimic coaee…un mail gresit, au incurcat adresele!”

Si uite asa se intampla la fiecare curba…in cele din urma ajungem in Petrosani, tragem la o benzinarie, fug si’mi cumpar o ciocolata, un Pepsi Max, un Burn si o inghetata…ajung in masina, las scaunul pe spate, inchid ochii si ma hranesc…nu mancasem nimic toata ziua. Intre timp, telefonul lu’ coaee suna, era un amic ce ne astepta in Targu Jiu. Aud:

„Da, dom director…in 5 minute plecam si la cum conduce asta, in 15-20 de min suntem la tine!”

Iau atitudine:

„Ba…in juma de ora plecam…si intr’o ora si ceva suntem la el!”

„Dom dir. stai sa vad ce zice asta…pai de ce man intr’o juma de ora si ora si ceva?”

„Ba tu nu vezi ca’s leguma?” si iar incep injuraturile.

„Dom dir., te sun io cand plecam ca asta e nefutut rau!”

Dupa 15 min plecam, intr’o ora eram in Targu Jiu. Ne vedem cu dom director ce isi lua lumanarile si alte aranjamente pt nunta lui de a doua zi. Asta mai era cu 2 amici. Astfel ca, asteptand sa termine omu’, la o tigare, ne imprietenim.

„Si…de unde veniti?”

„Din Tg Mures…prin Carpati!”

„Ai…sa’mi bag p.la in dracu’…cati km?”

„Eh…vro 500…din care aprox 90 pe forestier….”

„Ai…sa’mi bag p.la in dracu’…cati km ai facut in total?”

„Vro 1700…singur, ca coaee nu are permis…”

„Ai…lasa ca acum nu mai ai mult…decat vro 150km pana ajungem la dom director acasa.”

Pamantul se invarte, cerul se apropie din ce in ce mai mult si ma loveste in crestet, culorile se pierd…ma rezem de gard, inspir…injur, mai bag 2 tigari…plecam. Pe drum…150-170, ma tineam dupa dom director. Ajungem la el, ne duce la hotelu’ unde eram cazati. Conditii optime: carpete murdare si rupte pe jos, vro 30 de gandaci, dusu’ din baie era doar un furtun bun de bagat in cur, tantari grupa mare…oricum eram atat de rupt ca m’am spalat cum am putut, fara sa’mi bag furtunu’ in cur, si am adormit. M’am trezit dimineata, mi’am luat la revedere de la oameni si am plecat catre casa. Cu GPS-u’ lu’ coaee…care m’a ratacit de 2 ori. Prima oara la vro 30km de Craiova, noroc cu un tirist care m’a ajutat, Dumnezeu sa’i ajute!. Si a doua oara, in Craiova, cand m’a scos spre Calafat…desi io vroiam Caracal. Asa ca am mai injurat de cateva ori, am scos gps-u’, m’am bazat pe indicatoare si am nimerit drumu’ cel bun…Zi frumoasa, eram deja calm, masina mergea bine…ma apropiam de casa si dupa Alexandria, trag fortat pe dreapta…martorul de ulei se aprinde in bord…incep nervii, emotiile…se risipesc, ajung acasa…bronzat, cu mai putine fire de par in cap si atat de obosit incat am adormit de 4 ori in timp ce mancam…aceeasi mancare la aceeasi masa.

Cam asta fu vacanta mea…a fost mai distractiva (asa mi se pare acum) decat am povestit. Multam coaee ca fusesi cu mine. Pe cine mai imi varsam io nervii? Si poate o punem de una europeana anu’ asta, tot cu masina..da’ mai multi soferi…si gps mai bun… 😆

Pace!

Sangerica prin tara 2

27/04/2009 5 comentarii

Am ramas la poarta Cetatii Neamtului discutand cu jandarmul ce o apara. Eh, suparati nevoie mare ca nu o puturam vizita, am decis sa ne continuam drumul. Astfel, traseul din cea de-a 2 zi era urmatorul: Targu-Neamt -> Piatra-Neamt -> Bicaz -> Vatra Dornei. Asa ca ne imbarcam in masina si pornim.

