…Săr…Sângerică!

A se citi Sir Sângerică, nu „io săr bă Sângerică!”.

Încep cu părerea făcută despre Londra. Într-un cuvânt: Ooooaaaauuuuuuuuuu!

În mai multe cuvinte: ‘Ai să’mi bag pula, că pizdă mai e!

Da’ pentru că spusei în titlu că’s săr, o să mă rezum la a spune doar: o experienţă minunată într’unul din marile oraşe ale lumii, în capitala unui fost imperiu, în „centru'” lumii…o civilizaţie diferită de a noastră (poate şi pentru că e civilizaţie mai mult ca la noi) în care te simţi străin doar pentru câteva secunde…ş’o bere a naibii de bună!

Aşadar, joi dimineaţa cu ochii împăiănjeniţi de somn şi urdori, târşâindu’mi picioarele pe gresia rece din casă şi lovindu’mi repetat deştele de tocuri de uşi şi colţuri de pereţi ajung in baie. Mă spăl cu apă foarte rece pe faţă, fac un duş – şi el foarte rece, că_conducta de apă caldă e spartă în faţa blocului – şi încep să cânt de bucurie că plec în Londra. Ajung la aeroport, check in, control, avion, zbor, aterizare şi…pula transport de la aeroport către hotel, hotel situat la o aruncătură de minge de cricket de Hyde Park. Sun la agenţia de turism din România ce se ocupase de tot, mi se dă un număr de telefon de la o agenţie din Anglia şi începe cearta. De ce nu erau şoferii în aeroport ca să ne ducă la hotel. După 15 minute ne dumirim, io şi englezoaica, că româncele încurcaseră numărul zborului. Ş’uite aşa am pornit cu metrou’.

Soare, câmpii verzi, bulevarde primitoare şi ajungem la hotel. Ne cazăm, ni se dau cardurile pentru acces cameră şi pornim cu liftu’. Impropriu spus, că eram singur în lift. Şi’n plus, fiind un săr nu ştiam că trebe introdusă cartela în fanta neagră (dacă era roz era altă şmecherie) din lift. Aşa că fiind posedat de un calm latin apăs pe 2, etaju’ unde eram cazat, de nebun, încep să înjur – la început printre dinţi iar pe urmă în gura mare – în timp ce vocea din lift spunea ceva. La un moment dat uşile se închid, liftu’ porneşte iar io mă sprijin satisfăcut de oglinzi crezând că am învins. Când colo…mă trezesc la etaju’ patru. Urcă 2 tăntici în lift, introduc ele cartela apasă pe la parter şi când nu se uitau la mine întind deştu’ arătător tremurând către butoane şi apăs scurt 2. Cobor la etaj în viteză, mă îndrept către cameră şi…4 stele, my arse!, vorba lor. O cameră de mă loveam tot timpu’ la genunchi şi mâini de mobilier. Las toate aruncate într’un pat, mă spăl un pic pe faţă ca să fiu sigur că nu visez, scot capu’ uşor din baie şi, într’adevăr, camera este de tot râsu’.

Ajung în recepţie, direcţia restaurant hotel şi mâncare că puiu’ cu paste din avion  nu îmi intrase nici măcar între măsele. Comandăm ceva specific: fish’n’chips şi bere. Na să vezi beleaua! Întreb ospătăriţa ce bere au convins fiind că o să înceapă cu Guinness şi apoi o să’mi trântească în urechi vro 10 nume de care nu auzisem. Când colo o auzii: Stela Artoa, Becks…

– No cucoană, îi zic io, ceva local aveţi?

– Guinness, da’ e irlandeză.

– Bun…şi am băut Peroni.

Am mers apoi un pic prin oraş…200m până la metrou, am luat Sightseeing Bus şi am făcut turu’. După dooji de minute deja eram cu ochii cât cepele şi mă visam mutat în Londra. Ne plimbarăm cu autobuzu’ până am îngheţat pe ceas de seară când autobuzu’ ne lăsă la câteva staţii bune de hotel. Aşa că o virarăm către Tottenham Court, via puburi, băurăm bere multă şi bună şi am şi mâncat ceva că io iar îmi adusei aminte de puiu’ cu paste din avion.

Ziua următoare fu destinată plimbării pe jos: Picadilly Circus, House Guard, St. James Park, Buckingham cu schimbu’ gărzii, Regent Street pentru cumpărături, London Eye, Parlamentu’, Big Ben, Westminster Abey ş’apoi vro 3-4 puburi şi vro câteva beri. Astea după micu’ dejun tipic englezesc: ou ochi – că mă vazură cu ochelari, cârnaţ, burger, fasole, ceva brânză pane, roşii la grătar, ceai şi fructe. Ce am reţinut din această zi: la metrou, aglomeraţie mare, mare. Io nu mai aveam loc să intru şi vazându’mă aşa plouat 2 tanti îmi făcură loc să urc în vagon între ele. 2 nemţoaice. Ş’am urcat între ele. Vorba aia: între 2 nu te plouă da’ nici bine nu’ţi e. Că aveau ele, fiecare, câte o pereche de ţâţe de ziceai că’s mingi de handbal, lipite de pieptu’ si spatele meu, de mă trecură năduşelile. Aşa că decisei să le arăt că’s săr şi ridicai catargu’ pentru a flutura steagu’. Ş’uite aşa n’am mai putut coborî io din metru vro 3 staţii din cauza englejilor ce nu făcură uşile mai late.

