Arhiva

Posts Tagged ‘viena’

nervi si gura-casca

Dupa cum ziceam, fusei plecat la o sedinta de partid pentru vro 3 zile, peste hotare: Austria – Slovacia. Buuun, din Romania am plecat 5 oameni: 2 cu Tarom, restu’ cu scai iurop. Ca asa au facut colegii de la Viena rezervarile. Bravo lor, au economist vro 200 de euro. Bravo lor, e criza!

Eh si plecam, noi astia 3, cu scai iurop. Noi 3 care suntem oamenii de vanzari pe Romania. La 10 decolarea de pe Baneasa. Ajung la aeroportu’ autogara pe la un 8 juma. Aveam emotii, primul zbor. Avusesem o zi mai putin buna asa ca eram incarcat cu sperante mari de tot si cu frica de zbor. Eh si pana la 9 ne strangem toti 3 colegii, stam la o tigare, facem check-inu’ si incepem sa ne zgaim ochii pe panou. Cand coloooooooooooo…avionu’ nostru, ce venea de la Viena la 9 juma avea intarziere. Decolarea spre meleaguri straine undeva in juru’ orei 11. Initial. Si bem o bere, mai bagam 2-3-4 tigari si ne mai zgaim pe panou. Decolare la ora 12. Frumos, ce pot sa zic!

In fine, pe la 11 ne ducem sa prezentam actele si sa ne cotrobaie baetii prin bagaje. Si mi’au cotrobait. Si uite asa (recunosc, ca nu m’am documentat) am ramas fara: 1 bucata deodorant, 1 bucata spuma de ras – nou nouta si 1 bucata gel de dus. De ce? „Nu ma intereseaza ca tu nu stii regulamentu’!” mi se spuse de catre cotrobaitor. Pai in mortii mamii voastre, dupa ce ca’s plin de emotii, stau si 2 ore sa astept un amarat de zbor, nu gasesc pe nicaieri prin aeroport o lista cu ce trebuia sa am in bagaje si ce nu, mai imi spuneti si una ca asta! Am fost la 2 secunde sa raman si fara parfum. Atat ii trebuia muistului de la vama, ca desi era de 2 ori cat mine, ii mancam maru’ lu’ Adam cu tot cu cotor! In fine, intr’un tarziu, primim ordin de imbarcare. Ne urcam in avion, si cum pe mine ma manca in poponet – desi eram la primul zbor -, mi’am luat loc la fereastra. Macar sa imi fie frica de’abinelea, nu asa. Si eram deasupra aripei. Si decolam. Stomacu’ incepe sa urce spre gura, ochii si ei urca spre creier, albu’ ochilor vrea sa se arate in toata frumusetea lui si senzatia de plutire a avionului se contopeste cu simtamintele mele. Noroc ca imi revin destul de repejor si incep sa zic in gand Tatal nostru si alte cateva rugaciuni.

Adorm. Obosit de evlavie. Ma trezesc. Avionu’ carmea la dreapta, pe partea mea, deasupra Budapestei. Si orasu’ se apropie si se apropie. Simt ca lesin. Ma uit in tavan si incep sa ma rog din nou. Ca prin minune, avionu’ se redreseaza! Sunt salvat. Aterizam la 2 juma, ora locala. Taxi – hotel. Pe centura Vienei…care e un fel de superautostrada a Romaniei. Hotel, tigare si somn. Trezit dimineata, cateva poze la terenu’ de golf din fata geamului, micu’ dejun si plecare la sediul partidului din Viena. Ajungem acolo, ne imbarcam in autocaru’ ce avea sa ne duca spre Slovacia – Senec. Drum frumos, autostrada, Bratislava in stanga, campuri verzi, mori de vant si Senec. Pe malul unui lac, sute de corturi, mii de corpuri mai mult sau mai putin agreabile la bronzat. Da’ si unele de simteai ca te topesti. Da’ n’avem timp de asa ceva. Incepem ziua 1 de prezentari.

Adorm de vro 3 ori. Pauza de pranz, canicula. Mancarea geniala. Salata de 2 bani: rosii, castraveti, ceapa, salata verde si…zahar. Mult zahar. Nu mai pot manca nici mancarea. Beau cico, ca bere nu se bea in timpu’ programului. Daca adormim? Incepe sesiunea a 2a. 4 ore. Supravietuiesc gratie unui coleg din Bulgaria cu care comentez toate prezentarile. Se termina! Dus rapid – sa vedeti. O presiune la apa aia de m’a lipit de faianta si apoi de cada. Urmeaza una bere rece in 2 min data peste cap, luat a 2a si alergarea la terenu’ de volei pe nisip. Joc 1 ora si ies de pe teren cu o piele aurie de la nisip, cu masele scrasnind tot de la nisip, cu sete de la volei. Dus rapid langa piscina si balaceala vro 2 ore. Urmeaza petrecerea cu karaoke. Nu stiu cine a cantat si ce, stiu doar ca berea Pilsener slovaca e foarte dulce. Am baut ce am baut si cand am inceput sa simt ca glicemia imi creste ma salveaza colegu’ roman de la service. Ca sa facem un periplu prin alcoolu’ din estu’ Europei. Incepem cu slibovita poloneza – bautura ilegala cica (tare a dracu’ de buna), trecem la vin din Austria – hmm merge, tocai din Ungaria – bun trai’le’ar podgoriile, busuioaca original d’a noastra si am mai baut ceva din Cehia. Nu tin minte ce, ca discutam prea aprins despre femei cu polonezu’ si am plecat sa ma culc.