In drum spre Piatra, decidem ca ar fi fain sa ne oprim si pe la una din manastirile vestite ale Moldovei si sa aprindem o lumanare. Astfel, ne hotaram sa poposim la Manastirea Agapia. Ajunsi acolo, facem repede cateva poze, cumparam niste lumanari si…coaee dispare. Ramas singur, intru in bisericuta, ma inchin pe la icoane aprind o lumanare si ies asteptand sa apara si asta. Asta, pe nicaieri. Cuprins de frica incep sa’l caut disperat gandindu’ma ca ma’sa o sa imi taie pielea bucatica cu bucatica cu lama daca ii pierd odorul. De asemenea, gandindu’ma ca suntem intr’o manastire de maici si stiind ce sex apil are coaee, incep sa ma gandesc daca nu cumva il furara maicutele sa profite de el…sa le scoata apa, sa le mature casele, etc. Astfel ca, disperat nevoie mare, ma duc sa aprind mai multe lumanari in speranta ca se va intampla o minune si coaee o sa reapara, teafar si nevatamat. Si minunea se intampla: apare omu’, vesel, cu aparatu’ de fotografiat la gat, hipnotizat, cica „de frumusetea locului man!”. Da, da…

Plecam dupa vro 10 min, nemaiavand liniste in curtea manastirii, fiind cu ochii in 4 si cu altii dupa coaee sa nu dispara iarasi. Si ajungem in Piatra-Neamt. Oras frumos…foarte frumos. Ruland noi pe stradute pentu a ajunge in centru si a ne da cu telegondola, ajungem la un semafor – trebuia sa prindem si culoarea rosie. In stanga noastra, o masina neagra cu 2 moldovence frumoase foc in ea. Incep schimburile de priviri (asa m’am ales cu o vedere mai proasta la distanta), zambete si de saluturi (pana atunci salutam „yo bro”…de atunci „buna, ce faci?”. cacat!). Se face verde, turez motorul, dau sa plec cu scart sa impresionez femelele…nu ne miscam de pe loc, ba mai mult motorul se opreste. Din stanga rasete…din dreapta mea rasete, era coaee. Repornesc motorul injurand printre dinti, rosu la fata, cu vederea incetosata si plec in viteza de croaziera. Ajungem la telegondola, ne cataram pe muntele Cozla, ne tragem sufletu’ dupa emotiile din telegondola, facem cateva poze, bem un cico, ma mai calmez dupa rusinea suferita si plecam catre Bicaz. Nori negri se adunau pe cerul Moldovei, io eram in tricou si am zis ca e mai bine sa ne ude in masina decat pana la ea.

Purcedem la Bicaz. O scurta oprire la baraj, cateva poze, 2 tigari si apoi p’aci ti’e drumu’ urmand lacul catre Vatra Dornei. In fine, dupa vro 2-3 ore ajungem si la destinatie. Io rupt in 2 de oboseala, coaee  in culmea fericirii. Ne cazam la pensiunea Vanatorul si ne decidem sa facem o scurta plimbare prin padurea ce o inconjura. Mare greseala! Oboseala de pe drum, cumulata cu cea din noaptea nedormita imi fura fatale. Unde mai pui ca imediat ce ne cazasem, am facut ce face romanu’: bea o bere! Asa ca, primul bustean din padure a fost al meu…15 minute am stat si am motait pana cand coaee m’a luat in carca sa „iei aer curat, man!” si m’a plimbat prin padure. Intr’un final apoteotic ajungem inapoi la pensiune…cum era frumos afara, mancam la terasa, bem si incepem sa discutam. Culmea, despre religie!

„- Ba, ce ti’au facut maicutele alea? Hai zi acum…ca suntem doar noi 2 aci!”

„- Nimic man! Ce sa’mi faca?” … deja incepuse sa se balbaie, ochii ii sticleau, se inrosise tot…

„- Hai ma spune…nu rad…promit!”

„- Nu…nu mi…mi’au facut nimic!”

