ca la Ieşi…

– Uăi…şi frumos şi marii îi..spuse o voce cristalină.

– Vai, mulţumesc. De când nu mi s’a mai zi…spun io.

– …Ieşiu’ ista, uăi Deniis. Cum să’ţi mulţămiesc…

Şi s’aşază la masă pe scaunul tras frumos de el. De Deniis. Care apoi, ca un adeva cavaler, o împinge uşor către masă. Deşi se putea citi pe faţa lui ce brutal i’ar împinge’o pe masă. De faţă cu toţi acolo. Iar el să scoată limba către toţi. Ea, copchilă drăguţă, cu coc, rochiţă verde. El, artist neînţeles de societate, cu barba laţe şi cu păru’ aranjat într’o parte cu peria de covoare. Şi dat din belşug cu ulei…de floarea soarelui. El, cu cămaşă verde şi cravată aidoma. Ca să se asorteze cu copchila.

Şi’şi comandă. Prigat verde. Să se asorteze. Unde? În restaurantu’ Panoramic din hotelu’ Unirea, din târgu’ ieşilor. Panoramic pentru că e la etaju’ 13 al hotelului şi oferă o panoramă faină asupra întregului oraş. Panoramic şi din cauza preţurilor. Că doar să te uiţi la ele şi te ia rău’ de înălţime.

Ce să mai zic despre Moldova? Vasluiu’ şi Bârladu’ parcă’s ieşite de sub asediu. Drumurile din oraşele astea îs mai pline de gropi decât faţa unuia ce are acnee acută. Şi acum am înţeles de ce se spune că moldovenii îs proşti de dau în gropi. Pur şi simplu n’ai cum să le eviţi. Menţionez că’s 50 la sută moldovean, deci să nu’mi săriţi în cap…

Mai-mai să o pierd pe Fabiola pe acolo…noroc că ea e fată luptătoare. Un fel de Xena a maşinilor. De la Skoda.

Hai, vă pup…

de prin tara

Bine am revenit!

Dupa cum spuneam saptamana trecuta, am fost pe la Timisoara. Imi faceam griji pentru drum avand in vedere cele 3 grade de libertate pe care mi le oferea gatul: drept inainte, jos si sus. Stanga-dreapta nu exista in clipele alea. Da’ grijile au fost spulberate rapid, in Sibiu, cand colegu’, rapus de canicula, decide sa bea o bere…cu alcool. Asta insemna ca tot io eram pilotu’. Da’ m’am descurcat, dovada ca scriu acum. Drumu’ fuse fain, o zona pe care n’o stiam. Blocaje pe drum, sectorul Sebes – Deva – Lugoj – Timisoara, sosea in reparatie. Am stat si cate 45 de min, ce mai…o minunatie.

Conferinta de partid din Timisoara fuse faina, intalnirile cu partenerii locali pline de „succesuri” asa ca…am bagat plimbari si bere ca niste adevarati. Mi’au placut cele 3 zile petrecute acolo, mi’a placut orasul: superbe parcuri, piete, plin de viata, terase, voie buna. Mi’au placut oamenii ca erau extrem de veseli – si nu era de la consumul de bere – , relaxati, bine dispusi si plini de bune intentii. Si mi’a mai placut berea…

Mi’au mai placut fetele…foarte frumoase. Ce mai transpiram de la canicula cand le vedeam! Da’ oricum, niciuna nu se compara cu…ea. 🙂

Pot sa zic cu mana pe inima ca Timisoara este orasul meu preferat din Romania (dupa Bucuresti – cred ca asta e un microb in sange).

Pe drumul de intoarcere: Timisoara – Caransebes – Craiova – Bucuresti, am tras pe dreapta sa mancam la un restaurant facut pe un vapor, ancorat bine de tarm, pe Dunare. Mancarea buna, cu preparate cat mai naturale, portii mari. Da’ batea un vant pe punte de in 5 min sfarcurile imi erau atat de tari ca le’am si lasat urme saracilor oameni pe masa. Mancarea aburinda in momentul aducerii la masa, in 2 min era rece – rece. Da’ la foamea pe care o aveam putea sa fie sloi ca oricum nu puteam sa mananc nimic.

Cam atat…mai multe dupa ce imi mai revin.

cat noroc dom’le

Cum poti sa faci intindere la gat? Mai exact intindere la muschii de la „ceafa”…simplu:

1. joci fotbal 2 ore

2. reguli fotbal 1: nu se da gol decat cu capul

3. reguli fotbal 2: nu se apara cu mana

4. porti prenumele meu, Emil….

Si uite asa, de ieri m’a luat o intindere de ma misc ca Robocop. Ma intorc cu tot corpul, nu pot sa’mi aplec capul (in fata nimanui…cat de mandru am devenit!), urlu de durere la fiecare miscare, nu pot sa stau intins in pat iar daca stau normal, pe scaun – ca acum, simt ca imi cedeaza gatul.

Ma tratez cu…masaje. Ce nasol! 😆

Maine o sa fie chinu’ de pe lume: plec la Timisoara, cu partidu’. O sa conduc…sper sa ma descurc bine. Da’ ma apuca durerile doar cand imi vine in minte drumu’ de pe valea Oltului…

In fine…o sa ajung pt prima oara in Timisoara. Ne scriem cu bine de acolo…eu si intinderea mea. Si cand ma gandesc ca tocmai ce mana dreapta isi revenise si eram fericit!

Pana atunci: feriti-va de fotbal…distruge! Sau faceti o incalzire buna… 😆