Arhiva

Posts Tagged ‘Romania’

colţuri de ţară

Zilele trecute, mai exact joi şi vineri, am fost într-un tur de forţă prin Hunedoara – Deva – Alba Iulia la nişte conferinţe reprezentând partidul. Cu brio, chiar! Astfel, joi seara după o lungă dezbatere cu aperitive, sărmăluţe hunedorene (foarte, foarte, da’ foarte picante), fripturică de porc şi pui ş’un tort diplomat cu ciocolată albă (aşa ziceau tantili de pe lângă mine) senzaţional, am plecat spre hotelu’ unde eram cazat. Pe drum, opresc la o benzinărie, cumpăr şi io 2 beri la 0,33, Heineken, şi plec fuguţa către hotel. Bucuros că s’a terminat prima zi, bucuros că aveam bere şi bucuros că era şi meci. Ajuns în cameră vreau să desfac berea. Că mi’era sete.

Şi când colo…desfăcău de bere lipsă, brichetă n’aveam, lingură, cuţit, furculiţă lipsă…mobilier în cameră destul. Aşa că, pun sticla cu gâtu’ înclinat pe colţu’ mesei şi îi dau una în cap sperând că voi deschide capacu’. Sticla rămâne intactă, capacu’ la locu’ lui…masa ciuntită serios. Nu’i nimic, zic. Dau jos de pe ea tot, TV, pahare, tavă ş’o întorc cu partea ciuntită la perete. Văd o noptieră…pun sticla, lovesc…noptiera ciuntită.

Ce dracu’? Ăştia chiar au luat tot de la Ikea?

După juma de oră de spume – atât sticlele cât mai ales io -, înjurături – către mine că n’am luat Ursus că se desfac uşor, că ăştia de la Heineken n’au implementat sistemu’ de deschidere de la Ursus, că hotelu’ că are mobila de la Ikea şi că am ciuntit’o pe toată – izbutesc să desfac sticlele…numa că, pofta de bere şi setea trecuseră. Aşa că am aruncat berea!

În dimineaţa următoare, plin de voie bună şi de veselie, mă îndrept către Castelul Huniazilor. Am rămas impresionat încă de la poartă de măreţia şi frumuseţea construcţiei, mai ales de schelele de renovare care cică – circulă legenda – îs acolo de ani mulţi şi până nu se va găsi o mână puternică să le dărâme, la castel se repara mereu câte ceva pe zi. N’am putut vizita turnurile şi mi’a părut rău, da’ îmi plăcură sala cavalerilor şi nenea de acolo ce cânta la xilofon. De asemenea, mi’au plăcut geamurile cu vitralii, pe care era lipită o mare foaie A4 cu mesaju’ „Nu le deschideți. Fragil!”. Or fi şi ele tot de  acum 4-500 de ani?

După vizita la castel am plecat către Sarmizegetusa. De mic copil visam să ajung în cetatea lu’ Decebal să ating ruinele încărcate de istorie. Şi pornesc plin de o nemărginită bucurie şi încărcat de emoţie, ca un pui de dac. Ajung în Haţeg, intersecţie mai mare, tanti din gps îmi zice să fac la stânga. La stânga, 2 străzi. Tanti nu zice pe care s’o iau, aşa că, trecând de prima, intru pe cea de’a 2a străduţă. Şi mă băgă prin nişte sate cu o stradă atât de largă de juram că’s cu tiru’. Oamenii se opreau din activitate şi se uitau la mine cum treceam pe lângă casele lor, orătăniile de pe drum mă fixau cu privirea, vântu’ îşi domolea bătaia…timpu’ parcă stătea în loc. Drumu’ devenea din ce în ce mai îngust, gropile din ce în ce mai mari…io din ce în ce mai nervos, tanti din gps din ce în ce mai înjurată şi supusă la perversiuni sexuale de mintea mea bolnavă…şi de furie. Da’ deodat’…drumu’ se lăţeşte, gropile dispar şi ajung în Sarmizegetusa. Văd ruinele pe partea stângă, parchez, cobor cu picioarele tremurând de emoţie şi mă apropii de intrarea în complex. Mă apropii de un nene ce îşi făcea veacu’ pe acolo şi cu vocea tremurândă îl întreb:

– Să trăiţi! Se pot vizita ruinele?

