culmea iritarii

– „Bai si cum iti spuneam: asteptam sa intru la dentist, era 8:45. Eu eram programata la 7. Ee, si apare una care ma intreaba daca e cineva inauntru. Ii zic ca da si ca eu urmez. Si ea zice ca are programare de la 8. Si incepe sa tipe. Bai deci m’a enervat intr’un hal fara de hal. Am contrat’o un pic, mai ales ca se uitau si doctorii aia la ea ca la felu’ paispe.” imi zice secretara firmei, la tigara.

– Aha…ingan io pierdut prin ale timpului mendre.

– Da’ imi era rusine de oamenii aia. Adica ei lucreaza acolo atatea ore pe zi si vine o proasta sa faca circ. Deci stii ca m’a enervat aia? Am ajuns acasa si tremuram de nervi.

– Aha…la fel.

Vasazica, exista un rau mai mare pe lumea asta decat secretara partidului. Mai mare decat ea, cea care izbuteste sa ma scoata din tatani, sa ma streseze doar auzindu’i pasii. Mai mare decat ea, cea care ma enerveaza doar cand deschide gura si incepe sa vorbeasca. Mai mare decat ea, cea care spune niste glume de’ti vine sa juri ca’s filme de groaza. Mai mare decat ea, cea care e singura persoana capabila sa ma aduca intr’o stare de iritare incat de abia ma pot controla. Si io’s pasnic rau din fire!

Oare de ce o fi enervat’o tanti aia…ca nu o cunosc, nu’i facui nimic in rau. Ce o avea cu mine? Si una si alta…

Sangerica prin tara 3

In fine, strangem pungile de cipsi si peturile de cico si ne continuam drumul. Perioadele de sofat in viteza alternau cu cele de mers la relanti, nu pt ca drumul era frumos de’ti taia respiratia ci pt ca se lucra la carosabil. Astfel, am dat peste niste portiuni in care am crezut ca Gogu o sa’si dea obstescul sfarsit, da’ nu fuse asa si pe la ora 1 ajunseram teferi, nevatamati in oraselul Bistrita-Nasaud. Foarte aglomerat, probabil iesisera de la servici toti, dar foarte frumos. Il strabatem discutand despre frumusetile orasului: „oaaaa, baaaaa, iuuuu, pisi pisi, mamaaa, augh augh, iote ce buci are aia” si ne continuam drumul.

Soarele stralucea nevoie mare pe cer, asfaltul lucea de’ti lua ochii, coaee statea linistit pe net, satelitii ce dadeau coordonatele gps-ului se ciocneau pe cer, astfel incat ma chioream sa vad indicatoarele (v’am spus ca schimbul de priviri din Piatra Neamt imi fuse fatal). La un moment dat, dupa ce trecusem de bariera a 1200km, devenisem una cu masina, masina una cu mine. Mi se inchideau ochii, pe rand, si mergeam din reflex urmand umbra masinii din fata sau pe cea a copacilor daca nu ma depasea nimeni. Inca din Bistrita ii spusesem lu’ coaee:

„Uita’te si tu dupa o pizzerie, restaurant ceva…ca lesin de foame!”

„Da, man!” spunea el in timp ce’si clatea ochii pe net.

