Arhiva

Posts Tagged ‘monica belluci’

lepşi şi zăpadă

Azi îs pieton. M’am hotărât aseară în timp ce mergeam către casă, ca azi să las maşina în parcare şi s’o iau la pas cu metrou’. Astfel, m’am gândit io, nu contribui în aceeaşi măsură la poluare, traficul se va desfăşura mai bine pentru că lipseşte o maşină…da’ de fapt motivu’ e că nu mai doream să’mi fut nervii ca aseară.

Că aseară am dat peste şoferi dobitoci, ce ies pe gheţuş cu cauciuce de vară. Şi „de parcă asta n’ar fi de ajuns să te dărâme”, vorba poetului, mai şi patinează prin intersecţii sau pe artere încurcând traficu’ ăsta paralizat încă de la primu’ fulg. Şi cum asta nu era de ajuns, în faţa Bisericii Italiene de pe Bălcescu, nenea poliţistu’ care dirija în intersecţie a făcut un căcat de muncă mai mare decât el. Pun pariu că s’a gândit când a plecat la muncă în felu’ următor:

Azi, voi demonstra tuturor că poliţiştii nu’s nişte căcaţi!

Iar după câteva ore de muncă, pe la 6 şi ceva seara:

–  Na, buăi…ăsta e un căcat, nu io! Vedeţi diferenţa?

Ghinionu’ lui fu că un pizzar (băiatu’ de e pe scutăr sau maşină şi livrează pizza), probabil telepat, a simţit ce gândea nenea poliţistu’ şi:

Aşa dirijezi bă circulaţia, dirija’o’aş pe mă’ta!

Ce se întâmplase: venind dinspre Universitate spre Romană, cum se trece de intersecţia cu Batiştei, e o intersecţie semaforizată chiar în faţa Bisericii Italiene. Ş’acolo, sensu’ de mers spre Romană mai capătă o bandă pentru cei ce fac stânga spre Victoriei. Ei bine, erau maşini aşezate regulamentar să facă stânga. Da’ nu puteau! De ce? Pentru că şi din cauza lu’ nenea poliţistu’ care ne băgase pe noi, ăştia de veneam dinspre Romană pe contrasens. Ş’uite aşa, am stat 40 de minute acolo, bot în bot cu ăia de doreau să facă stânga.

Ş’astfel azi dimineaţă am luat’o la pas către Obor, către metrou’. Mi’am băgat căştile de la nou’ meu telefon în urechi, am dat la maxim volumu’ la nou’ album Beastie Boys şi am început să patinez. Ajung la metrou’ şi acolo mi’am pierdut juma de oră. La al 6-lea metrou am izbutit să mă strecor (nota autorului: dacă nu mergeam la sală, cred că aveam loc încă de la al 2-lea). Şi când am coborât la Victoriei am descoperit raiu’. Patiserii, covrigărie, buci, ţâţe. Mi’am luat covrigi ş’am luat’o la pas către birou. Ş’atât!

Acum, că’s încălzit şi odihnit, tre să duc mai departe o leapşă de la Ada, ce a survenit ca pedeapsă. Pedeapsă că până acum fu făcută doar de fete şi fomei. Acu’ o fac io. Nu că ar fi mare diferenţă. Aşadar, că să fiu scos din casă de către cineva tre:

  1. să mă duc la muncă, neapărat dacă mă sună şef ăl mare sau şefa. Da’ mai îs unele dimineţi când de abia mă urnesc.
  2. să mă duc la cumpărături, dacă zice mama. Rar.
  3. la sală, fotbal…ies ca gându’. Nici n’ai timp să mă vezi.
  4. să am chef. Dacă n’am chef, poate să fie Monica Belluci la uşa mea, cu sânii la vizor, să facă opturi pe pereţi, să zgârie uşa…că nu ies.
  5. să am chef de bere. Da!
  6. să îmi facă plăcere să ies cu persoanele care se chinuie să mă scoată din casă. Altfel, se lasă cu băut şi cu „păpuşe, băui 1 kil de vodcă, da’ tot nu te’aş fute…hâc!
  7. să nu intervină vrun amic apropiat care are nevoie de ajutoru’ meu. Şi dacă am şi ceva de câştigat de pe urma ajutorului, apăi…
  8. să fiu vesel. Dacă îs posac, vă posăcesc pe toţi.
  9. să fac ceva care îmi place. Mergem la fotbal, în parc, la bere, la film…glumesc, am şi o latură romantică, p’acolo pe undeva.
  10. să fiu odihnit. Altfel îs ca sticla de şampanie: mult zgomot la început după care începe să curgă somnu’.
  11. să avem ce vorbi. Amândoi, amântrei…sută. Nu mă simt bine vorbind doar io. Da’ ascult destul de bine…

O pasez mai departe către: Divă, Raeka şi Ermi. Ş’uite aşa duc mai departe tradiţia ca reprezentantele sexului frumos să facă leapşa asta. :mrgreen:


curat ciudat, parol!