– Ziua bună! No, cum nu…dară poftiţi…

– Ce bine…de mic doream să văd Sarmizegetusa…

– No, ştiţi că asta e aia romană…Ulpia Traiana…aia dacică e în munţii Orăştiei…

– Cum pul…adică nu e aia dacică? Futu’i…am bătut drumu’ de pomană, că io p’aia voiam s’o văd…e departe?

– Şi matale, ca toţi…aia dacică. E, e…să tot fie vro 100 de km…

– În morţii…mda, n’am cum să mă abat…mulţam fain nene…sănătate!

M’am urcat în maşină, am înjurat tot ce ştiam io până atunci şi câteva chestii pe care le’am descoperit recent. Ş’am plecat către Densuş, unde e o biserică din piatră ce datează din secolu’ 13, conform speciliştilor în istorie şi artă. Cert e că e construită cu piatră şi coloane de marmură de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. La ora actuală este cea mai veche biserică din România în care se mai ţin slujbe. Am făcut câteva poze ş’am plecat către Alba Iulia supărat că bucăţica de dac din sufletu’ meu nu’şi văzuse locu’ de obârşie.

ca la noi, neaos…

20/07/2009 3 comentarii

Prin Snagov…

masaj romanesc Acum ma intreb:

1. se refera la o batuta ca la Moldova?

2. masajul pe care romanii il acorda romancelor? (palme/pumni/picioare/capete’n gura si la ficati din dragoste pentru alcool)

3. masaj intern? indiferent ca esti el sau ea…

4. masaj pur romanesc, in cel mai neaos sens al cuvantului? platesti o caruta de bani si iei o pula!

Voi ce ziceti?

Sangerica prin tara 1

25/04/2009 4 comentarii

Incepem un nou capitol al scrierilor, dedicat plimbarilor mele pe teritoriul frumoasei noastre tari. Primele intamplari povestite vor fi cele mai recente (astea imi vin in minte acum), mai precis cele de anul trecut din iulie.

Imi luasem tot concediul de care puteam beneficia la fostul job, urmand ca la intoarcere pac-pac demisia si pac-pac noul job. Cum aveam 3 saptamani mi’am zis ca am timp sa’mi rezolv toate probleme si sa plec intr’o drumetie fara sa mai am bube pe cap. Asa ca m’am tuns scurt, mi’am dat cu crema de bebelusi pe cap si mi’am luat o sapca, am rezolvat problemele si p’aci ti’e drumu’.

Cu mine a mai mers un foarte bun prieten, asa ca se anuntau cateva zile de relaxare si distractie. Am plecat intr’o zi de marti, pe la 3-4 pm din Bucuresti cu destinatia Targu-Neamt. Muzica data tare, talpa la masina, rasete…”coaee, iti dai seama ce o sa facem?” pfoaaa…cate fete planuiam sa … mangaiem, cate locuri sa vedem, cat sa bem si sa dormim…o ne-bu-niiiiiiiiiieeeeeeeeeeee!

Primul popas: Marasesti, unde ne’am oprit la mausoleu am tras cateva poze, vro 2-3 tigari si inapoi in masina…muzica tare, 150 la ora, mai apar radare, le evitam…si uite asa trecem de Bacau, Buhusi, Piatra-Neamt si ne indreptam cu pasi repezi catre Targu-Neamt. Ajungem pe serpentinele ce prevesteau apropierea de oras, se intuneca, drumul de abia se vedea, ochii ma dureau, piciorul drept era parca mai greu si se apasa in ciuda mai mult pe acceleratie. Emotii – in dreapta vale, vale lunga cu pomi, in stanga mai treceau soferi de prin partea locului, buni cunoscatori ai drumului nu si ai sofatului. In fine…ajungem in orasel, gasim o pensiune la periferie si ne cazam. Platim camera (dubla) si comandam de mancare. Ne scotocim la masa, pana sa ne soseasca comanda, de bani si ciu-ciu. 0 (zero) lei in buzunare.