Obosit nu l’am mai intrebat nimic…asa ca m’am dus sa ma culc. Aveam din nou camera dubla, 2 paturi. De abia intrasem intr’al meu ca apare si coaee cu o pofta vadita de somn si sforait. Si incepe…si nu se opreste…si nu se mai termina…si dupa chinuri izbutesc sa adorm si io. Bineinteles cu injuraturile de rigoare adresate colegului de camera. Dimineata apare, soarele pe cer frumos stralucind, pasarelele cantand, coaee vesel (experienta cu maicutele il marcase) si… io plin de nervi, cu cearcane, cu o voce taraganata si rupt in doo de somn lipsa. Mancam si plecam spre Voronet. Pe drum imi revin, drum foarte bun…ptiuuuu, o fericire. Masina alerga fericita si ajungem repede. Facem cateva poze, luam niste cadouri/amintiri pentru cei de acasa (coaee, ca vrui sa te intreb…tu de ce ai luat mai multe? ai luat si pt maicute ceva? 😆 ). Plecam acum spre Ardeal, ruta: Vatra Dornei -> Bistrita Nasaud -> Reghin -> Targu-Mures.

Eh, si dupa ce trecem de Vatra Dornei spre Bistrita Nasaud, ne loveste…probabil cea mai frumoasa portiune de drum pe care tara noastra o are…Am stat juma de ora trasi pe dreapta, am mancat..cipsi ca altceva n’aveam, am baut apa, am fumat si am facut poze. Superba zona!

Si ma opresc aci…restu’ zilele astea. Pace!

Sangerica prin tara 1

25/04/2009 4 comentarii

Incepem un nou capitol al scrierilor, dedicat plimbarilor mele pe teritoriul frumoasei noastre tari. Primele intamplari povestite vor fi cele mai recente (astea imi vin in minte acum), mai precis cele de anul trecut din iulie.

Imi luasem tot concediul de care puteam beneficia la fostul job, urmand ca la intoarcere pac-pac demisia si pac-pac noul job. Cum aveam 3 saptamani mi’am zis ca am timp sa’mi rezolv toate probleme si sa plec intr’o drumetie fara sa mai am bube pe cap. Asa ca m’am tuns scurt, mi’am dat cu crema de bebelusi pe cap si mi’am luat o sapca, am rezolvat problemele si p’aci ti’e drumu’.

Cu mine a mai mers un foarte bun prieten, asa ca se anuntau cateva zile de relaxare si distractie. Am plecat intr’o zi de marti, pe la 3-4 pm din Bucuresti cu destinatia Targu-Neamt. Muzica data tare, talpa la masina, rasete…”coaee, iti dai seama ce o sa facem?” pfoaaa…cate fete planuiam sa … mangaiem, cate locuri sa vedem, cat sa bem si sa dormim…o ne-bu-niiiiiiiiiieeeeeeeeeeee!

Primul popas: Marasesti, unde ne’am oprit la mausoleu am tras cateva poze, vro 2-3 tigari si inapoi in masina…muzica tare, 150 la ora, mai apar radare, le evitam…si uite asa trecem de Bacau, Buhusi, Piatra-Neamt si ne indreptam cu pasi repezi catre Targu-Neamt. Ajungem pe serpentinele ce prevesteau apropierea de oras, se intuneca, drumul de abia se vedea, ochii ma dureau, piciorul drept era parca mai greu si se apasa in ciuda mai mult pe acceleratie. Emotii – in dreapta vale, vale lunga cu pomi, in stanga mai treceau soferi de prin partea locului, buni cunoscatori ai drumului nu si ai sofatului. In fine…ajungem in orasel, gasim o pensiune la periferie si ne cazam. Platim camera (dubla) si comandam de mancare. Ne scotocim la masa, pana sa ne soseasca comanda, de bani si ciu-ciu. 0 (zero) lei in buzunare.