Se pare că atrag lepşele mai ceva decât … muştele. Punctele de suspensie semnifică: zahărul, mierea, dulciurile, pepenele, etc. şi mai puţin treaba mare sau nr.2. Cu leapşa asta mă pricopsii de la Alina şi tre s’o duc la bun sfârşit pentru a scăpa de gura ei păcătoasă şi mare.

Eh…tre să enumăr 10 ciudăţenii d’ale mele…şi e atât de simplu: locurile 1-10…IO! Io pentru că mi’s un ciudat. „Vai, da’ cum să spui aşa ceva despre tine?” mă veţi întreba. „Tu, Sângerică, băiet amuzant, drăguţ, fain, cel mai sângericos dintre tăţi…”. Păi iată de ce:

1. Îs foarte schimbător…şi de viteze, între altele (mai ales după ce am văzut io nişte pornache cu tantili singure în maşini). Mai schimbător decât vremea. Cosmina Păsărin, Simona Senz-oala îs pielea p…. pe lângă mine. Acu râd, peste 2 minute înjur cu atâta patimă de Banderas recunoaşte că tot sângele latin e la mine, iar el e norvegian – de drept! După care mă calmez…şi iar mă apucă.

2. Îs atent la detalii…la fete, că în rest nu mă prea uit. Poa să fie ea miz univers, cu măsurile 110-60-90…dacă are o aluniţă cu 2cm mai sus decât ar fi trebuit, o mustăcioară ce de abia, de abia mijeşte (de când cu ochelarii nu mai e de glumă), dacă are un deşt mai nu ştiu cum, sau zice că turcu a făcut treabă bună şi că Dinamo e mai puternică…apăi te du fată dragă cu tot cu Mădălina Manole în braţe!

3. Brichetele. Deşi nu mai îs fumător, cred că am strâns vro 30 până acum. De pe unde am putut: mese baruri, cluburi, amici, cunoscuţi, necunoscuţi, rude…

4. Bilele. De sticlă şi colorate eventual. Am vro 40. De mic copil le’am strâns, iar când voi fi mai mare şi mă voi scărpina în dos toată ziua, deschid expoziţie. De bile! Ş’o să stau gol să prezint şi bilele mele. Tot colorate! (sper că de ruj).

5. Am un umor sadic. Nu pot să râd de ceva prea mult. Io tre să râd de cineva. Mai ales când cineva dă semne de nervozitate, de nebuneală, prostie cauzate de glumele mele. Mor de plăcere când văd că acel cineva se simte din ce în ce mai prost, complexat de glumele mele. Şi bineînţeles că nu mă opresc. Dacă persoana îmi e dragă, mă opresc…după ce mă satur şi’mi cer scuze cât pot io de frumos. Dacă mi’e antipatică, apăi…nu mă satur niciodată. Da’ mai fac pauze de respiro în care îmi recapăt suflu’. Că de multe ori a trebuit să fug, să mă feresc din calea lor și a diverselor obiecte ce zburau către mine.

6. Desenele animate. M’ai găsit la desene? Păi să nu mă deranjezi. Iar dacă e DragonBall, Batman, Superman, X-Men şi îndrăzneşti să mă deranjezi, nu mai ai linişte. Poa să vină Monica Belluci goală să îşi frece ţâţele de faţa mea, dacă’s desene…nu’i rămâne decât să înceapă singură ş’o ajung io. Chiar termin şi’naintea ei!

7. Filmele…le prefer p’alea uşoare. Comedii, aventuri…nu mai suport filmele grele, alea pe care le vede tot românu’ şi’ncepe „mamă, cât de adevărat e filmu’. şi câte substraturi şi subînţelesuri are!„. Cum a zis săptămâna trecută o tanti la radio despre Zombieland. Că e plin de idei ascunse şi înţelesuri nebănuite, pe care le descoperi într’o altă formă la fiecare vizionare. Să fiu al dracu’ dacă am descoperit ceva! Ş’am văzut filmu’ de 2 ori. Mai mult decât o luptă pentru supravieţuire şi o idilă, nu amvăzut nimic. Da’ mi’a plăcut!

8. Murăturile. Dă’mi murături şi suntem cei mai buni prieteni. Da’ să fie bune. Oricum, apreciez şi gestu’ în cazu’ în care nu’s pe gustu’ meu murăturile tale.

9. Adidasii. Sireturile de la adidaşi tre să fie aranjate în oglindă unu’ faţă de celălalt! Altfel, simt că nu îi pot purta! Şi dacă mă mai calcă şi cineva pe ei, s’a terminat cu şmecheria!

10. Frica de apă, a se înţelege mări, lacuri, oceane. Dacă văd la tv/pc un documentar/film care are câteva scene de filmări subacvatice simt că mă sufoc. Excepţie: Fool’s gold (e o comedie uşoară,d’aia!). Iar dacă apar în cadru şi vro 2-3 rechini, deja trebe altă lenjerie.

11. Păianjeni. Atât…

Am trecut 11. Leapşa o ia cine pofteşte, că doar luna cadourilor este!