Ajunsesem ca un cuplu casatorit de prea mult timp: io vorbeam mult, ii ceream asijderea, iar el doar aproba. In apropiere de Reghin, umbra camionului din fata fu umbrita de ceva mai mare…o pensiune. Gandul imediat fu sa trag de volan dreapta si sa intru in parcarea pensiunii…deja simteam mirosul unei ciorbe de vacuta, unor mititei si auzeam deschizandu’se o sticla de Pepsi rece. Dar imi mai revin din amorteala si vad ca pensiunea respectiva era asezata exact intr’o curba extrem de ascutita si fara vizibilitate. Asa ca…trag de volan cu putere, accelerez si frana sa nu le daram garduletu’ de lemn putrezit celor din pensiune. Asta, in dreapta, mai mai sa’mi faca un sex oral geamului…noroc cu centura de siguranta, ce a jucat rolul unei centuri de castitate pentru buzele lui carnoase ce se intindeau tuguiate spre geam. Iesim din masina, comandam o ciorba de vacuta, o bem, bem si cate un pepsi…fumam o tigare si plecam mai departe…Nu mai tin minte mare lucru din drum, adormeam destul de des caci era o liniste in masina de nu se auzea nici musca. Coaee isi face de cap cu netu’, mailuri, iar io cu visele. Cred ca am avut si vro 2 erotice. In fine, pe seara, rupt de oboseala si avand forma scaunului intram in Targu Mures. Gasim o pensiune, faina, ne cazam si plecam la plimbare prin oras. Impropriu spus plecam, pt ca io ma taram. Impropriu spus taram, ca ma tara coaee dupa el. Tragem o raita prin centru (vro 30 de min de pensiune, ce fresh eram), intram in mall, iesim din mall si observam ca si unguroaicele is asemanatoare romancelor: la aparitia unui Porsche rosu pe strada femelele nu mai erau atente la parteneri ochii lor sorbindu’l „pah frumosul phosesor dah Porsh” desi aceasta avea in dreapta 2 airbaguri monumentale plantate pe o platinata. In fine, gasim un restaurant micut, cochet si ne comandam ceva specific zonei. O pizza (n’am vrut sa’mi puna bozgorii ceva in mancare si sa dau coltu’ pe la ei) cu un sos atat de picant ca pana si aluatul se scorojea cand era atins. Am dat apoi o raita prin parculetu’ central, vazuram statuia lu’ Avram Iancu, ne’am umflat piepturile de mandrie si am luat’o catre pensiune. Pe drum, prin multimea de oameni, am remarcat ca doar io si coaee eram singurii ce vorbeam romana. Mama mama, ce’mi venea sa smulg bordurile si sa le dau in cap alora din juru’ meu pt ca „Ardealul e al nostru!”. In fine, ajungem la pensiune, mai bem o bere, mai fumam si io o sterg la culcare. A fost prima seara in care n’am auzit sforaiturile…pfff si cat de bine am dormit.

Dis de dimineata o luam la pas in masina. Trebuia sa ajungem tocmai in Targu Jiu, din targ in targ mai ceva ca negustorii. Facem repede traseu’: Targu Mures -> Turda -> Alba Iulia -> Sebes…-> Targu Jiu. Ajungem in Sebes, tragem pe dreapta undeva in oras. Io gasesc rapid un parc, o banca si ma intind nitel, coaee dispare sa faca poze intr’o catedrala (asta ramasese cu pata pusa pe maicute). Dupa juma de ora apare, ma ia de pe banca, bem un cico si plecam catre masina. Ne uitam pe harta sa gasim un traseu cat mai scurt fiindca io nu mai eram in stare sa conduc foarte mult. Aveam varianta cu Sibiu’, da’ coaee are minunata idee:

„Man…de la Sebes o putem lua catre Petrosani si de acolo Targu Jiu…maxim 150km…ce zici? Uite ca e si drum!”

Io…accept. Intrebam in stanga si’n dreapta cum e drumu’, ni se spune ca e proaspat asfaltat si purcedem. Si mergem, mergem cale de vro 30km serpentine, padurici, muntisori, delusoare, asfaltut si gata! Se termina asfaltu’ si incepe forestieru’…si nu se mai termina. Mergem cam 1h, in fata noastra un E Klasse, ne tinem dupa ala pana la o rascruce…ala face stanga, iar noi…

„Coaee, pe unde zice gps-u’?”

„Man….stai sa se conecteze…da’ da’i inainte, nasu’ asa’mi zice!”

