Arhiva

Posts Tagged ‘vin’

notă către mine

În primu’ rând io îmi dau nota 9,95 (mi’aş da 10 – zece -, da’ nici măcar io nu’s perfect).

În al doilea rând, îs român. Poate dacă eram altă naţie, luam o notă mai mică. Să zicem că aş fi fost englez. Nu mi’aş fi dat decât, poate – poate, un 7,5. Că aş fi stat prin casă în papuci pufoşi şi grena, cu un halat grena, un pantalon gri, o cămeşă albă şi c’o mână în buzunar. Cealaltă ar fi fost prinsă cu pipa. Mâna din buzunar ar fi apucat din când în când uşor paharu’ de scotch din care aş fi sorbit puţin câte puţin ş’apoi mi’aş fi lins buzele cu nesaţ gândindu’mă că tare bun e da’ pentru că’s un lord (în pula mea) doar îl sorb. Puţin câte puţin. Apoi împreună cu amicii mei, am fi jucat un snooker. Pufăind toţi din pipe şi sorbind puţin câte puţin scotch. Am fi umplut încăperea de miros de tutun de pipă, glume cu Gion şi Merii, am fi vorbit doar cu Săr şi am fi râs puternic, că doar suntem lorzi (în pula mea).

Da’ pentru că’s român şi mi’s tare mândru de asta, am procedat altfel. N’am avut papuci grena, am avut nişte adidaşi mai mult negri decât albi, un pantalon de trening larg şi negru, ş’un tricou grena. Aveam şi hanorac, da’ mă încălzisem şi l’am aruncat pe undeva. Pe urmă, nu am pufăit pipă ci am tras din ţigare. Pe urmă iar, nu am sorbit scotch ci am degustat cu nesaţ: bere, ţuică de prune şi vin. Şi împreună cu beţivii mei amici am jucat biliard şi ping pong. Ping pong doar am mimat, că nu mai vedeam mingea. Biliard…parcă am jucat. Cine pierdea trebuia să bea. Şi mie mi’a plăcut să pierd.

Încăperea nu era plină de miros de tutun de pipă ci de miros de pastramă de oaie şi alte mirosuri eliberate pe cele 2 guri de aerisire din dotarea fiecăruia (excepţie Georgică_care mai dădea şi pe nas), glumele erau d’alea seci şi bazate pe înjurături – care o zicea mai cu patos era aclamat la scenă deschisă, paharul se golea într’un ritm ameţitor că la un moment dat am cedat. Şi ca o ultimă diferenţiere, ne spuneam toţi unu’ altuia bă pulă (în lordu’ meu). Fain.

Acum, nota către mine: bă Sângerică, de azi înainte nu mai ai voie să joci biliard, sau ce oi fi jucat tu cu beţivii ăia, pe băut ţuică pe nerăsuflate. Da’ dacă totuşi te mănâncă în dos să joci, apăi ori te retragi în glorie ori câştigi. Pastrama de oaie la grătar rulează grav de tot!!!

 

Piesă: La Mulţi Ani! toarşe Ghiţă. 😆 Aştept cu nerăbdare următorul congres.

Si super-eroii se ranesc…

30/05/2009 8 comentarii

Revenit aseara tarziu din tara. Fusei iar in tur de promovare a intereselor partidului la o conferinta anuala. Bataie mare de cap: zeci de invitati fiecare cu propriile tabieturi, camere de aranjat, echipamente de pus in functiune, atmosfera de intretinut.

Vazut finala UCL…ce bine imi paru! Degustat bere si uischii in prima seara. Pana pe la 1 noaptea, cand imi aduc aminte ca prezentarea pt ziua urmatoare nu e finalizata. Asa ca, sprijinit de perete caut butonul de chemare a liftului, se deschide usa si zic:

– Poftiti, va rog!

Nu iese nimeni…vorbeam cu oglinda. Ptiu drace! Ajung la camera, alt hop. Usa se deschide cu cartela magnetica. Pana am nimerit locasul am scapat de 20 de ori cartela pe jos si de 30 de ori m’am aplecat s’o iau…fara succes insa. Intru, veselie, da’ tre sa introduc cartela in locasul special pt activarea luminilor…bezna in camera…locasul nu e de gasit. Trec minutele, il gasesc si…lumina! Incep sa lucrez la prezentare. Ora 3 si ceva, termin. Mai citesc o data si adorm.

Ziua 2…tinut prezentare. Fuse „genial super-eroule” vorba lu’ Radu, za big bos. Aplauze, ovatii, rasete, multa voie buna. Terminaram prezentarile, bauram bere, multa ca ne ardeau gatlejurile si plecam la paintball, tir si atv. Fiindu’mi dor de ale copilariei vremuri optez pt paintball.

5 la 5..noroi, frunze ude. Taras pe burta. Ce imi place! Ca la 5-6 ani. Si ne impuscam. Mult. Castigam, noroc cu kamikaze’ul din echipa noastra. Trecem la duel. Si incepe.

Vad bila cum vine, dau sa ma feresc da’ ma loveste. Acolo unde stau comorile. Intre buzunare. O lacrima mi se prelinge pe obraz de durere, dau sa ma intorc, sa urlu si sa masez zona avariata, cand…o bila in coaste!

Urlu de data asta, ma intorc si incep sa trag cu ura inspre agresori. Se termina duelu’. Inventar bunuri avariate: micul pompier sufera nespus, coaste, picior si mana invinetite. De la bile…

Nu’i nimic, aplicam o reteta babeasca…bautura la restaurant. Uitam de durere si de vanatai.

Da’ ele sunt inca acolo. Semnul lor persista, trecerea timpului nu le afecteaza ca ele infloresc. Zonele lovite dor. Mi’e dor de mine fara vanatai. Degeaba am fost super-erou pt 1 zi, daca acum sufar.