Arhiva

Posts Tagged ‘tuica’

notă către mine

În primu’ rând io îmi dau nota 9,95 (mi’aş da 10 – zece -, da’ nici măcar io nu’s perfect).

În al doilea rând, îs român. Poate dacă eram altă naţie, luam o notă mai mică. Să zicem că aş fi fost englez. Nu mi’aş fi dat decât, poate – poate, un 7,5. Că aş fi stat prin casă în papuci pufoşi şi grena, cu un halat grena, un pantalon gri, o cămeşă albă şi c’o mână în buzunar. Cealaltă ar fi fost prinsă cu pipa. Mâna din buzunar ar fi apucat din când în când uşor paharu’ de scotch din care aş fi sorbit puţin câte puţin ş’apoi mi’aş fi lins buzele cu nesaţ gândindu’mă că tare bun e da’ pentru că’s un lord (în pula mea) doar îl sorb. Puţin câte puţin. Apoi împreună cu amicii mei, am fi jucat un snooker. Pufăind toţi din pipe şi sorbind puţin câte puţin scotch. Am fi umplut încăperea de miros de tutun de pipă, glume cu Gion şi Merii, am fi vorbit doar cu Săr şi am fi râs puternic, că doar suntem lorzi (în pula mea).

Da’ pentru că’s român şi mi’s tare mândru de asta, am procedat altfel. N’am avut papuci grena, am avut nişte adidaşi mai mult negri decât albi, un pantalon de trening larg şi negru, ş’un tricou grena. Aveam şi hanorac, da’ mă încălzisem şi l’am aruncat pe undeva. Pe urmă, nu am pufăit pipă ci am tras din ţigare. Pe urmă iar, nu am sorbit scotch ci am degustat cu nesaţ: bere, ţuică de prune şi vin. Şi împreună cu beţivii mei amici am jucat biliard şi ping pong. Ping pong doar am mimat, că nu mai vedeam mingea. Biliard…parcă am jucat. Cine pierdea trebuia să bea. Şi mie mi’a plăcut să pierd.

Încăperea nu era plină de miros de tutun de pipă ci de miros de pastramă de oaie şi alte mirosuri eliberate pe cele 2 guri de aerisire din dotarea fiecăruia (excepţie Georgică_care mai dădea şi pe nas), glumele erau d’alea seci şi bazate pe înjurături – care o zicea mai cu patos era aclamat la scenă deschisă, paharul se golea într’un ritm ameţitor că la un moment dat am cedat. Şi ca o ultimă diferenţiere, ne spuneam toţi unu’ altuia bă pulă (în lordu’ meu). Fain.

Acum, nota către mine: bă Sângerică, de azi înainte nu mai ai voie să joci biliard, sau ce oi fi jucat tu cu beţivii ăia, pe băut ţuică pe nerăsuflate. Da’ dacă totuşi te mănâncă în dos să joci, apăi ori te retragi în glorie ori câştigi. Pastrama de oaie la grătar rulează grav de tot!!!

 

Piesă: La Mulţi Ani! toarşe Ghiţă. 😆 Aştept cu nerăbdare următorul congres.

interese

Azi e o zi mare. Da’ mare rau. Este ziua in care eu voi pune piciorul in avion. Pentru prima oara (sper sa nu fie si ultima)! Destinatia aleasa, Viena. La filiala de partid de acolo – v’am zis ca avem de gand sa cucerim lumea! De acolo, maine dimineata, ne indreptam toti, de mana, in sir indian – sper ca fara baetei – spre Slovacia, la Senec. Acolo o s’o punem de’o paranghelie, de’o mancata s’o bauta 7 zile si 7 nopti, ca’n basmele de le ascultam cu ochii cat cepele si urechile palnie cand eram copil la mama acasa, concentrate in 2 zile si 2 nopti.

Eh si acum is speriat de avioane da’ si fascinat, sa zic asa…mai nevinovat. Speriat pentru ca in ultimele saptamani au cazut atatea de ziceai ca’s corcodusele lu’ mamaita. Ma asteptam sa ma sune, ca are si ea mobil acum, si sa’mi zica sa iau o galeata sa i le adun si sa le puna la foc. In cazanel. Si tuica ar fi fost tare si buna tare. Tare de la kerosen.

Fascinat is pentru ca, atunci cand eram mai mic, vazui eu niste filme d’alea cu stewardese si pasageri. Si ma gandesc ca, poate-poate, oi avea si eu norocu’ alora. Sub o paturica, in toaleta, in carlinga, la trenul de aterizare (asa as bifa 2 locuri mai exotice de tir dintr’un foc). 😀

Asta daca nu se intampla ceva cu avionu’ si nu mai prind autocaru’. Sper sa ne citim sambata. 🙂

Va pup!