Arhiva

Posts Tagged ‘pitzipoanca’

luni, de uichend…

Vineri, la sala unde trag fiarele de mine,  au apărut feţe noi. 2. Piţipoance. Prima înaltă, blondă, pielea ei spuma laptelui. Cu un top minuscul pe ea şi nişte colanţi de’i citeai de pe buze bucuria de a călca pragu’ sălii de fitness şi de a fi privită de zeci de ochi de masculi plini de dorinţe. Iar când ne’a arătat şi tatuaju’ de pe şale situat deasupra văii ce’i desparte bucile, am oftat toţi. Mai cu seamă io. Că tatuaju’ ei semăna izbitor cu sigla lu’ Batman, idolu’ copilăriei mele. M’am gândit că ori e iubita lu’ Batman şi îl îndrumă către peşteră. Ori, îi ademeneşte pe băeţii răi ca să i’o dea la Batman..ăăă, peşteră, scuze.

A doa, prietena ei, era minionă, brunetă. Îmbrăcată în negru. C’o piele arsă la solar că atunci când s’a pus pe băncuţă să facă exerciţii pentru gambe şi fesieri, a dispărut brusc din faţa noastră. Jurai că e Frodo cu inelu’ magic al puterii. Da’ ceva o dădea de gol. Cei 2 cercei de aur masivi…cerceii, nu auru’. Care parcă pluteau în aer deasupra băncuţei.

Da’ erau bune…ce mai. Ne’am hlizit noi băeţii, ne’am chiombit la ele, am tras fiecare mai cu spor…fără rezultat. Tot egal s’a terminat.

Apoi, sâmbătă, am reluat distracţia numită fotbal. În sală. Şi după 10 minute de încălzire şi 15 de joc am comis’o. La una din porţi, întâmplător a mea, parchetu’ era ud. Şi io, fugind disperat spre poarta mea, nu să dau vrun tontogol ca Bănel, ci să scap echipa de înfrângere am alunecat pe partea udă. Şi din alunecarea asta am prins o acceleraţie fenomenală ce n’a mai ţinut cont de forţa de frecare dintre restu’ corpului meu şi parchet, ş’am intrat în poartă.

Acum, porţile de handbal îs foarte bune. Ţepene. Cu bare metalice. Tari. Care nu’s circulare. Adică au colţuri. Tari. Şi’ntr’un colţ m’am oprit. Cu tibia. Am văzut negru în faţa ochilor. Am crezut că de la parchet, da’ parchetu’ era verde. Aşa că m’am gândit că e de la durerea cruntă din tibie. Adunându’mă de jos, am constatat că şi tibia mea e tare, numa că nu la fel de tare ca bara. Dovadă tăietura pe care o am. Da’ am strâns din dinţi ca un luptător, am continuat joaca şi după ceva timp iarăşi io, martir, să salvez echipa, recepţionez un şut violent (cu mingea, nu şut în cur sau coaie) la milimetri de bubă. Şi în timp ce stăteam pe jos, văitându’mă amarnic, mă gândeam că o bară de metal nu m’a răpus şi totuşi, o beşică de cauciuc îmbrăcată în piele m’a dovedit. Crudă mai e viaţa.

V’am zic că tăietura fu adâncă şi că’ntro oră aveam o gambă de culturist? Doar dreapta din fericire.

Romania vs bulgaria

21/05/2009 3 comentarii

Nu e vorba de un duel sau o comparatie in sensul adevarat al cuvantului. Pur si simplu o enumerare a punctelor forte si slabe ale bulgariei. Din punctu’ meu de vedere. Petrecui 2 zile la Sofia, am vazut destul de mult din oras asa ca am tras niste concluzii. Vizavi de oameni, tara si Sofia. Asadar…

Foarte multe radare si limitari de viteza pe drum. Ok, sunt bune, isi au rostul. Da’ nu pui pe o portiune de 1km in linie dreapta, in plin camp limitare de 80km/h, urmand ca in 200m sa o aduci la 40km/h. Ce e aia? Oricum…am mers cu 140, asa ca…

Drumurile…in mare parte ok. Da’ si cand dai in gropi, apai dai! Mai ca iti musti buzele de nervi, iti aduci aminte, brusc, ca’s buzele tale, de roman, ca esti intr’o tara straina, plina de bulgari, si incepi: „Tu’ti grijania ma’tii de drum facut de o natie de prosti oligofreni si legumisti!”.

Drumurile…peisaje frumoase, cel putin pe ruta Ruse – Sofia. Revin putin mai tarziu cu peisajele.