Si ma iau dupa nasul lui. Si mergem, incepem sa urcam in munti si ne oprim. Drumul era acum brazdat de 2 gropi pe directia noastra de mers si la vro 20m in fata erau niste mastodonti de camioane de la ocolul silvic. Intorc cu chiu cu vai, il injur pe coaee si pe gps-u’ lui de 2 lei, gasesc urma E-ului si ne lansam in urmarirea lui. Dupa vro 15 min, ne intalnim cu un aro. Dau flashuri, le fac semn sa se opreasca…aveam nevoie de informatii rutiere si in gps nu ma mai puteam increde:

„Sa traiti! Inspre Petrosani…e ok drumu’? Am nimerit bine?”

„Sa traiti…aaaaaaaa, nu stim unde e Petrosani!”

„Aaaa…barajul de la Vidra?”

„Aaaa, e bine!”

„Mai e mult? Ca deja mergem de 2h…”

„Apai mai e…cat tot atata.”

„Drumu’ e bun?”

„Aaaa…sigur vrei sa mergi la Vidra?”

„Nu, nu la Vidra. Io vreau la Petrosani.”

„Apai nu stim, ca nu stim unde e Petrosaniu’.”

„Ok. Multam. Zi buna!”

Si plecam…bai si mergem si mergem, intram prin paduri, iesim din paduri, defilee…pustietate…si incepe urcusul spre crestele Carpatilor. Si nu se mai termina…drumul in schimb era terminat. Io la fel. Mergeam cu maxim 20km/h, trebuia sa fiu mereu in garda sa evit gropile, ma durea capul, injuram din 5 in 5 secunde. Coaee era juma afara pe geam si tragea in poze peisajele iar io blestemam clipa in care am decis s’o luam pe acolo. Ajungem in varf…tragem pe dreapta, coboram din masina. Io avand forma scaunului, schimonosit de durere si semanand cu cocosatu’ de la Notre Dame, coaee vesel. Io ma chinui sa’mi intind articulatiile si de abia ma abtineam sa nu urlu de durere (nu era o chestie de orgoliu masculin, ci o chestie numita frica de ursi, lupi, vipere si alte d’astea). Coaee se intinde de 2 ori, casca de vro 3 si zice:

„Man, io mi’am revenit…hai sa continuam!”

Si gata…cedez. Ce injuraturi mi’au iesit pe gura nu are rost sa va zic, cert e ca in 3 secunde coaee era in masina cu centura pusa, geamurile inchise si nici nu mai respira de frica. Io afara, continuam sa injur, ma mai indreptasem, ochii imi erau rosii si simteam cum imi sar din cap. Fumez o tigare, ma calmez, intru in masina si incepem coborarea. Si coboram, coaee poze, io injuraturi si dureri crunte de picioare. Cand colo ce sa vezi…pe culmea pe care o traversam, pe un colt de stanca, langa florile cu acelasi nume, o pancarta: „Bine ati venit in judetul Valcea„…asta a pus capac. Pai dupa ce ca eram cu nervii la pamant, mai aveam un pic si’l aruncam p’ala din dreapta in prapastii, nu stiam unde sunt, daca mai scap, daca ajung in oras, daca Gogu n’o sa cedeze…mai vad si aia. Opresc…respir, rad si continuam drumul. La un moment dat ne intalnim cu un taxi, cu nr de Bucuresti. Ne oprim unu’ langa altu’ si discutam  ca 2 prieteni vechi:

El: „Salut frate…mai e mult pana in localitatea X?”

Localitatea X era ultima cu asfalt din drum…trecusem de ea de vro 5 ore…

io: „Salut…mai ai cam 5h”

„Aaa, stai linistit…io’s cu loganu’ si cred ca nu fac mai mult de 1h si 30 min.”

„Bravo tie…esti balaur daca reusesti. Ia zi, mai e mult pana la sosea?”

„5km si pe urma faci dreapta spre Petrosani”

Ne despartim…deja prinsesem aripi…trec cei 5km, fac dreapta…asfaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaalttt…se duce dracului si el. Incepe iar forestier…pt inca 3km…si apoi asfalt. Parca era mai bun forestieru’. Serpentine cu curbe in ac de par…soarele imi batea in fata, nu vedeam nimic, asa ca:

„Coaee…vezi si tu, cand ajungem in curbe, scoti capu’ pe geam si’mi zici de vine ceva sa stiu cum iau curba ca nu vad nimic!”