„Coaee hai in oras sa gasim un bancomat sa scoatem bani!”…strabatem orasu’ in lung si lat, trecem pe langa casa lu’ Nica a lui Stefan a Petrei, cam intuneric – nu se vedea mare lucru-, si gasim un bancomat. Langa el vro 15 pui de razesi ce se serveau cu berii, mancau miejii di samanta, scuipau si ii dadeau inainte cu „Uai, ai vazut’o pi Sica…?”. Se uita crucis la noi, noi ne uitam la cer si incepem „Doamne, ajuta’ne sa nu ne bata moldovenii si sa ne lase fara bani…” (in minte). Scoatem bani…nu ii bagam in portofel, ii tinem strans in pumni (aflasem noi cand eram mici ca daca tii ceva strans in pumni si lovesti pe cineva efectul era devastator). Numa ca noi aveam bancnote si ne blestemam zilele ca n’am luat din masina un pumn de monezi. Trecem de ei, pt ca intre timp le mai venise un tovaras pe bicicleta „Uai, am avut pana la dansa!”, ne urcam in masina, mai mult o impingem sa nu ii deranjam pe baeti din scuipat cu motorul pe benzina, si o luam usor apoi din ce in ce mai tare catre pensiune…

„Coaee, vezi ca ai trecut de pensiune…”…nu’i nimic, ne intoarcem. Cerem mancarea, ce-i mai buni cartofi prajiti inotand in ulei ranced si cel mai bun piept de pui imbibat cu acelasi ulei ranced din care am avut placerea sa gust vreodata. Cerem si o bere…noapte deja, 12 orele, si mergem la culcare.

Mi se inchid ochii, corpul mi se dezmorteste in pat…incep sa visez…cand…peretii incep sa se cutremure, geamurile sa zumzaie, patul sa se miste…un sunet ciudat incepe sa se faca simtit din ce in ce mai puternic…amicul meu tragea la aghioase de parca toata ziua il privasem de oxigen si acum isi lua revansa „na, re’ai al dreq!”.

„Coaee, traiti’ar mai incet ca nu pot sa dorm!”…nimic „Ba, tu’ti capu’ ala de prost, lasa’ma sa dorm!” nimic…pe la 4 dim, liniste. Imi inchid ochii injectati simtind venele iesite pe orbite cum se freaca de pleoape si adorm zambind. „Uai Costel o scapat vaca! Uai Costel iesi uai, c’o scapat vaca!”. Soarele mijea peste dealuri…bag petarda cat de somn imi e si Costel asta nu iese mai repede dupa vaca…”Uai Costele…”…Costel nimic…”Uai pula, o scapat vaca!”…gata, nu mai rezist. Doua palme lu’ coaee, tras din pat, geanta in brate, 2 felii de branza cu salamior jos in sala de mese si la drum.

Motaind infulecam ceva si apoi pornim catre Cetatea Neamtului. Ajungem, parcam in spatele unui autocar al carui sofer uitase isi asigure magaoaia cu frana desi eram in rampa (le mai tin minte de cand studiam soferia)…

„Coaee, asta se apropie sau mie inca mi’e somn?”

„Nu, nu iti e somn…se apropie!”.

Dat rapid cu masina in spate, parcat pe partea ailalta a drumului, iesit din masina nervos, injurat sofer autocar de cele sfinte, privit in jur…inconjurat de copii de 7-9 ani cu ochii cat cepele la mine. Situatia incepe sa se imputa! Cerut scuze la invatatoare pentru limbaj inadecvat in prezenta minorilor. O luam la pas catre intrarea in complex. Intram in complex. Pasi grabiti in spate.

„Nu puteti…nu puteti urca” ne spune un jandarm.

„De ce?” intrebam noi.

„Cetatea e in renovare!”

„Ce? Hai frate…sa nu spui ca vine Sobieski cu ai lui si tre sa puneti parchet si sa vopsiti peretii? Sau termopane sa nu ii traga pe razesi curentu’ cand trag cu flintele?”

„NU! Nu se poate vizita!”

„Pai si de ce nu ai zis de la poarta…ca am trecut pe langa tine!”

„Nu eram atent!”

Pai si ce faceai acolo mos? Numarai pasarile din mintea ma’tii? Firele de iarba din drum…4576…nu, 4577 ca a aparut inca unu’…nuuuu, au mancat vrabiutele 4, tre sa numar iar!

Plecam…iar io continui mai tarziu cu urmatoarele locuri.

Cateva poze si…pace!