Autostrada…70km. Inspre Sofia. Se termina in centrul orasului dupa ce serpuieste printre si prin munti. Superb! Da’ este la bulgari!

Peisajele…faine in mare parte. Natura la ea acasa, salbatica. Facand o paralela, bulgaria arata ca o fata de 18 ani, frumusica, din provincie, ce vine la facultate in marele oras si vrea sa cada prada tuturor tentatiilor (sa fie inghesuita). Romania, din acelasi punct de vedere, este o femeie de 35-40 de ani, frumoasa, ce mai are inca multe de oferit, da’ in care si’au bagat prea multi pula. Pacat! In maxim 10 ani, bulgaria va ajunge si ea in aceeasi situatie cu Romania de acum. Ramane sa vedem unde va fi Romania, pt ca botoxul nu o mai ajuta mult timp.

Sofia…oras urat, urat. Bucurestiul e super fain pe langa ea. Spatii verzi multe da’ neamenajate. Boscheti pe arterele principale, cladiri vechi – socialiste -. 2 tipuri de oameni: saraci si foarte bogati. 2 tipuri de masini: ieftine si foarte scumpe (foarte putine audi a4, vokswagen golf, renault, etc.).

2 tipuri de femei: urate si uratele dreq. N’am vazut nici o bulgaroaica mai de Doamne ajuta, desi langa biroul colegilor bulgari era un party numa cu fuckomodele. Toate bulgaroaicele insa…pitzipoance. Pline de bling-bling, machiate strident, haine mulate, desi nu aveau dotarile necesare, ochelari maaaaaaaari de soare. Da’ urateeee, urateeee! Tot ale noastre’s mai frumoase!

2 tipuri de barbati: grasi si cu muschi. Toti cu cefe impozante insa. Mari rau, indiferent de grasimea detinuta in si pe corp. N’am vazut unu’ care sa fie ca mine…asa gen 70 kile. Numa animale. Capete mari, nasuri mari. Bulgari. Sincer sa fiu aveam o pofta pe drumul catre Sofia de o ceafa de porc, da’ vazand atatea in jur, m’am multumit cu niste salata.

Organizarea turistica: n’am ce sa reprosez, bravo lor. Is cu mult peste noi. Aaa, ar fi un repros: is bulgari!

Cam atat…mi’a placut in bulgaria si cu siguranta o voi mai vizita. Toata stima si respectu’ pt ce au realizat, da’ era mai bine daca nu erau bulgari. Glumesc.

Hai…

Adaugire ulterioara (la cererea expresa a Adei…danke, sar’na): deci…Sofia, caldura mare mon’ser. Colegii bulgari imi arata cum isi deruleaza ei zilnic, programul de intalniri cu diversi acoliti. In terase si restaurante. Zic ok, atat timp cat ei imi achitau masa. Intalnirile plictisitoare pt mine ca astia vorbeau in limba lor, io nu intelegeam decat 2-3 cuvinte (da, alo, porcentu, zdravski, dobarden, Brother). Asa ca, imi aruncam ochii pe langa mine in cautarea unei bulgaroaice mai frumoase. Degeaba!

Eh si facandu’ma mama un pic mai dragut decat dracu’ si mult mai frumos decat pe bulgari, am inceput sa atrag privirile femeilor de la sud de Dunare mai ceva decat zaharul mustele. Si se uitau toate, da’ fiind ca toti bulgarii = dudis, nici sa deoache nu erau in stare. Si primesc zambete, ocheade, cateva cuvinte magulitoare, cica-ca io n’am inteles nimic – da’ am zambit dragut. Si ma umflu in pene, indrept cocoasa, aranjez carliontii, mangai usurel ciocu’ si privesc plin de mine catre bulgaroaice. Mandru, cu sictir, de sus, ca asa ii sade bine unui roman.

Fain…da’ dupa cateva minute, cefosii incep sa se uite si ei la mine. Acum ma gandesc, ma astia or fi baetei d’aia veseli (gay) ori d’aia bucurosi (de ma bat lasandu’ma leguma, ca tot le place lor). Si incep sa ma uit la cer, luna, stele, soare, masini, pahar, bulgaroaice, masa, mancare, bautura. In fine, tactica mea a dat roade, scapand nevatamat din aceasta ciocnire de priviri.

Si revin in tara…devin, asa cum e normal, tipu’ banal de pe strada ce se uita dupa femei frumoase (si sunt destule).

Concluzia? Decat sex simbol pe meleaguri straine, unde toti te privesc/trateaza ca pe o jucarie sexuala nepasandu’le de dorintele, sentimentele tale, de ceea ce vrei, mai bine un tip normal pe pamanturile tale.