Arhiva

Posts Tagged ‘pastrama de oaie’

notă către mine

În primu’ rând io îmi dau nota 9,95 (mi’aş da 10 – zece -, da’ nici măcar io nu’s perfect).

În al doilea rând, îs român. Poate dacă eram altă naţie, luam o notă mai mică. Să zicem că aş fi fost englez. Nu mi’aş fi dat decât, poate – poate, un 7,5. Că aş fi stat prin casă în papuci pufoşi şi grena, cu un halat grena, un pantalon gri, o cămeşă albă şi c’o mână în buzunar. Cealaltă ar fi fost prinsă cu pipa. Mâna din buzunar ar fi apucat din când în când uşor paharu’ de scotch din care aş fi sorbit puţin câte puţin ş’apoi mi’aş fi lins buzele cu nesaţ gândindu’mă că tare bun e da’ pentru că’s un lord (în pula mea) doar îl sorb. Puţin câte puţin. Apoi împreună cu amicii mei, am fi jucat un snooker. Pufăind toţi din pipe şi sorbind puţin câte puţin scotch. Am fi umplut încăperea de miros de tutun de pipă, glume cu Gion şi Merii, am fi vorbit doar cu Săr şi am fi râs puternic, că doar suntem lorzi (în pula mea).

Da’ pentru că’s român şi mi’s tare mândru de asta, am procedat altfel. N’am avut papuci grena, am avut nişte adidaşi mai mult negri decât albi, un pantalon de trening larg şi negru, ş’un tricou grena. Aveam şi hanorac, da’ mă încălzisem şi l’am aruncat pe undeva. Pe urmă, nu am pufăit pipă ci am tras din ţigare. Pe urmă iar, nu am sorbit scotch ci am degustat cu nesaţ: bere, ţuică de prune şi vin. Şi împreună cu beţivii mei amici am jucat biliard şi ping pong. Ping pong doar am mimat, că nu mai vedeam mingea. Biliard…parcă am jucat. Cine pierdea trebuia să bea. Şi mie mi’a plăcut să pierd.

Încăperea nu era plină de miros de tutun de pipă ci de miros de pastramă de oaie şi alte mirosuri eliberate pe cele 2 guri de aerisire din dotarea fiecăruia (excepţie Georgică_care mai dădea şi pe nas), glumele erau d’alea seci şi bazate pe înjurături – care o zicea mai cu patos era aclamat la scenă deschisă, paharul se golea într’un ritm ameţitor că la un moment dat am cedat. Şi ca o ultimă diferenţiere, ne spuneam toţi unu’ altuia bă pulă (în lordu’ meu). Fain.

Acum, nota către mine: bă Sângerică, de azi înainte nu mai ai voie să joci biliard, sau ce oi fi jucat tu cu beţivii ăia, pe băut ţuică pe nerăsuflate. Da’ dacă totuşi te mănâncă în dos să joci, apăi ori te retragi în glorie ori câştigi. Pastrama de oaie la grătar rulează grav de tot!!!

 

Piesă: La Mulţi Ani! toarşe Ghiţă. 😆 Aştept cu nerăbdare următorul congres.

uichend

Duminica, adica ieri, fuse o zi plina de 4 evenimente.

Primu’, la fotbal dimineata, am luat o minge in cap, un sut puternic din vro 3-4 metri. Mai exact pe partea dreapta a capului, juma cutie craniana – juma fata. La mijloc, si cea mai afectata, urechea. Au urmat in ordine: zgomote de tabla zgariata, bipaituri, vocile colegilor de joaca undeva departe de tot in fundal si o ameteala usoara. Am stat 5 minute jos. Apoi dupa 10 minute mi’a revenit auzu’. Dupa juma de ora eram stapan pe reflexele mele. Dupa 1 ora am plecat acasa.

Doi, fusei la Cumpana, coada lacului Vidraru cu 2 prieteni. Pe baraj o expozitie de buci si tate de bagau in ceata de rusine formele de relief. Vazui tatuaje pe sub panatalonasi, fustite. Chilotei roz, bleu, cu sclipici, etc. Am ajuns si la Cumpana, dupa expozitie, unde am mancat o ciorba de vacuta si am incercat sa mananc si o pastrama de oaie. Ciorba fuse un fel de ceai cu smantana si carne in el. Pastrama n’am putut s’o mananc pt ca varsta isi pune amprenta din ce in ce mai tare asupra mea. Si n’am putut mesteca zgarciurile ce se numeau pastrama.

Trei, am vorbit cu Nostradamus. A fost cu mine in masina ieri. A tacut tot drumu’ da’ l’am remarcat cand, la coborare spre Vidraru, un gagiu s’a luat la intrecere cu mine. Pe serpentine. El alerga, adica era pe jos, pe propiile picioare. Si atunci grait’a adevarat Nostradamus: „Asta cade!”. Si a cazut. Rau. Ca o pleasca. Direct in fata. Nu a avut timp sa duca mainile la pamant, sau sa’si indoaie genunchii si sa cada elegant. Nu. S’a dus direct in fata. Am oprit langa el, s’a ridicat. Ne’am uitat la el. Ii curgea sangele din nas si gura. Plus julit pe genunchi – desi nu stiu cum s’a julit si la ei. Ne’am uitat din nou la el si Nostradamus, grait’a din nou: „Ce prost e asta!…Calc’o ca ne scuipa cu sange!” asta pt ca avea geamu’ deschis cand a vorbit. Si am calcat’o. Pe concubina cazutului. Care concubin a vrut sa ne scuipe. Da’ avea tarana in gura si scotea tule. Ptiuuu!

Patru, vazui ursi. O ursoaica si puiu’ ei ce au blocat circulatia catre Vidraru. Nu pt ca nu aveai loc de ei. Ci pt ca toti se opreau sa faca poze sau sa’i filmeze. Ca prostii, asa, cate 5-10 min de masina. La fel am facut si io. 😀

Glumesc, nu! Am facut doar 1 poza pt ca probabil ursoaica a simtit miros de pastrama de oaie de la mine – emanam un miros specific cand deschideam gura – si isi manifesta intentia de gusta. A inceput prin a ma fixa cu privirea. Da’ fix asa. Apoi a inceput sa faca cativa pasi inspre masina. Am ramas toti cu ochii cat cepele la ea, ne’am dat palme peste ceafa si am plecat. Ursoaica a ramas pironita in mijlocu’ drumului uitandu’se cu nesat cum ne dispar formele la orizont.

Cam atat…