Sâmbătă fusei prin British Museum, puburi ş’apoi Madame Tussaud. Unde vazui ceva fantastic, la muzeu’ ăsta al cerii: nou’ Nissan Skyline GT-R circulând. Iarăşi cumpărături, cină şi multă bere. Şi ieri am aterizat. Câteva poze să vă simteţi bine, ş’o să revin cu poza vedetă de îndată ce mailu’ ăsta de 2 lei de munci o s’o ia din loc.

Şi uitai să vă zic o fază cu o fătucă afumată bine (săr’na  Cocoană că’mi amintişi):

Cum mergeam io cătinel aşa cu grupu’ meu de români către un pub, sâmbătă seara, mă simţii la un moment dat prins de mână. Mă întorc să vad ce e şi văd o bruneţică cu ochi verzi ce’mi zâmbea fermecător iar ochii ei luceau mirific în lumina becurilor de pe stradă lăsând să se vadă alcoolu’ consumat. Io, incheiat la geacă până’n gât, ea în mini, cizmuliţe lungi şi o gecuţă ce nu prea exista. Se uită ea la mine galeş aşa, chinuindu’se să stea dreaptă, îmi zâmbeşte după care o ia la pas înainte şi mă trage după ea. În clipa aia io în mintea mea făceam inventaru’: gumă n’am – da’ e muci gajica, prezervativ n’am – da’s în toalete, duş făcui dimineaţa – nu’i bai că e muci. Şi’n timp ce mă trăgea de mână, zice:

– Hey…

– Hey…zic io.

– Ooo, you’re not speakin’ english!

– No…i can speak..

– Nooooo…i really can speak in english!

– So do i…zic io zâmbind.

– You’re cute and i…hey…you’re not my boy!

– No, i’m not but i could be…zic io râzând.

Apare o mână din spatele meu, mână de bărbat, care o trage pe gajică de o parte…ş’aud:

– Sorry mate…she’s really drunk. I hope she doesn’t offend you!

grav

Se invarte nelinistit prin curte. Se uita catre cer, isi aprinde o tigare, trage fumul in piept cu sete, scuipa cu foc – cu nesat, sa ma’ntelegeti – si mai trage un fum. Isi pregateste curea, isi leaga nojitele la opinci, mai scuipa o data tutunu’ din carpati, se scarpina cu o mana in cap si se uita iar spre cer. Isi ciuleste urechile, se incordeaza si o rupe la fuga spre adapost. Striga cat il tin ranunchii „Adunareaaaaaaaaa!”. Se tranteste pe burta in spatele postului de observatie, isi incarca pusca si isi aseaza tinta.

Concentrat simte cum o mana il bate usor pe spate. Se intoarce si’si beleste ochii. Profu’ de mate din liceu, dl. Cojocaru in spatele lui, zambind, cu o vodca in mana. „Ce faci ba? Ce ma chemi de la baute?”…”Dom profesor…nu…ce cautati aci?”…”Pai n’ai zis tu adunarea?”…”Da, da’ ma refeream la oamenii mei care is…” si se uita in jur si nu vazu pe nimeni. „Hai mai bine si tu la baute cu mine. Ca o scot pe Nica la tabla ca sa ne uitam la curu’ ei…ca’n zilele bune. Ce dracu’ a trebuit sa terminati voi liceu’ ba?”. Dadu sa se ridice da’ in clipa aia auzi prima impuscatura. Glontu’ ii suiera pe la ureche „Teeeee priiiiiiinnnndddddd!”…”Ba prinzi pe ma’ta, ba!”.

Se aseza inapoi in post, puse puscociu’ la ochi (unde dracu’ a disparut luneta si ce cauta archebuza in mana mea?) si trase. Primu’ foc, primele victime. Vro 3-4 nemtalai primira praf de pusca in ochi si se vaitau prin curte de usturime. Aprinse fitilu’ din nou, tinti si trase. De data asta prafu’ de cusca acoperi toata curtea. Nu mai vedea nimic. Isi lua inima’n dinti, scoase paru’ de la gard si sari in curte. Incepu sa loveasca in stanga si dreapta, la inceput cu ura da’ apoi din placere. Zgomotul capetelor sparte si strivite ii placea, il incita din ce in ce mai tare. Vedea cum sangele sare in toate partile si simtea cum opincile ii devin din ce in ce mai ude. Pasea prin baltoace lovind, urland si blestemandu’i pe nemti. Fumul inca persista.

I se rupse paru’. Fugi si lua o pusca. Trase in cerc, auzi oameni cazand. Tipetele ii mangaiau timpanele si sangele victimelor ii sarea pe fata. Se simti atins pe picior si in disperare de cauza trase in jos. Fumul se risipi…

– Flipper, ce pula mea cauti tu in lupta mea cu nemtii?

Da’ Flipper nu’i raspunse ca era ciuruit. La fel si Cojocaru si Nica si inca unii pe care nu’i stia. Unde is nemtii? Cu cine s’a batut pana acum? Ce e zgomotul asta de se apropie? Ce e chestia aia de’i darama gardurile? Un tanc…UN TAAAANNNC? Ce dracu’! O lua la fuga! Tancu’ dupa el, se apropia. Turela se invartea ca girofaru’ de la politie si de pe teava ieseau cantece de jale. Se tranti la pamant cu mainile la urechi – tinea el minte ca de tii capu’ in tarana cu fata, mainile pe urechi – presiunea din corp e atat de mare incat nimic nu te poate strivi. Tancu’ trecu peste el. Se ridica victorios. „Prostilor, fir’ar mama voastra a dracu’ sa fie…mortii mamii voastre de nemtalai prosti!”.

Si cazu. Se ridica, se sterse de colb, scuipa cu foc – tot cu nesat – , isi aprinse o tigare, trase cu sete din ea si spuse calm:”Sa mor…ce buna e marfa!”