„Da man…” desi era cu ochii in mailuri.

Si vine o curba…opresc, deja nu mai vedeam absolut nimic. Asta nimic…intru in curba, din fata „tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit” plus remarcile de rigoare…

„Ce a fost asta man?”

„Nimic coaee…un mail gresit, au incurcat adresele!”

Si uite asa se intampla la fiecare curba…in cele din urma ajungem in Petrosani, tragem la o benzinarie, fug si’mi cumpar o ciocolata, un Pepsi Max, un Burn si o inghetata…ajung in masina, las scaunul pe spate, inchid ochii si ma hranesc…nu mancasem nimic toata ziua. Intre timp, telefonul lu’ coaee suna, era un amic ce ne astepta in Targu Jiu. Aud:

„Da, dom director…in 5 minute plecam si la cum conduce asta, in 15-20 de min suntem la tine!”

Iau atitudine:

„Ba…in juma de ora plecam…si intr’o ora si ceva suntem la el!”

„Dom dir. stai sa vad ce zice asta…pai de ce man intr’o juma de ora si ora si ceva?”

„Ba tu nu vezi ca’s leguma?” si iar incep injuraturile.

„Dom dir., te sun io cand plecam ca asta e nefutut rau!”

Dupa 15 min plecam, intr’o ora eram in Targu Jiu. Ne vedem cu dom director ce isi lua lumanarile si alte aranjamente pt nunta lui de a doua zi. Asta mai era cu 2 amici. Astfel ca, asteptand sa termine omu’, la o tigare, ne imprietenim.

„Si…de unde veniti?”

„Din Tg Mures…prin Carpati!”

„Ai…sa’mi bag p.la in dracu’…cati km?”

„Eh…vro 500…din care aprox 90 pe forestier….”

„Ai…sa’mi bag p.la in dracu’…cati km ai facut in total?”

„Vro 1700…singur, ca coaee nu are permis…”

„Ai…lasa ca acum nu mai ai mult…decat vro 150km pana ajungem la dom director acasa.”

Pamantul se invarte, cerul se apropie din ce in ce mai mult si ma loveste in crestet, culorile se pierd…ma rezem de gard, inspir…injur, mai bag 2 tigari…plecam. Pe drum…150-170, ma tineam dupa dom director. Ajungem la el, ne duce la hotelu’ unde eram cazati. Conditii optime: carpete murdare si rupte pe jos, vro 30 de gandaci, dusu’ din baie era doar un furtun bun de bagat in cur, tantari grupa mare…oricum eram atat de rupt ca m’am spalat cum am putut, fara sa’mi bag furtunu’ in cur, si am adormit. M’am trezit dimineata, mi’am luat la revedere de la oameni si am plecat catre casa. Cu GPS-u’ lu’ coaee…care m’a ratacit de 2 ori. Prima oara la vro 30km de Craiova, noroc cu un tirist care m’a ajutat, Dumnezeu sa’i ajute!. Si a doua oara, in Craiova, cand m’a scos spre Calafat…desi io vroiam Caracal. Asa ca am mai injurat de cateva ori, am scos gps-u’, m’am bazat pe indicatoare si am nimerit drumu’ cel bun…Zi frumoasa, eram deja calm, masina mergea bine…ma apropiam de casa si dupa Alexandria, trag fortat pe dreapta…martorul de ulei se aprinde in bord…incep nervii, emotiile…se risipesc, ajung acasa…bronzat, cu mai putine fire de par in cap si atat de obosit incat am adormit de 4 ori in timp ce mancam…aceeasi mancare la aceeasi masa.

Cam asta fu vacanta mea…a fost mai distractiva (asa mi se pare acum) decat am povestit. Multam coaee ca fusesi cu mine. Pe cine mai imi varsam io nervii? Si poate o punem de una europeana anu’ asta, tot cu masina..da’ mai multi soferi…si gps mai bun… 😆

Pace!