Aaa, uitai sa va zic de conditiile de cazare: superbe. Canicula de se incalzea berea in 2-3 min in pahar,  fara aer conditionat. Da’ te racoreai rapid cand incepeai sa’ti agiti mainile pe langa tine ca sa scapi de tantari.Si astea la 4 stele.  Asadar, m’am culcat, m’am trezit dis de dimineata cu un cap asa de greu ca nu am putut sa’l ridic din perna. Si am mai dormit. M’am trezit intr’un final, am mancat ceva lejer de dimineata si au inceput jocurile de societate cu grupurile de oameni. 4 probe, in aer liber, pe soare si canicula. Din mahmuru’ ce eram, la final eram mumie. Mancam de pranz si plecam cu autocaru’ catre Viena. Ajungem la aeroport facem check-inu’ si bineinteles…avionu’ nu va pleca la ora 7 Viena, ci mai tarziu. Cand? Nimeni de la scai iurop nu stie…asa ca, hai in Viena. Ca e pacat sa o ratez. Lasam gentile mari la aeroport si plecam cu CAT-u’. Geniali dom’le austriecii astia. Ne plimbam prin Viena, omu’ de legatura infiltrat in aeroport ne tinea la curent: avionu’ amanat pt ora 11 Viena. Noaptea. Auzind astea, instinctul feminin mi se dezvolta, intru in H&M pt cumparaturi (dupa ce luasem suveniruri pt acasa). 5 minute durara, ca’s barbat – din fericire. Rezultat: 1 camasa, un pantalon si o cravata. Vad si eu Stefansdom, Hofburg doar pe de afara. Frumoase cladiri, tre sa le vad mai pe larg anu’ asta. Plecam catre aeroport, mancam, duty-free. Asteptam, ne certam  cu angajatii aeroportului – lipsa de profesionalism a lor si’a spus cuvantu’. Raspunsurile de genu’ „nu stim, nu ne priveste” credeam ca’s valabile doar pe la noi nu si la ei. Da’ si ei is oameni…prosti.

Plecarea se mai amana pt 11.30, apoi pt inca juma de ora din cauza unui pusti austriac ce era beat muci. Si care s’a gasit sa faca scandal. Avea si dreptate ca cica astepta de la 6 avionu’. Da’ ca l’a mancat in poponet fu retinut pe aeroport. Si noi cu el. Bine ca nu era roman ca parca vad ca de abia maine ajungeam in Bucuresti. In fine, ora 12 noaptea Viena, in avion, tot la geam. Decolam – ochi mici, ameteli, stomacu’ urca doar un pic. Dorm. Ma trezesc in autogara noastra. Taxi, ora 3 locala intru in casa.

Concluzii: e frumos pe afara, civilizatie, ai ce vedea. Ai avea ce vedea si la noi, numa ca nu stim sa ne vindem. Si mai suntem si tarani, ca nu ne intereseaza pe noi – daca la lege zice asa, atunci asa e.

Cateva poze, acum.

interese

Azi e o zi mare. Da’ mare rau. Este ziua in care eu voi pune piciorul in avion. Pentru prima oara (sper sa nu fie si ultima)! Destinatia aleasa, Viena. La filiala de partid de acolo – v’am zis ca avem de gand sa cucerim lumea! De acolo, maine dimineata, ne indreptam toti, de mana, in sir indian – sper ca fara baetei – spre Slovacia, la Senec. Acolo o s’o punem de’o paranghelie, de’o mancata s’o bauta 7 zile si 7 nopti, ca’n basmele de le ascultam cu ochii cat cepele si urechile palnie cand eram copil la mama acasa, concentrate in 2 zile si 2 nopti.

Eh si acum is speriat de avioane da’ si fascinat, sa zic asa…mai nevinovat. Speriat pentru ca in ultimele saptamani au cazut atatea de ziceai ca’s corcodusele lu’ mamaita. Ma asteptam sa ma sune, ca are si ea mobil acum, si sa’mi zica sa iau o galeata sa i le adun si sa le puna la foc. In cazanel. Si tuica ar fi fost tare si buna tare. Tare de la kerosen.

Fascinat is pentru ca, atunci cand eram mai mic, vazui eu niste filme d’alea cu stewardese si pasageri. Si ma gandesc ca, poate-poate, oi avea si eu norocu’ alora. Sub o paturica, in toaleta, in carlinga, la trenul de aterizare (asa as bifa 2 locuri mai exotice de tir dintr’un foc). 😀

Asta daca nu se intampla ceva cu avionu’ si nu mai prind autocaru’. Sper sa ne citim sambata. 🙂

Va pup!