„Coaee hai in oras sa gasim un bancomat sa scoatem bani!”…strabatem orasu’ in lung si lat, trecem pe langa casa lu’ Nica a lui Stefan a Petrei, cam intuneric – nu se vedea mare lucru-, si gasim un bancomat. Langa el vro 15 pui de razesi ce se serveau cu berii, mancau miejii di samanta, scuipau si ii dadeau inainte cu „Uai, ai vazut’o pi Sica…?”. Se uita crucis la noi, noi ne uitam la cer si incepem „Doamne, ajuta’ne sa nu ne bata moldovenii si sa ne lase fara bani…” (in minte). Scoatem bani…nu ii bagam in portofel, ii tinem strans in pumni (aflasem noi cand eram mici ca daca tii ceva strans in pumni si lovesti pe cineva efectul era devastator). Numa ca noi aveam bancnote si ne blestemam zilele ca n’am luat din masina un pumn de monezi. Trecem de ei, pt ca intre timp le mai venise un tovaras pe bicicleta „Uai, am avut pana la dansa!”, ne urcam in masina, mai mult o impingem sa nu ii deranjam pe baeti din scuipat cu motorul pe benzina, si o luam usor apoi din ce in ce mai tare catre pensiune…

„Coaee, vezi ca ai trecut de pensiune…”…nu’i nimic, ne intoarcem. Cerem mancarea, ce-i mai buni cartofi prajiti inotand in ulei ranced si cel mai bun piept de pui imbibat cu acelasi ulei ranced din care am avut placerea sa gust vreodata. Cerem si o bere…noapte deja, 12 orele, si mergem la culcare.

Mi se inchid ochii, corpul mi se dezmorteste in pat…incep sa visez…cand…peretii incep sa se cutremure, geamurile sa zumzaie, patul sa se miste…un sunet ciudat incepe sa se faca simtit din ce in ce mai puternic…amicul meu tragea la aghioase de parca toata ziua il privasem de oxigen si acum isi lua revansa „na, re’ai al dreq!”.

„Coaee, traiti’ar mai incet ca nu pot sa dorm!”…nimic „Ba, tu’ti capu’ ala de prost, lasa’ma sa dorm!” nimic…pe la 4 dim, liniste. Imi inchid ochii injectati simtind venele iesite pe orbite cum se freaca de pleoape si adorm zambind. „Uai Costel o scapat vaca! Uai Costel iesi uai, c’o scapat vaca!”. Soarele mijea peste dealuri…bag petarda cat de somn imi e si Costel asta nu iese mai repede dupa vaca…”Uai Costele…”…Costel nimic…”Uai pula, o scapat vaca!”…gata, nu mai rezist. Doua palme lu’ coaee, tras din pat, geanta in brate, 2 felii de branza cu salamior jos in sala de mese si la drum.

Motaind infulecam ceva si apoi pornim catre Cetatea Neamtului. Ajungem, parcam in spatele unui autocar al carui sofer uitase isi asigure magaoaia cu frana desi eram in rampa (le mai tin minte de cand studiam soferia)…

„Coaee, asta se apropie sau mie inca mi’e somn?”

„Nu, nu iti e somn…se apropie!”.

Dat rapid cu masina in spate, parcat pe partea ailalta a drumului, iesit din masina nervos, injurat sofer autocar de cele sfinte, privit in jur…inconjurat de copii de 7-9 ani cu ochii cat cepele la mine. Situatia incepe sa se imputa! Cerut scuze la invatatoare pentru limbaj inadecvat in prezenta minorilor. O luam la pas catre intrarea in complex. Intram in complex. Pasi grabiti in spate.

„Nu puteti…nu puteti urca” ne spune un jandarm.

„De ce?” intrebam noi.

„Cetatea e in renovare!”

„Ce? Hai frate…sa nu spui ca vine Sobieski cu ai lui si tre sa puneti parchet si sa vopsiti peretii? Sau termopane sa nu ii traga pe razesi curentu’ cand trag cu flintele?”

„NU! Nu se poate vizita!”

„Pai si de ce nu ai zis de la poarta…ca am trecut pe langa tine!”

„Nu eram atent!”

Pai si ce faceai acolo mos? Numarai pasarile din mintea ma’tii? Firele de iarba din drum…4576…nu, 4577 ca a aparut inca unu’…nuuuu, au mancat vrabiutele 4, tre sa numar iar!

Plecam…iar io continui mai tarziu cu urmatoarele locuri.

Cateva poze si…pace!